Pe soția domnitorului Cuza, a chemat-o Elena. Elena Doamna, cum a fost cunoscută de toți cei din Moldova și Țara Românească. Pe Lupeasca, amanta lui Carol al II-lea, tot Elena a chemat-o. Nu a ajuns regina României, dar a fost privită ca pe cea mai bârfită doamnă a protipendadei acelor vremuri, pe considerentul că făcuse din rege animăluțul dânsei de companie. Ceașcă, nea Nicu, carevasăzică, și-a luat și el o Elenă. Pe Leana care ajunsese din semianalfabetă revoluționară, savant de renume mondial, tovarășa de viață a lu’ tovarășu’. Adică „Cabinetul 2 al CC PCR”. Revoluția ne-a mai adus o Elenă. De data asta, o Nuți. Nuți de Pleșcoi, care, oricâte tumbe ar fi făcut, mai mult de „Blonda lu’ Băse”, nu a ajuns pe scara ambițiilor personale. Pușcăria nu se pune, că nu e OK să vorbești urât despre o femeie.
Și când să zicem că s-o terminat cu atâtea Elene, de nicăieri, vorba vine, apare, cum altfel, o altă Nuți. De data aceasta, de la USR. Elena Lasconi. Spre deosebire de toate celelalte Elene ale neamului românesc, userista are ambiții mari. Cele mai mari. Să dea mâna cu Trump și Zelenski și să i se intoneze „Marșul de întâmpinare”, ăla cu: „Gardă drepți. Pentru onor înainte, prezentați arm’!” Să ajungă președinte la Cotroceni. Primul președinte-femeie din istoria acestei instituții.
Dacă vă întrebați ce o recomandă pe madame să viseze până acolo, o să vă explice Gogu, specialist în probleme de bârfă urbană: Primăria Câmpulung Muscel pe care o conduce de două mandate. De ce râdeți? Credeți că este ușor să gestionezi un oraș cu 30.000 de locuitori? Să te ocupi de maidanezi, de pisicile fără adăpost, să supervizezi curățenia în oraș, pesta porcină, că tot vine Crăciunul, ori gripa aviară? Să te pui de acord cu poliția locală în privința traficului de semințe de floarea soarelui, să pui la treabă echipele de la deratizare și dezinsecție, declarând război țânțarilor, muștelor și șobolanilor? Ori să faci pace între grupările rivale de bagabonți din municipiul muscelean, să fii mereu un exemplu de bune practici pentru cetățenii de rând, ca soție iubitoare, mamă înțelegătoare, gospodină desăvârșită.
Sigur, că nu e ușor, dar uite că Nuți Userista a reușit să le facă pe toate. Să-i mulțumească și pe unii, și pe alții. Și dacă a reușit într-un municipiu de talia celui pe care îl conduce, de ce nu s-ar descurca și la Cotroceni? Ce mare brânză e să fii președintele României? Că România asta e tot un fel de UAT, gen Câmpulung, dar ceva mai mare. Și dacă Iohannis, pe care toți astăzi îl fac „dulap” și „clămpău”, a fost în stare s-o conducă fără să miște un pai de jos, de ce nu ar putea să facă același lucru și Nuți Userista?
