Și asta nu e totul. Și unii, și alții par pregătiți de opoziție. Constructivă, cum altfel. Să vadă tanti Ursula von den Leyen și tanti Roberta Metsola cât sunt ei de pro-occidentali, vorba lu’ Nicușor, ceea ce e mult mai mult decât a fi pro-europeni, și chiar mai mult și mai semnificativ din toate punctele de vedere. Bolo le-a transmis ălora care au de gând să-i încalce poruncile și să se întâlnească pe ascuns cu pesediștii: „Ascultați ce vă spun: vă rup picioarele dacă aud că vă întâlniți pe ascuns cu ăia. Sau bateți palma cu banditul ăla de la Cotroceni. Vă ologesc, de o să mergeți în cârje și o să vă plimbe în scaunul cu rotile, ca să mă țineți minte toată viața.” Și a făcut o pauză scurtă, și-a încruntat sprânceana și și-a rotit privirea în sala BPN-ului, arătând cu degetul: „Și tu… Și tu… Și tu…” Nu a dat nume, dar toată lumea liberală a înțeles ce era de înțeles.
Și pesediștii ar trece în opoziție (deși ei sunt de ceva vreme acolo), dacă prin gestul lor România ar deveni cu adevărat acea grădină a Maicii Domnului, în care să crească nu doar flori și floricele pe câmpii (talpa gâștii, coada șoricelului, ochiul boului), ci și bucurie, bunăvoire și armonie între ei, așa cum a fost pe vremea lu’ Ciucă și Ciolacu, când împărțeau frățește sandvișul în ședințele de la guvern, după care mergeau împreună la un șpriț. Ar vrea și la guvernare, dar fără Bolojan că, vorba lu’ Olguța de la Craiova: „Ne-am săturat de Ilie ca de mere pădurețe.”
Singurii care spun da guvernării sunt ungurii. Ei nu văd o altă variantă și nici măcar nu-i interesează numele, prenumele, vârsta, locul de naștere, domiciliul, naționalitatea, pregătirea politică, educația ș.a.m.d. a viitorului premier. La UDMR consensul vine de la primele vizite făcute de popoarele migratoare în Transilvania și de la primul schimb de vorbe pe care Decebal l-a avut cu un prunc care păștea marvele pe tăpșan: „Cum te numești, fiu de dac?” „Attila, domnule!” Tocmai de aceea, Corala parlamentarilor conduși de Kelemen Hunor au reluat repetițiile la celebrul cântec, pe două voci: „Noi de acilea nu plecăm, nu plecăm acasă!”
