15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
var bannersnack_embed = {"hash":"b13fb8l5h","width":1000,"height":150,"t":1598617057,"userId":35866376,"type":"html5"};

În opinia USR, legea a fost votată „pe repede înainte”, fără să aștepte avizul Comisiei de la Veneția.

Deputatul PSD de Caraș-Severin, Silviu Hurduzeu, vede în cererea USR o tentativă în a bloca adoptarea unei legi agreate de Consiliul Superior al Magistraturii.

„Legea SIIJ a ieșit din procedura parlamentară, prin urmare parlamentul nu mai are nimic de spus în acest moment. Tot ce putem spune e că parlamentarii au votat o lege agreată de magistrați și care a trecut de examenul constituțional. Acum decizia promulgării îi aparține exclusiv președintelui Iohannis.

Despre faptul că USR invocă tot felul de motive pentru a opri promulgarea legii, mi se pare cel puțin penibil să critici pe alții că nu fac sau că fac altceva decât ceea ce ai fi putut face tu când ai avut Ministerul Justiției.  

Până acum USR critica Guvernul că ar tărăgăna adoptare legii. Acum USR nu mai vrea adoptarea legii, ci amânarea ei. E un comportament bipolar.

Tentativele USR de a bloca adoptarea unei legi agreate de CSM, adică de forul reprezentativ al magistraților din România pare a fi o acțiune contrară magistraților. Este o confruntare bizară între USR și magistrați. Tocmai USR care pretindea că apără magistrații se dovedește un adversar al acestora”, afirmă Silviu Hurduzeu.

Hurduzeu amintește că este război la granița țării noastre, suntem printre cei mai afectați din Europa și trebuie să facem față valului de refugiați și escaladării crizei energetice cu efecte grave asupra economiei, agriculturii și în privința suportabilității sociale.

„Trei sunt elementele esențiale care trebuie rediscutate, renegociate.  În primul rând Agricultura. Este în interesul tuturor, inclusiv al Uniunii Europene, ca agricultura românească să aibă acces la banii din PNRR, inclusiv pentru extinderea sistemelor de irigații.

Un alt capitol ce trebuie negociat îl reprezintă politicile de mediu-energie. În acest sens, trebuie să acționăm asupra cauzelor principale, respectiv asupra creșterii prețurilor la energie electrică și gaze naturale, care au cel mai puternic impact negativ asupra economiei naționale.

În fine, în discuție ar trebui să intre și pensiile. Scumpirile masive afectează grav puterea de cumpărare a pensionarilor și e nevoie de sprijinirea lor, cât de mult posibil.”, este de părere deputatul PSD.

Cu 230 de voturi „pentru”, 12 „împotrivă” şi 47 de abţineri, deputații au adoptat marți, 8 martie, proiectul de lege privind reglementarea statutului personalului contractual care, în perioada stării de alertă, a fost  a fost încadrat pe perioadă determinată.

Altfel spus, personalul din unităţile sanitare încadrat fără concurs pe perioada stării de alertă poate rămâne pe post, prin promovarea unui examen organizat anterior încetării contractului individual de muncă.

Între cei care au votat acest proiect de hotărâre s-a numărat și deputatului liberal de Caraș-Severin, Dumitru Rujan.

„Astfel se acordă posibilitatea, pentru personalul din unităţile sanitare cu paturi, serviciile de ambulanţă, direcţiile de sănătate publică, instituţiile de asistenţă socială, încadrat fără concurs pe perioadă determinată, pe posturi de execuţie, în perioada stării de alertă, de a ocupa pe durată nedeterminată acelaşi post în cadrul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea, prin promovarea unui examen organizat anterior încetării contractului individual de muncă. Ministerul Sănătății şi unitățile aflate în subordinea şi/sau în coordonarea acestuia, Ministerul Afacerilor Interne şi unităţile şi instituțiile aflate în subordinea, în cadrul şi/sau în coordonarea acestuia,autorităţile administraţiei publice locale şi ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie, precum şi instituţiile publice de asistenţă socială, organizează examen, în vederea ocupării posturilor pe perioadă nedeterminată, pentru personalul care, în perioada stării de alertă sau a situațiilor de risc epidemiologic și biologic, a ocupat, fără concurs, posturi de execuţie pe perioadă determinată. Oamenii au dobândit experienţă, deficitul de personal este peste tot, şi în Ministerul Sănătăţii şi la nivelul MAI, aşa că cei mai buni trebuie să rămână!“, este de părere deputatul PNL.

