Până la urmă a sunat-o pe doamna Externelor românești și i-ar fi zis: „Oana, m-am gândit mult pe cine să trimit în locul meu la ONU. O noapte întreagă m-am perpelit și n-am pus geană pe geană, iar dimineață când a sunat ceasul să mă trezesc, deși eu nu dormeam, m-am oprit la tine: tânără ești, prezentabilă da, plăcută la vorbă, toată lumea știe asta, ambițioasă, să nu mai vorbim. În plus, tu vorbești bine engleza, nu ca mine care am învățat-o de la televizor.”
Doamna Oana a amuțit cu telefonul în mână. Nu se aștepta la astfel de vorbe măgulitoare și propunere onorantă, oricât de apropiată se simțea de Nicușor. „Bine, dar eu… care… vorba aia… n-am mai fost la evenimente de astea… știți ce zic… Iertați-mă, domnule președinte, am niște emoții cât Palatul Cotroceni”, a îngâimat aceasta. „Mie îm spui, Oana, de emoții? Tu de ce crezi că nu mă duc acolo. Că mi-e frică să nu mă împiedic de vreun covor în timp ce mă uit pe sus după avioane, să mă tragă vreunul de mânecă dacă o iau la stânga și nu la dreapta. Pe mine emoțiile astea mă copleșesc pur și simplu. Mai ales toamna, exact în perioada asta.” Doamna Oana a înțeles și a acceptat propunerea lui Nicușor.
Adevărul gol-goluț este însă altul și ține de atribuțiile sale de președinte, de responsabilitățile din fișa postului, de inflație, de producția de struguri per buștean, de deficitul bugetar, Ziua recoltei de la Muzeul Țăranului Român. A recunoscut-o chiar Nicușor: „Să lipsesc 5, 6 zile din țară sau să fiu prezent în țară? Am considerat că e mai important să fiu în țară.” Aici mi-a plăcut cum a gândit. Bravo, Nicușoare. Pe plăvanul de Iohannis nu l-ar fi dus gândul la una ca asta în vecii-vecilor. Abia ar fi așteptat să plece cu un avion privat.
Și mai apoi, Nicușor a declarat presei cu ce s-a ocupat în timp ce Oana userista își făcea selfie la Statuia Libertății și vorbea la Chicago unei săli goale despre prioritățile politicii externe românești. „Eu în timpul ăsta am făcut o ședință de coaliție, am avut o discuție cu niște investitori care sunt în România, am avut o ședință în CSAT, m-am uitat pe niște legi ce trebuie promulgate, (unii spun că într-o zi a făcut piața, umplând portbagajul de gogoșari și vinete la ofertă) și eu cred că unele chestiuni enumărate mai sus erau mai importante decât prezența mea la ONU”
Și aici îi dau (din nou) dreptate, că nu în fiecare zi întâlnești ofertă la gogoșari și vinete.
