Nicușor tocmai își curăța cu peria de paie petele de grăsime de pe paltonul ăla pe care îl are de pe vremea studenției la Paris și era nervos că nu ieșeau ale dracului deloc. Pe deasupra, era în criză de timp, că și el trebuia să zboare nu știu unde, așa că i-o zis pe fugă ceva în genul: „Fato, lălăie-o și tu cât poți de mult – că o fi, că o păți, să mai așteptăm, să mai vedem – știi tu cum să pui problema, că dacă ai fi fost vreo încuiată la minte, crezi că te făceam ministră? Dar ai grijă să nu se prindă ăia că freci ridichea, că ne facem iarăși de rahat. Zici și tu ceva acolo, cum ziceai când erai mică de umblai cu Sorcova pe la neamuri și vecini.”
Când a auzit de sorcovă, Oana s-a luminat la față. A dat repede o fugă acasă, a luat sorcova, apoi avionul spre Londra, aterizând exact acolo unde Chatham House organiza un eveniment legat de război. Primită cu aplauze, draga noastră ministră de Externe a urcat la prezidiu de la înălțimea căruia a salutat sala, plină ochi cu invitați unul și unul: „E o onoare să mă aflu aici, deși nu am nimic nou de zis. Așa că, să repetăm ce știm deja!”
Asistenței i-a picat fața. Bă, frate, oamenii ăștia, de toate națiile și culorile văzuseră multe la viața lor, dar așa ceva nu și-au imaginat vreodată să audă nici măcar de la cetățeanul de rând al UE, darămite de la un ditamai diplomat de prim rang. E drept, că același personaj făcuse o declarație asemănătoare, pare-mi-se în Polonia, când a fost întrebată tot despre război: „Cea mai importantă informație, e că până în acest moment nu avem nicio informație.”, dar și-au zis că la mijloc a fost vorba de o neînțelegere de la traducere. Oana zâmbitoare, convinsă că oferise un răspuns deștept, echilibrat. Normal, doar vorbea ministra de Externe, iar prin ea România. Fată verde cu părul pădure, ai simțit, vorba ălora de la Phoenix, că privirea lor ar fi vrut să te fure de ai dat pe torogată astfel de inepții?
Și cât privește onoarea despre care vorbeai, șterge-te undeva cu dânsa, că dacă n-ai nimic nou de zis, cu siguranță nici de făcut nu ai. Așa că, până una, alta, fă bine și du-te și întoarce oile alea, că vine lupul și le halește. Și dacă le halește, ai… Așa, pe ciobănește. Cum, nu e treaba ta să întorci oile? Dar să scoți tâmpenii pe gură, e? Hai, ia viteză și nu te mai holba atâta. Du-te și sorcovește, pardon, cântă la altă masă.