De câteva zile, știrile panicoase, referitoare la un posibil conflict armat și pe teritoriul țării noastre, transmise prin canalele media și întreținute chiar și de unii politicieni și reprezentanți ai administrației, i-au readus pe români în supermarketuri pentru a se aproviziona en-gross cu produse alimentare de strictă necesitate.

Senatorul PSD de Caraș-Severin, Ion Mocioalcă, liniștește populația în privința unei crize majore, pornind de la considerentul că agricultura României produce peste necesitățile populației.

„Țara noastră are capacitatea de a se susține singură din punct de vedere alimentar, deoarece se produce mai mult decât avem nevoie pentru consumul intern. De exemplu, în ceea ce privește grâul, România poate produce până la 11 milioane de tone, în timp ce consumul intern este de doar 4,3 milioane de tone. Celelalte state care au deficit de producție pe plan intern sunt nevoite să intervină pentru a-și asigura consumul. Nu e cazul României.”, este de părere Ion Mocioalcă.

Până ieri, Alina Stancovici conducea detașat ostilitățile. Cel puțin pe cele de natură mediatică, spre deliciul cititorilor de presă online. Parcă o văd pe domnișoara manager aplecată peste biroul președintelui, cu privire acvilină, șuierându-i printre dinți, ca într-o scenă de film clasic: „Nu îmi e frică de tine, Romeo Dunca… bărbații proști și slabi fug de femeile deștepte și puternice”. 

Și ca scena să rămână memorabilă l-a ironizat ca într-o replică demnă de marea actriță franceză, Michel  Morgan: „Fă-o până la capăt, Romeo, nu te face de râs în fața colegilor și a mentorilor tăi, nu te împiedica în fusta unei femei ca să dovedești că ești președintele Consiliului Județean Caraș-Severin. E trenul tău, nu îl rata! Oricum, altceva nu se vede după tine, așadar măcar aburește-i, chiar dacă nu ești tu locomotiva județului, că ai câștigat pentru moment bătălia cu o femeie că, oricum, războiul nu s-a terminat! Și iată, așa ai făcut și tu ceva și nu ești tolerat în această funcție degeaba!”.

Tare, nu-i așa? La conferința de presă de miercuri, m-aș fi așteptat ca barosanul să răspundă cu aceeași monedă, apăsat și grobian, mai cu seamă că, la un moment dat, i-a spus-o fără menajamente „Hai doamnă că nu ai condus în viața dumitale nici un chioșc de ziare și vrei să conduci un spital.” Între noi fie vorba, nici nu se putea așa ceva, în condițiile în care ziarele au cam dispărut de pe tarabe, iar în Reșița mai sunt două-trei chioșcuri. Surpriză, însă, Romeo Dunca părea din alt film. Din personajul ăla rău și dur din „Terminator” cu care ne obișnuisem până atunci, se transformase subit în personajul cel hâtru și bun la suflet din „Un surâs în plină vară.” Mă așteptam să fi dat din nou cu barda ori cu mucii în fasole, dar n-a fost să fie. Bine, spre deosebire de alte dăți, l-a avut lângă el pe primarul Reșiței, Nelu Tăițelu, care numai că nu i-a zis: „Romeo, stai pe curul tău, aici suntem la o conferință de presă, nu pe Muntele Mic.”

În cinci minute de citire, Dunca a spus ceea ce altădată o făcea într-o oră: „De ce nu s-a implementat programul de monitorizare a programului de lucru al întregului personal din spital? De ce nu a fost schimbat sistemul de achiziție a medicamentelor, sistem care să permită cumpărarea de medicamente cu același conținut, dar mai ieftine? De ce pe fondul sărăciei face achiziții de medicamente în valoare de 5 milioane de euro cu tot cu TVA? De ce nu facem licitațiile pe sume mai mici, astfel încât să le putem repeta? De ce nu a fost informat Consiliul județean, cel care a alocat banii pentru instalația de oxigen de la Staționarul 3, că acolo lucrarea este de proastă calitate; cine a făcut licitația, cine a făcut recepția și cine a făcut plata și de ce a fost aleasă o societate din Severin, care în obiectul de activitate are amenajări de terenuri de golf?

Ptiu, mă uitam la el și nu-mi venea să cred. Mi-am ciupit nasul, urechea, am întrebat colegul, și el uluit. Cine ar fi intrat pe ușă și nu l-ar fi cunoscut, cu siguranță s-ar fi întrebat: „Domnule, ăsta chiar e Romeo Duncă? Așa de calm și de jovial?” Deci, nea Romeo, se poate și așa. Să te și lăudăm pentru faptele bune, dar nu știu cât o să te țină. De aceea, mi-am luat bilet și la următorul film de la matineu, să văd dacă într-adevăr te-ai schimbat sau ieri a fost doar o întâmplare.

