Așa se explică și răgazul cerut de Siegfried (eu zic să-i spunem Vasile sau Vasilică, al doilea prenume din buletin, să nu mai chinuim limba), după ce Nicușor l-a sunat să-i dea vestea cea mare: „Nicușoare, nu te supăra pe mine. M-ai luat pe nepregătite, deși mă așteptam să faci una ca asta, așa că, dă-mi timp să mă consult cu camarazii din partid și cu ai mei de acasă, să fac niște socoteli, că eu altele aveam de gând să fac toamna asta, și îți promit că o să te sun în cel mai scurt timp, dar cu o singură condiție: să nu-mi ceri să fac guvernul cu «ciuma roșie» ori cu hauriștii, că asta nu am s-o fac nici în ruptul capului.”, iar fi zis Vasile, Vasilică (cum vă pică vouă bine) la telefon.
Nicușor s-ar fi așteptat hai, nu la o săptămână, două de gândire, dar la două trei zile, cu siguranță. Și pe bune dreptate, cum avea să le mărturisească apropiaților săi de la Cotroceni: „Nu e ușor să te decizi, că știu de la mine când a venit Fritz, Drulă și toți ceilalți să-mi propună să candidez la președinție. Trei zile și trei nopți n-am pus geană pe geană, n-am mâncat, n-am băut apă. Ce dușuri… Ce cămăși și sosete schimbate. Păi mie îmi mai ardea de așa ceva când gândul îmi era doar la țara asta?”
În ciuda calculelor sale, dar și ale noastre, lui Vasilică, nominalizatul carevasăzică, a avut nevoie doar de cinci minute și ceva de gândire, timp în care a fost lovit instant de cele mai profunde sentimente ce ne animă pe noi încă de pe vremea lui Decebal, Burebista și Zamolxe: patriotism, loialitate față de principiile pro europene, dragoste nețărmurită față de râul, ramul și tot ce mișcă în țara asta, iubire de moșie, de UE și partid.
Pesediștii sunt cei mai supărați de nominalizarea președintelui, în timp ce Fritz și ai lui, cei mai fericiți. Pohta ce au pohtit: dincolo de vârfurile munților și dealurilor, peste care în curând se va așterne un strat de rouă, un strat de omăt, unul de proteste, altul de scandări cu „Turul 2 înapoi”, se întrezăresc tot mai clar alegerile anticipate. Undeva pe la Crăciun sau pe la Sf. Ioan, când vine popa cu crucea, și când românilor numai de alegeri nu le arde.
