Ce ai fi putut face când, în plină criză a grâului, partidul și țara (la pachet) te cheamă la datorie? Puteai spune nu? Cum dracu să faci una ca asta, că intrai în istorie, iar istoria nu iartă, te ține minte și peste o sută-două de ani. Să dai cu piciorul la o ocazie ca asta, să arăți ce? Cât ești tu de Gigi Contra? Să fim serioși. Lași și baltă, lași șpriț, lași și ibovnică, lași tot și te duci unde te cheamă datoria. Nea Petre, ai servit matale ca ministru în patru guverne până acum, de ce nu ai face-o și de data asta? Mai ales că acum ești chemat să scoți agricultura românească din bălării. Nu mă îndoiesc că, la experiența și șarmul oltenesc pe care le ai, vei face treabă bună deși, mi-e tare teamă că te-or adus ăștia ai matale cam târziu. Cu seceta asta și cu prețurile la motorină și benzină, nu cred că apuci să faci vreo brânză. Să aduci roșiile și gogoșarii la 2 lei kilul, să-mi permit și eu, și Gogu al meu să ne facem un bulion ori o zacuscă. Matale încearcă, că vorba aia, nu ai nimic de pierdut, dar mi-e că te-au chemat unii, doar ca să-ți frângi gâtul.
Apropos de brânză. Nea Petrică, acum ai ocazia să duci la bun sfârșit proiectul ăla de care te-ai apucat pe vremea lu’ nepoata Veorica de la Videle. Ăla, domnule, cu oaia brand de țară. Crezi că țăranii, pardon, fermierii, au uitat ce le spuneai cândva? Cum să uiți, omule vorbele alea care își mergeau direct la inimă: „oaia e o statuie vie.” Sau, „langa oaie găsești o frunză, lângă frunză nu poți sa gasești o oaie”. Nu știu ce ai vrut să spui cu astea, dar o spui bine, nea Petrică. Mai ceva ca în Miorița. Dai din matale ca dintr-un înțelept ajuns la vârsta senectuții care, atunci când se plictisește, își ia lopățica și găletușa și merge să se joace la groapa cu nisip. Dai, dar te înțeleg și te iert. Ești spontan și nu mai ai timp să rumegi când spui: „că frunze are toată lumea, dar oi ca în România nu.”
Ptiu pe matale, să nu te deochi, nea Petre!