Romi, dragă, nu mă dezamăgi, atât îți spun!

Și dintr-o dată, țac-pac, i-o apucat pe toți curiozitatea: „Ia să vedem noi nene ce-o scris don general la paragraful 3, de sus în jos, de la pagina 11”. Și ți-or găsit pe acolo nu știu câte rânduri copiate la indigo dintr-o altă lucrare. Zic indigo, că pe vremea aia nu se născuse copy-paste-ul. Dacă ar fi fost doar atât. Pe la pagina 50 și nu știu cât, încă patru-cinci rânduri, iar pe la 80, parcă, ți-or găsit alte rânduri luate din nu știu ce lucrare.

Acum, ce să zic? Dacă ar fi fost copiate doar două-trei idei, treacă, meargă. Dar așa… În cazul ăsta e belea, neică. Belea mare. Și să-ți spun de ce. Că te-o mâncat prea rău în…, Doamne iartă-mă că vorbesc de-ale spurcate, taman acum când s-o umflat făsuiul în liberali. Nu puteai să stai pe curul matale, să nu te bagi în politică, să fi rămas ministru la Armată, să-ți fi scris memoriile din război sau amintirile din școala militară? Că dacă o făceai, n-ar fi avut nimeni grija faptelor, ba, dimpotrivă, toți te-ar fi vorbit frumos, cu respect și considerație, nu-i așa?  Ce ți-o fi trebuit tălică să conduci guvernul, nu știu.   

Zici că e făcătură, că nu ai plagiat nici măcar o virgulă, nicio prepoziție? Eu te cred, nea Nicule, te cred, că mă uita la matale și te văd om serios: mereu la costum și cravată, bărbierit în fiecare dimineață, tuns regulamentar, ca la armată, pantofii lustruiți, să-ți faci mustața în ei, blând la vorbă, ochi mari și calzi, ascultător, în primul rând de Iohannis. Dar ce te faci cu ereții ăștia care sar la beregata matale? Pe ăștia convinge-i că nu-i așa, nu pe mine.

Se potolesc, așa simți? Vorbește Onkle Werner cu ei și le închide clonțul? Eu nu cred, nea Nicule, nu cred. Că îi cunosc și pe ziariștii care  te-au dibuit, și pe politicienii cu care ai guvernat până mai astă-vară! Te toc ăștia, ascultă ce-ți spun. Te toc cum tocai când erai copil la Plenița vrejul de dovleac și frunza de varză pe care le dădeai la rățuște și bobocii de gîște. Da, da, amestecate cu tărâțe de porumb. Vezi că știi? Te toacă până când într-o dimineață vei veni la guvern cu valiza aia de lemn, de la încorporare (vezi dacă ai păstrat-o, acum îți prinde bine) în care să aduni efectele personale și să pleci acasă. Pe jos, bineînțeles, doar nu cu mașina de serviciu de la guvern.  

Adevărul este că sunt atâtea zile pe care e musai să le sărbătorești sau să le onorezi cu prezența într-un an, că nu mai știi cum să te împarți. „Ziua pământului”, „Ziua ursului”, a pădurii, a auzului, a buburuzei, a zonelor uscate, a zăpezii, a nopții, a ploii de vară, a nostalgiei, a sărutului, a ghiocelului, a dragostei, a mamei, a bărbatului, iar de vreo câțiva ani, colac peste pupăză, Ziua Culturii Naționale. Altă treabă n-au avut ăștia decât să programeze sărbătoarea asta peste ziua de naștere a lui Eminescu, ca să-i bage de tot în ceață pe unii,  să nu mai știe omul la care dintre ele să se ducă: la parastasul Luceafărului ori la Ziua Culturii Naționale. Aceasta trebuie să fie singura explicație pentru care sub egida Culturii cărășene nu s-au organizat vreo manifestare, ia managera instituției nu a fost văzută de cei care, din respect pentru bădița Mihai, cum ar fi spus Creangă, se mai ocupă și de chestii de astea culturale. Ca să nu supere nici pe unii, nici pe alții a ales să stea acasă.

