Uitându-mă la dânsul, parcă nu mai e Nicușor de altădată, de care se amuzau până și copiii. S-a maturizat? I-a venit mintea la cap? Credeți voi treaba asta? Eu cred mai de grabă că are ceva pe suflet. Îl roade ceva (exclus pantofii cei noi cumpărați de curând). Ceva care e mai presus de boală, chiar dacă el spune că este bine, ce-i drept, puțin obosit, cu programul de somn dereglat, cu mese neregulate. „Eu de când mă știu, adorm seara până în ora 11. Și nu mănânc. Cu vizitele și întâlnirile astea mi s-a dereglat ceasul biologic. Poate și de asta nu-mi mai arde de glume, de conferințe de presă. Toate aceste dereglări mă seacă pe dinăuntru”, ar fi spus președintele.
Dacă și-a făcut analize de sănătate? Măcar pe alea obligatorii, că vorba aia, de aia e președintele nostru, să știm și noi la ce să ne așteptăm. Recunoaște, nu le-a făcut de când e la Cotroceni. Nu că nu ar fi vrut, dar când să le fi făcut? Că la noi (adică la ei, la politicieni) e ca la nebuni, cu atâtea probleme pe cap. Ba, convinge-i pe Tomac, Veștea și Mureșan să se sacrifice pentru nou guvern, ba, împacă-l pe Bolojan cu Grindeanu, ba, potolește-l pe Fritz, și câte și mai câte. Apoi, mai în glumă, mai în serios, Nicușor ar fi spus, la un suc, că îi este frică când i se ia sânge. Începe să tremure doar când vede acul seringii. Dar promite că o să și le facă.
Cum, este posibil să sufere de astenie? Uite, la asta nu m-am gândit, dar după simptome tot ce e posibil. Oboseală fizică și psihică, vlăguit, melancolie. Dacă e așa, săracuțul se confruntă cu creșterea melatoninei în organism (de aici și somnolența de care vorbea), și scăderea nivelului de sertonină, care influențează hormonul stării de bine. Nu o spun eu, așa scrie în carte. De asta zic, dacă îl veți surprinde râzând, vorbind singur și gesticulând, arătând spre frunzele care cad, să nu râdeți de el, căci asta e semn indubitabil de melancolie, simptom al asteniei de toamnă.
Săracu’ nici el n-ar vrea să fie așa!
