Vorba lu’ Gogu, s-o fi săturat și el săracul să frece menta cât e ziua de mare. E adevărat, din când în când semnează un decret, se mai întâlnește cu un diplomat străin, mai vorbește la telefon cu alde Ciucă, mai completează o integramă, mai scrie o poezie, dar e prea puțin pentru potențialul său intelectual . Într-o zi chiar i-o mărturisit lu’ prima Doamnă: „Frau, mi-e atât de bine aici, la Cotroceni, de parcă aș fi la pension că peste tot florile înfloresc, păsările ciripesc, zarzării înverzesc exact ca pe vremea lui Ienăchiță Văcărescu. Cu toate astea, vreau altceva. Al’ceva care nu mă plictisească la pensie.”
Și de când a spus vorbele astea, s-a pus să caute un job. Unul antrenant, captivant și remunerat în moneda europeană. Unii l-au sfătuit să meargă deghizat (pentru a nu fi recunoscut) la bursele locurilor de muncă organizate de AJOFM. Alții și-au dat cu părerea că ar fi bine să-și caute ceva de lucru prin Publitim sau Publi24.ro. El ar fi vrut la NATO. Cineva de pe la Bruxelles, nici eu nu știu cine, că nu vrea să spună, i-a băgat în cap că ar fi persoana cea mai potrivită pentru funcția de șef. Că înalt ca bradul, e, că vorbește bine nemțește, că a făcut armata, că n-a uitat să tragă cu kalașnikovul, iar el, ca un fraier, că altfel nu am cum să spun, a pus botu’ și de atunci o ține pe-a lui că, dacă „Prostănacul” de Geoană a ajuns la NATO, el de ce n-ar putea? Că n-o fi mai deștept Mircea decât el.
Cu toate relațiile și pilele cu care se laudă că le are peste tot în Europa, se pare că nu-i ține figura. Aia de la NATO au lăsat să se înțeleagă că nu-l vor. Că-i prea dulap, prea mutălău, prea de la țară. Dar el nu se lasă. Dacă nu la NATO, măcar ceva pe la Bruxelles, pe la vreo bancă mondială sau măcar spicher într-un aeroport, neaparat din Paris, Londra sau Bruxelles. Spicher, nu? Aveți dreptate, până ar deschide el gura și ar însăila anunțul de îmbarcare, avionul ar decola fără călători la bord.