15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
var bannersnack_embed = {"hash":"b13fb8l5h","width":1000,"height":150,"t":1598617057,"userId":35866376,"type":"html5"};

În fine, am tresărit și, mai, mai să lăcrimez de bucurie când am văzut cum a început : „Sărbători fericite tuturor”. Adică, și celor care l-au votat, dar și celor care nu au pus ștampila pe pătrățelul în care era trecut numele lui. Și mi-am zis atunci: „Mare om, mare caracter, domnul președinte, că nu ține dușmănie, că ne iubește în egală măsură pe toți deși, unii dintre noi, îl bârfesc pe la colțuri, îl vorbesc de rău ori de câte ori au ocazia.” Cu toate acestea, el întoarce și celălalt obraz! Dau să citesc mai departe și îmi pică fața: „Dar și compasiune pentru turiștii care stau prin hoteluri la MMic căci azi nu putem skia.”

Bă, fir-aș al dracu’, deci, asta era. Pe don președinte îl ajunsese compasiunea pentru clienții lui de pe Muntele Mic și nu pentru oamenii ăia care fuseseră avertizați cu cod roșu de inundații pe Bistra, Timiș și Bârzava. Adică, tot mai aproape-i era maieul cu euroi de piele decât haina. Măi, nea Romică, tot la bani ți-o fost gândul și în ziua de Crăciun, că de oamenii ăia care se pregăteau să lupte cu avertizările meteo te-o durut în cot. Că dacă nu te-ar fi durut, ai fi postat un mesaj de încurajare, gen: „Fraților nu cedați că sunt lângă voi cu gândul și cu fapta.” Dar așa, te-ai văitat că din cauza vremii rele pe Muntele Mic turiștii trebuie să stea în hotel, telescaunul e înghețat bocnă, iar bani canci. Mai mult de atât, le-ai dat peste nas unora cu care te tot contrezi de când ai ajuns președinte: „Garajul mai așteaptă. La fel și dorința unora de a demola telescaunul în urma recursului care va tranșa lucrurile ți care se dorește a fi mutat pe la Craiova”. Ați înțeles? Nu tu mesaj creștinesc, cum se obișnuiește într-o astfel de zi, nu tu o vorbă de încurajare pentru cei slabi, nu tu un cuvânt de alinare.

Bă, nea Romi, las-o dracului, ăsta e mesaj de Crăciun, domnule? Bre, îți bați joc de noi sau ce ai vrut să spui cu procesele pe care le ai în cap? Nici măcar în ziua de Crăciun nu ai putut lăsa de-o parte disputele pe care le ai cu primarii, cu cei care gândesc altfel decât matale? Păi asta e vorbă de om pus să conducă județul: „Lumina să intre în sufletele tuturor cu ocazia sarbatorilor de iarnă căci nimic nu e mai greu de înfrânt decât răutatea unor oameni”. Adică, ce ai vrut să spui? Care lumină, care răutate? Hey man, explică-ne și nouă să nu murim proști.

Cât despre sarmalele, „să ne priasca tuturor chiar și celor ce le vor înghiți mai greu”, ce să mai zic…

De acum încolo, nu mai poți să te plângi în stânga și-n dreapta că doar te critică. Nu, după vezi, când faci fapte bune și el scrie frumos. Sigur, nu te laudă precum unii, dar nici nu sare calul. Atât cât să-ți priască caltaboșul, jumerile, sarmalele și piftia de sărbători. Nu e ca alții care te tot…aia, până-ți albesc dosul. El e ponderat, are pixul ascuțit, dar te asigur că îți apreciază munca la Consiliul Județean. Când ne mai întâlnim, mai vorbim de una, de alta, și întotdeauna își arată respectul față de matale. Pe bune. Uite, ultima dată când ai venit la redacția Express de Banat… Cum nu știi? Atunci când ai băgat capul pe ușă și l-ai chemat afară, mi-a povestit că l-ai impresionat, că așa frumos i-ai vorbit că nici lui nu-i venea să creadă.

Dar, apropos de gestul lui Dani Stanciu, crezi că l-au plătit ăștia de la PSD (Hurduzeu și Mocioalcă, și ăla la la PMP, Ionuț Popovici), să scrie frumos despre matale? Să-l fi sunat vreunul dintre ei și să-i zică: „Măi, domnule ziarist, mai ho cu atâta critică, că de acum suntem împreună la guvernare și nu dă bine la popor să ne tot ataci partenerul de Alianță”. Întreb și eu, că ăștia sunt în stare de orice. Ce zici? Nici tu nu știi, te cred. Că tot am stat și m-am gândit, cum, bă, așa dintr-o dată, să scrie atât de frumos, după ce un an ți-a tocat nervii zi de zi cu articolele lui. Nu prea se leagă. Da’, pe de altă parte, nici n-a prea avut  motive să scrie frumos. Că de chinuit, te-ai chinuit, dar ghinionul tău a fost că, atunci când ai făcut și lucruri bune, că nimeni nu zice că n-ai făcut, Stanciu era plecat în concediu. Ba pe la greci, ba în Egipt. Și, atunci, când să fii scris?