Transbordată politic de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului la cea de Cultură, Nicoleta Moise este dovada vie a ceea ce mulți dintre noi s-au întrebat măcar o dată în cei 32 de ani de capitalism românesc „ce are sula cu prefectura și cucu, pardon, unii CU CUltura?” Nimic fraților, nimic. Imaginați-vă două drepte paralele care nu se vor întâlni niciodată în viața lor, pentru a înțelege mai bine despre ce vorbim. În cele nouă luni de șefie, aceasta a mai ratat două ocazii similare cu cea de săptămâna trecută, ambele generate de susținerea examenului pentru ocuparea funcției de manager. Recomandările și susținerile venite din partea unui important personaj s-au dovedit insuficiente. Ar mai fi fost nevoie de câta cultură, dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere…

Să revin la mărturia sinceră a ministrului. Corect, don Sorin, în cazul ăsta nu putem vorbi nici măcar de un amantlâc clasic, în sensul că  amantul se duce, la amantă, pe ascunselea, ba cu o floare, o cutie cu ciocolată sau un parfum comandat de pe net, ba cu o poezie de amor scrisă noaptea pe genunchi. Ca să nu mai vorbim de dragostea aia pură când ea îl aștepta pe Ghiță seara la portiță. Astea sunt deja povești în care nici măcar adolescenții nu mai cred.

Nu, aici fiecare își cunoaște lungul nasului și procedează în consecință. Se întâlnesc o dată pe săptămână la Palat, Palatul Victoria, unde și-o trag, mai direct, mai cu perdea, apoi pleacă satisfăcuți fiecare la casele lor, până data viitoare. Poate e cel mai bine așa, ca niciunul să nu se implice emoțional, să nu-și trimită bilețele de amor pe sub masă, nu se îndrăgostească de celălalt, ci să se comporte firesc, măcar ca pe vremea USL-ului lui Ponta și Crin Antonescu, pentru că trăim momente în care patria are nevoie de ei, mai mult decât oricând. 

Și dacă dragoste nu e și nici amantlâc nu pare, ceva, ceva trebuie să fie, ca PSD și PNL să reziste împreună. Poate un conculimbaj tacit, cu binecuvântarea prea adormitului Iohannis și îngăduința părintească a lu’ Nea Nicu Ciucă, primul general care numit prin Ordin pe unitate să conducă guvernul.

Singurul lucru care mai rămâne de stabilit, important de altfel, cine e amantul și cine e amanta în acest dans politic de societate fără principii. Cine stă deasupra, cine stă capră, cine e activul și cine e pasivul.

De pildă, ce se mai aude cu Touaregul instituției pe care l-a tamponat animăluțul ăla pe drumul spre Lugoj (nici până în zi de azi, deși au trecut două săptămâni, nu ne-ai lămurit daca te duceai sau veneai pe drumul ăla și nici în ce context o făceai). Că acu’ două, trei zile era tot în parcarea Consiliului Județean. E drept, cu botul băgat în buruieni, să nu-l vadă cei care trec pe acolo. Și bine ai făcut, că atât ar fi așteptat primarul Fritz și Alin Nica să facă caterincă când au fost săptămâna asta la Reșița: „Bă, Romeo, voi vreți tren cu hidrogen, dar nu aveți bani să reparați un amărât de Touareg”.

E rușinos, măi, nea Romică, să te plimbi în județ cu o mașină care, pe vremuri, scotea exclamații din pieptul celor care îl așteptau pe Sorin Frunzăverde. Să-i fi văzut pe polițiștii de la rutieră cum luau pocneau călcâile și luau poziția de drepți când prin dreptul lor trecea Touaregul președuntelui. Erau mândri și o săptămână numai cu așa ceva se lăudau.  Ce-o să zică oamenii acum: „Uite, bă, cum a ajuns biata mașină. Cum îi turcu’, și pistolul.”

E adevărat, don președinte, că ai cerut devize pentru reparații de la service-uri, însă băieții, care nu mai au respect față de haina statului, vreau prea mult? Da? Ai dracului șnapani, nu se mai satură de bani! Ar lua și pielea de pe tine, doar ca lor să le meargă bine. Pe de altă parte,  ce să-i faci don Romeo, capul face, capul trage, că dacă nu renunțai la asigurarea CASCO, acum te durea la bască. Dar, uite, poate te ajut eu, că am un amic pensionar, care între două dețuri de rom, mai desface câte o mașină, două. Are un șopron la sălaș, fără prea multe dotări tehnice, însă omul e meseriaș. Lucrează bine și ieftin. Cu cheia fixă și ciocanul de îndreptat tabla. În câteva zile îți face mașina ca nouă. Ce zici, vorbesc cu el? Nu te gândi prea mult că l-am auzit că vrea să se apuce de un Oltcit și atunci ai de așteptat.

