De ce nu-i spuneți: „Bă, Nicușoare, fii, bă, mai atent la fanfara când cântă marșul de întâmpinare sau imnul național. Nu te mai gândi, bă, la cai verzi pe pereți și grijă mare cum pășești că s-ar putea să te împiedici odată, de-o să faci o entorsă sau, Doamne ferește, să-ți frângi gâtul, tot uitându-te după ciori, parazoale, vrăbiuțe și guguștiuci.” Că ați văzut și voi, bă, ce-o pățit săracul ieri la Timișoara. Când i s-a rupt filmul, așa, din senin, și în timp fanfara cânta, el se învârtea ca ăla, știi voi care, rătăcit în căldare. Se zăpăcise de tot, de parcă se afla în intersecția de la Inter, de nu mai știa săracul încotro s-o apuce. Că numa’ că nu s-a rugat de voi: „Bă, unde vă duceți, bă? Pe mine cui mă lăsați, bă, să dea o mașină peste mine?” ’Geaba l-o tras SPP-istul de mânecă și o strigat la el de s-o auzit până la Dolhasca: „Mișcă-te de acolo și vino încoace”, că el, o ținea tot pe a lui. Părea speriat de drone, că tot sunt la modă, tot cu ochii pe sus și râdea ca aia care se trezește joia în târg la Caransebeș. Nu doar că era confuz, ci părea picat din cer. Țopăia ca Neil Armstrong când a pășit prima dată pe lună. Ferească Dumnezeu și Maica Precistă pe toată lumea de așa ceva.
Bă, Nicușoare, ce dracului, bă, cu emoțiile astea? Bă, dacă ai fi prost, aș mai zice, dar tu ești băiat deștept. Ai fost olimpic la matematică de la grădi până ai terminat școala. Și dacă ești tobă de carte, de algoritmi, adunări și scăderi, de teoreme, poligoane, cuburi și paralipipede, de înmulțiri și de împărțiri, de tangente, cotangente, bisectoare, unghiuri ascuțite, cercuri și mai știu eu ce, cum de nu ești în stare, bă să ții minte câteva lucruri simple? Să numeri bă, frate, în gând, pașii pe care trebuie să-i faci pe covor. Să știi când să te oprești, când să duci mâna la inimă, când să le dai bună ziua soldaților. Ce e greu, bă, în asta? Dacă uiți, repetă frate la Cotroceni chestiile astea până obosești. Zi de zi, în weekend, în vacanțe, dimineața, seara. Să nu te mai faci frate de rușine. Să nu mai râdă lumea de tine.
Iar dacă nu reușești să faci toate astea, să-ți caute, dom’le, o sosie să te înlocuiască la evenimentele de protocol. O sosie, așa cum au americanii pentru Trump și rușii pentru Putin. Cum, au căutat și nu au găsit? Nici nu e de mirare, Nicușoare, că unul ca tine nici n-o să se mai nască vreodată!