Auzi, știi ce-mi trece prin cap? ‘Oțule, nu cumva voi ați bătut palma, acu’ de sfârșit de an, să-și bage mințile în cap? Adică, tu i-ai dat un contract de la Consiliul Județean, cum le-ai dat și ălora care te fac frumos, harnic și deștept, iar el s-a pus pe treabă? Zic și eu, nu dau cu parul, că multe minuni se pot întâmpla în lumea asta: dușmani, dușmani și dintr-o dată frați. Știi ce spun? Nu, nu e adevărat?

Hai, măi, domnule președinte, nu te supăra, ce Dumnezeu, doar am întrebat, n-am insinuat nimic. Nu fi copil și nu mai sta supărat, că mintenaș vremea e de colindat, vorba ardeleanului și te trezești cu Stanciu la ușă și a lui colind: „Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați// Pită cu cârnați?”

La anu’ și la mulți ani, don președinte!

Dat afară din instituție, nea Ghiță a coborât până în stradă și, când s-a văzut că nimeni nu-l mai saluta, scoțându-și pălăria în fața sa, a făcut stânga-mprejur și s-a propus consilier al viceprimarului care, învățat să execute ordinele, s-a conformat pe loc. Consilier pe hârtie căci, în realitate, tot el este „domn primar”.  Nu mă credeți? Uitați-vă la înregistrarea de la Gala Premiilor de Excelență care s-a ținut miercuri seara la Anina și o să vedeți că puterea obișnuinței a triumfat în fața unei săli pline. Moderatorul manifestării, Marian Mesinschi, l-a prezentat drept „domnul primar Românu”, în timp ce Daniel Danu a interpretat rolul de subaltern spășit, care își cunoaște lungul nasului când vine vorba de respectarea vârstei și a funcției: „Când zic echipă, mă gândesc la domnul primar Românu care, prin ambiția care îl caracterizează, a reușit …”.

Acu’, fie vorba între noi, de la Marian Mesinschi n-aș fi avut mari așteptări, el fiind tipul de slujbaș credincios, care mâncă o pită albă ca director de casă de cultură și purtător de cuvânt al primăriei, și, atunci, cum ar fi fost să zică: „Îi dăm cuvântului domnului consilier al viceprimarului să ne spună două, trei vorbe?” Ar fi sunat ca dracu. În schimb, de la Daniel Danu, aveam oarece pretenții. Ar fi avut ocazia să ne arate că e primarul Aninei, nicidecum aghiotantul lui Ghiță Românu. Dacă ar fi avut sânge în instalație… Pe de altă parte, nimeni dintre oficialitățile județene aflate în sală – prefectul Cristian Gâfu și președintele CJ, Romeo Dunca, nu a avut tupeul să le spună celor doi: „Bă, nu-i mai spuneți domn primar, că asta sună ca o uzurpare a calităților oficiale”. Ca să nu mai spun de împricinat: „Gata, nene, ce-am fost am fost, acum sunt consilier și cu asta basta.” Mai mult de atât, Ghiță Românu a vorbit ca un veritabil primar când i s-a dat cuvântul: „Pentru viitor avem în vedere câteva proiecte cu impact asupra dezvoltării orașului și a zonei…”

Despre gala în sine, nu sunt prea multe de spus. Organizatorii – Primăria și Consiliul Local Anina -, au înmânat diplome și plachete la tot poporul. Inclusiv vrednicilor urmași ai lui Popa Tanda, ba chiar și comandantului poliției locale, pe considerentul că au contribuit la promovarea turismului local în lumea largă.

A, era să uit, Ghiță Românu a înmânat personal plachetele laureaților galei. În ce calitate? Eu până acum nu am auzit ca un consilier, oricât de tare și de deștept ar fi el, să facă așa ceva într-un astfel de moment. Vă las pe voi să vă dați cu presupusul.

După atâta carne, cârnați și alte porcării de sezon, m-am gândit să trec la o cură cu legume și fructe din producția toamnă-iarnă.  Și ca orice român care se respectă de mai bine de treizeci de ani cu tot ce a râvnit pe vremea comuniștilor, am intrat într-un supermarket  în care doar etichetele și vânzătorii sunt de-ai noștri.

