Ce să se întâmple, neică? Ce s-a întâmplat și până acuma. Vorba lu’ Grindeanu: „Va fi viață și după moțiunea de cenzură”. Că se retrag în munți liberalii de unde vor continua mișcarea de rezistență anti PSD? Așa zic unii, dar eu nu cred. Poate useriștii pe care pesediștii nu i-a vrut de la început la guvernare, nu și liberalii. Că sunt gata să mănânce pâine cu ceapă și să bea apă doar o dată în zi și pregătiți până în pânzele albe să-l susțină pe Bolo? Iete, fleoșc. Pe de-o parte, ce nu zice omul la supărare. E ca la priveghi unde despre mort se va vorbi numai de bine. Nimeni nu o să spună despre răposat că a fost al dracului, curvar, hoț, bețivan, șmenar sau mai știu eu cum. Nu, la priveghi ne amintim doar de faptele sale bune, chiar dacă acestea pot fi numărate pe degetele de la o mână.
După ultima lopată de pământ aruncată peste scriul acoperit cu flori, se vor găsi destui să zică în gândul lor: „Viii cu viii, morții cu morții.” Și să ia aminte vorbele unui fost prim-ministru: „Politicienii să negocieze până cad sub masă!” Pe dracu, maitre! Nu poți să-i ceri așa ceva unuia ca Bolo care, între noi fie vorba, poate fi făcut oricum, numai negociator, nu. Să nu crezi că, atunci când a anunțat unitatea de monolit a liberalilor, nu s-a gândit că undeva, într-un ungher al marelui partid, există cineva care o să spună, cu responsabilitatea patriotică izvorâtă din ce trei mandate de premier pe care le-a ocupat în cariera sa: „Nu trebuie să abandonăm guvernarea!” Și ce-o să te faci, dragă Bolo? Că vorbele ăstuia sunt ca pietricica din asfalt care atinge parbrizul mașinii. Și este doar un început care, în cele din urmă, va conduce la înlocuirea acestuia. Să nu crezi că în politică este altfel. Primii care vor cere schimbarea parbrizului vor fi, ai ghicit, Bolo, tocmai ai tăi care te-au pus la volanul mașinii.
