Și ce sărbătoare, domnule, ce sărbătoare! Cu legume la preț de producător: cel puțin 7,8 lei pe kil. Roșii fără gust, kapia și gogoșari ca șoricele de mangalița, vinete de la un kilogram în sus, ceapă, la 5-6 lei kilul, de zici că ești în perioada de prohibiție (nu m-ar mira ca peste o lună, două să se vândă pe sub mână), cu mere, pere în panere, banane, nectarine, kiwi și alte fructe culese din pomi exotici care în ultimii ani cresc și se dezvoltă în bătătura țăranului din care lipsește cu desăvârșire vaca, porcul și alte animale tradiționale.
De aici și prețurile de cocaină de pe grătarele puține la număr, dar vesele și jucăușe la vederea clienților. Porția de ceafă, 25 de lei. Fără muștar, salată sau garnitură, dar cu farfuria și tacâmul de plastic care, ne place sau nu, costă și ele destul. Repet, 25 de lei porția de 200 de grame. Să-ți bați copii, nu alta. 20 de lei și pulpa dezoxată de pui, de parcă ar fi fost adusă din Ucraina. A, micul, celebrul nostru mititel, ce-i drept, cu ceva urme de muștar și o feliuță subțire de pâine, 6 lei bucata. Un comerciant mă îndemna să zic mersi că cerea doar atât! Că peste o lună, sigur îl voi cumpăra cu 10 lei. Însă regina acestor zile de sărbătoare a constituit-o pastrama de oaie. Să ajungă la toată lumea, s-a vândut la porție. 20 de lei o sută de grame. 200 de lei kilul. Dai un ban, dar știi că face. Nici nu apuci bine să o treci prin toată cavitatea bucală, că s-a și golit farfuria!
Și asta nu a fost totul: colacul unguresc, ăla gol la mijloc, 20 și 25 per bucată, cucuruzul fiert, 10 lei bucata (nea Petre, au înnebunit, bre cu prețurile astea?) și gogoșelele, 20, 25 porția. Da, bă, 20, 25 de lei porția. Și când te gândești că muma mea de la Gogoșu făcea două postăvi cu gogoșele-gogoșele, de sătura toată mahalaua cu ele și nu cerea niciun ban pe ele. Ce vremuri, don Daea, ce vremuri…
cred ca lacustele sunt mai ieftine dar anul asta au fost putine din cauza razboiului!