Zău, bă? Cine ți-o zis că e imoral și neconstituțional? Președintele e președinte și când merge ca o jucărie trasă cu cheia, și când râde de unul singur. Pentru asta, el face ce vrea. La fel cum făceau Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân ori Mihai Viteazul. Sau crezi că ăia făceau altceva decât aveau ei poftă în ziua respectivă? Să fim serioși. Președintele face orice, numai să ne fie nouă bine.
El poate să dea curs reclamațiilor și sugestiilor venite din partea cetățenilor care reclamă lucruri neprincipiale, neconforme și nelalocul lor. Dacă pe e-mail-ul privat cineva sesizează faptul în Piața Amzei varza, gogonelele, mărarul și pătrunjelul se vând la preț de speculă, Nicușor se poate duce să verifice și să vadă cu ochii lui dacă lucrurile stau chiar așa. Întocmai ca domnul Cuza din scrierile cu ocaua și moș Ion Roată. Sau dacă are informația că în nu știu ce locație se adună duminică dimineața o mulțime de oameni e și normal că trebuie să meargă acolo, că de aia e președinte, să constate dacă nu se pune de rezmeriță, de un miting sau de vreun protest împotriva ordinii de drept.
Asta s-a întâmplat și ieri. De grija noastră, Nicușor s-a trezit cu noaptea în cap, și-a băut cafeaua cu lapte și când să treacă la omletă, a primit un measj pe WahtsApp legat de o adunare populară spontană. A lăsat totul baltă, s-a îmbrăcat repede, a chemat șoferul și dus a fost. Alarma a fost dată curvește de un dușman al președintelui căci, adunarea de oameni era de fapt adunarea USR-iștilor care îl lansau pe Cătă Drulă la Primăria Capitalei. De unde să fi știut săracul?
Când a intrat în sala respectivă și i-a văzut pe prietenii săi, n-a mai putut da înapoi. Ce-i drept, s-a bucurat să o vadă pe madame Țoiu, pe Drulă și mai ales pe Fritz care a dat tonul la distracție:„Dragi prieteni, vă rog aplauze, pentru colegul nostru, pentru președintele nostru, Nicușor Dan. Omul fără de care USR n-ar exista în această formă, omul fără de care Bucureștiul n-ar fi orașul dinamicii cu viziune ce este și omul fără de care România nu ar avea astăzi această atmosferă de speranță pe care o resimțim de câteva luni încoace. ” Ce frumos le-ai zis, măi tată, măi! Ptiu, pe tine, Fritzule, să nu te deochi!
Bă, Jorjelule, tu cum ai fi procedat în locul lu’ Nicușor? Ai fi făcut stânga-mprejur și te-ai fi întors la omleta de acasă, care oricum se răcise, considerând că e imoral, neconstituțional, ori ai fi rămas, ca să nu creadă ăia că ești neam de straiță? Păi, vezi… Ș-apoi, ce-o greșit când a spus că se bucură văzându-și la un loc colegii de partid, prietenii și pe toți cei dragi lui? Tu nu te-ai fi bucurat? Ți-am mai spus, el ca președinte are tot dreptul să facă tot ce-i stă în putință ca nouă să ne fie bine. Și o face cu sârg și din dragoste pentru Fritz, Țoiu, Moșteanu și Drulă.
Dar, la urma, urmei, Jorjelule, cu ce drept te legi tu de domnu’ președinte? De Nicușoru nostru? De când și până când îi faci tu programul și îți permiți să te tragi de brăcinari cu dânsul? Bă, băiete, bagă-ți mințile în cap că în loc să dai toată ziua din gură, mai bine te-ai pune să faci o opoziție constructivă. Ei, drăcia dracului!
