Ai dreptate, nea Petre, ei sunt ca și cățeii ăia care latră, dar nu mușcă, dar vezi matale de la unii ca ăștia ți-ai pus și fermierii în cap. Că n-ai negociat bine, ba chiar deloc, în problema despăgubirilor legate de grâul, orzul și orzoaica lui Zelenski. Că polonezii au primit de trei ori mai mult de la Comisia Europeană. Ei, și? Dacă negociai ca și polonezii, crezi că n-am mai fi luat aluat congelat de pită de la unguri? Sau roșiile noastre ar fi fost mai ieftine ca alea aduse de la turci? Pe dracu. Nu suntem noi din ăia care fac economie de piață. Nouă ne place șperțul, că cu ăsta trăim de când ne știm.
Nea Petre, de ce să-ți dai demisia, domnule? Numai ca să le dai satisfacție unora? Că de vorbit știi să vorbești frumos, cursiv, chiar cu cu accent grav și circumflex. Știi să intereacționezi perfect cu bălțata românească și mai ales cu merinosul autohton, capitol la care USR-iștii sunt niște habarniști, și, ceea ce este foarte important pentru partid, știi bine la ce e bună gargara în discursurile electorale și la întâlnirile cu fermierii. Și, atunci, de ce să-ți dai demisia, neică? Nu fii fraier, că de râs de tălică tot o să râdă și o să facă mișto, unul, altul: „uite, bă, și la ăsta, nu fu în stare să se descurce, vai de curu’ lui.”. Are rost să-ți dai demisia? Stai pe curul matale, că stai bine. O să le treacă și o să uite că ești cum ești. Uită-te la Lucică, de la Interne sau la nepotu’ Ciucă. Le mai cere cineva demisia? De aia zic: nu fii fraier, că viața merge înainte cu sau fără demisie. Că așa e la Romanica!