E clar că omul are o problemă de care nu știe cum să scape. Problema lui nu e frica de un zbor atât de înalt și atât de lung, peste mări și țări, la propriu. Că dacă ar fi doar asta, ar avea grijă doctorul de la palat să-i dea pastile pentru rău de înălțime (beadryl ori lorazepam), ca să doarmă neîntors de la București la Washington. Și nici faptul că va zbura din nou cu un Spartan al Armatei, chit că o să facă bășcălie americanii de el, la fel cum o făcut Macron care i-o și zis când a auzit cu ce venise la Paris: „Bă, Nicolas, decât cu măgăoaia aia din ai Doilea Război Mondial, mai bine veneai cu trenul la cușetă sau la clasa I. Mon Dieu, mon Dieu, nici atât nu te-a dus capul?”
Problema lu’ Nicușor Teleleu e Trump. De când l-a văzut ce a făcut cu Zelenski în Biroul Oval de la Casa Albă, pe Nicușor l-a luat o frică de moarte. Numai când îi aude vocea, e terminat. Îl ia cu tremurat, nu mai are control asupra mâinilor (de aci și cercurile, triunghiurile, liniile frânte și alte forme geometrice pe care le trasează în aer cu mâinile când vorbește). Din același motiv nu s-a dus nici la Davos. S-a dat bolnav, a stat trei zile în pat, cu frecții și ventuze, cu ceai de mușețel, coada șoricelului și ochiul-boului, cu împachetări de făină de porumb înmuiată în țuică de casă. Ar fi fost dispus la orice, doar să nu meargă la Davos, să dea ochii cu Trump.
Și acu’ e la fel. Unchiul Sam, pardon, Trump, l-a sunat să-l întrebe pentru cine să facă rezervările la hotel, la sălile de conferințe, pe cine să treacă pe lista vorbitorilor, mă rog, chestii de protocol. El, nimic. Pur și simplu a dat în bâlbăială: „ăăă…, aaa…, că, știți… aș veni…, dar…, ăăă…” De atunci, toată ziua își roade unghiile, că nu știe ce să facă. Să se ducă sau să stea acasă? L-a sunat și pe Macron să-l întrebe dacă e bine să se dea din nou lovit: „Nicolas, nu mă bag. Nu mai ești copil de țâțâ să ți se spună ce să faci. Dar ascultă la mine ce-ți spun: și cu dânsa-ntr-însa, și cu sufletul în rai, nu se poate”, i-ar fi zis prietenul său, Emma.
L-ar fi sunat și pe Trump, dar ce să-i fi spus: „Ăăă… aș veni… ăăă… dar… nu știu…?” Așa că, o să încerce să tragă de timp. Ca la fotbal. Cum? o să se aleagă cu cartonaș galben pentru lipsă de fair-play? Atâta rău să fie, că la câte cartonașe galbene și roșii a luat România de 36 de ani încoace, ce mai contează încă unul?