Nu-i fake news, Gogule, e pe bune. La început am crezut și eu că-i caterincă, numai că ministrul vorbea serios. E adevărat, părea pe jumătate mâhnit că elevii au ajuns să facă școala stând în vârful patului, mândru, în același timp, că suntem și noi buni la ceva. Îl cred, că după atâtea reforme ale educației a venit și ziua răsplății. Să ne mândrim cu toți cei care învață online, gândesc online și se comportă la fel. Ei reprezintă generația de mâine, garanția și viitorul luminos al unei Românii care de 32 de ani tot bâjbâie în tranziția ce nu se mai termină.

Ce vom face cu atâtea genii? Asta să fie ultima ta grijă. Le dăm de lucru, Gogule că, vorba aia, câte nu sunt de făcut în țara asta. Îi facem vânzători, ospătari, bucătari, hairstyliști, manichiuriste, bodyguarzi, îi trimitem în Austria și Germania la îngrijit de moși și babe, la spălat de vase în Anglia, la promovat imaginea României  pe centurile Italiei. Nu de asta mă tem eu că n-am avea ce să le dăm de lucru, ci ce-o să ne facem când n-o mai fi pandemie de coronavirus. Că n-o să mai avem genii, Gogule, asta mă îngrijorează cel mai mult!  

Am un exemplu la îndemână pe care vi l-am tot dat, dar nu v-am auzit niciodată să mă întrebați ca în cazul neamțului: „bă, de unde a avut, bă, atâția bani olteanul ăsta de Tuță, Adelin Tuță, să-și cumpere zece terenuri, toate unul și unul, pe la Țerova, Reșița și Văliug, bașca patru case și două spații comerciale?” Adică, Tuță, care este și el bugetar de vreo cinci ani (exact de când o început să-i meargă nu bine, ci foarte bine) are voie să aibă zece terenuri și șase case, dar președintele nostru, al tuturor, nu poate. Păi de ce? Pentru că unul e de la Sibiu și altul de la Hinova de Mehedinți? Bă, vă credeți șmecheri, dar nu sunteți. Ascultați ce vă spun eu.

Bă, dacă sunteți deștepți, spuneți-mi și mie de unde a avut atâția bani Adelin. Că după teoria voastră, bugetarii sunt vai de capul lor. Nu știți? Întrebați-l pe el, dacă sunteți atât de curioși. Sau uitați-vă la contractele pe care firma  DIA TERMO INSTAL VEST SRL le are cu statul, că aici stă puterea lui.

Până în 2016, SRL-ul ăsta era unul normal, cu suișuri și coborâșuri, iar ela era director general. După ce a ajuns la primărie, iar el nu a mai fost director general, firma, una de proiectări și instalații gaze, și-a luat avânt, după cum urmează: contract 120,250 de lei pentru furnizare, instalare și punere în funcțiune aparate de aer condiționat la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj, furnizare centrale termice (49.999,98 lei) la Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara, contract de furnizare și montare de centrale termice – 154.478,22 de lei, municipiului Ploiești. Asta se întâmpla în octombrie 2018. O lună mai târziu, țac-pac contract, la fel ca și cele dinainte, cu Inspectoratul de Poliție Județean Caraș-Severin, în valoare de 124.710 lei, după care urmează în decembrie, un contract baban, de 340.957,75 lei, cu TRANSGAZ Mediaș, pe partea de servicii de reparare și de întreținere a încălzirii centrale.

Stați să-mi trag sufletul.  Anul următor, în martie, vine un alt contract bănos, de 347.850 de lei, încheiat cu DELGAZ GRID SA, pentru proiectare și execuție branșamente gaze naturale în Caraș-Severin. De interesul lui Tuță. Adelin Tuță, nu a scăpat nici Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului  Caraș-Severin, unde oferta sa, 148.100 de lei, s-a dovedit câștigătoare.

Și asta nu-i totul. În timp ce colegii săi abia așteptau să se facă ora 4 să plece acasă, firma sa (specializată între timp și în activități de construcții) intră pe piața Severinului (sângele apă nu se face) și pune mâna pe o lucrare privind reabilitarea unei grădinițe, în valoare de 1.050.685,52 lei. Să nu mai vorbim de afacerile cu terenuri pe care le are împreună cu familia sa, unele dintre ele fiind considerate de unii la limita legii. Și se dă exemplul unui teren luat de familia sa, pe Valea Țerovei, fără știrea proprietarului de drept, o femeie în vârstă, teren deja intabulat în CF.

Ei, ce spuneți? Cârcoteli de indivizi care nu pot dormi noaptea de grija afacerilor lui Tuță. Adelin Tuță. Niște invidioși, domnule, ce altceva?