Am intrat cu gândul să cumpăr juma’ de kil de spanac, cantitatea standard pentru rețeta pe care o folosesc de ani de zile. În fața standului cu legume și fructe, spanacul meu, „Baby”, trona pe raft într-o pungă vidată. Să-l fi mâncat din ochi nu alta. Mă uit la preț și îmi frec mâinile bucuros. Pe etichetă stătea scris mare un 5,49 lei. Chilipir curat, nu alta. Nici astă-vară nu costa atât de puțin. Simt că am făcut o afacere pe cinste, cu o economie la bugetul personal. Bucurie de scurtă durată. Iau o pungă, dau să plec, când, un alt preț, scris mult mai mic, ca pentru ochelarii de vedere, îmi atrage atenția: 43,5 lei kg. Mă uit când în stânga, când în dreapta și mă întreb care este prețul corect.

Dacă aș fi fost la emisiunea lui Virgil Ianțu, aș fi sunat un prieten să mă lămurească. Dar așa… Așa că întreb o tanti, angajata supermarketului. Intrigată că nu mă duce capul să citesc o amărâtă de etichetă,  duduia mă lămurește pe loc: „ce nu înțelegeți? E 43,5 lei kilul, așa cum scrie aici.” O privesc amuzant și o întreb: „Și cu ăsta 5,49 lei, ce e?” Vine rândul ei să se amuze: „5,49 lei e suta de grame. (de fapt, erau  120 de grame). Și e la promoție, că până săptămâna trecută s-a vândut cu 5,79 lei”. Bă, ce noroc pe mine. Eu, care în viața mea nu am avut parte de nicio promoție, mai, mai s-o pup de fericire pe tanti, angajata Supermarketului, zicându-mi în sinea mea că „asta înseamnă să fii din Reșița, să prinzi spanacul la promoție”.

Dar în loc să o pup, am dat cu șapca de pământ. Cum să ceri, bă, 5  lei și ceva, aproape 6, pe câteva frunze de spanac?  Trebuie să fii tare nesimțit să faci una ca asta. E jecmăneală pe față și, vorba aia, nu te fac la buzunar speculanții din piață cu carnet de producător ștampilat la zi, ci ăia de afară pentru care cinstea și corectitudinea stau la loc de cinste. Păi, bă, spanacul nostru nu este bun? Ce mama dracului, n-are destulă clorofilă comercială sau concentrația de fier din el e cea după STAS-ul nostru și nu după standardele europene? Bă, voi chiar ne luați de fraieri până și cu buruienile voastre? A, nu știm să ne vindem marfa? De ce nu spui, bă, așa, să știu și eu. Să nu mor prost.

Până la urmă am plecat acasă cu suta aia de grame de spanac adus de unde a înțărcat dracu’ copilul, că altfel nu-mi explic prețul, a mai luat o o pungă cu șorici și o alta cu urechi de porc și, gata, am ieșit afară de frică să nu-mi fi cheltuit toată pensia.  Nu înainte de a-i face o urare supermarketului cu super oferta la spanac: Hai sictir, men! Stați-ar frunza aia de spanac în gât în ziua de Crăciun!

L-am cunoscut în Piața Prefecturii, în dialog cu puținii reșițeni ieșiți din casă în duminica aceea, încercând să explice că legile justiției nu se pot modifica nici prin legile date în parlament, nici prin Ordonanțe de Urgență. De fapt, judecătorul Tribunalului Cluj venise la Reșița să susțină o lecție deschisă despre „Educația civică pentru liceeni” la Colegiul Național „Mircea Eliade”. Ținând seama de „reputația” de care se bucura, l-am întrebat dacă a discutat cu cei de la Eliade despre prezența sa în școală și m-a asigurat că nu va fi nicio problemă, întrucât avea acordul ministerului Educației de a-și promova proiectul respectiv. Directorul colegiului reșițean, nu mai contează numele său, ne-a asigurat că nu va fi nicio problemă ca elevii să se întâlnească cu acesta a doua zi.

Dimineața, surpriză cât casa. Doamna director a fost de nerecunoscut. A dat-o la întors. C-o fi, c-o păți, că așa și pe dincolo. Cristi Danileț i-a arătat documentul încheiat cu ministerul în baza căruia venise acolo, însă doamna respectivă nu și nu. Păi de ce? Simplu ca vaca. La butoanele Inspectoratului Școlar Județean erau pesediștii, între ei, dacă nu mă înșel, Ioan Benga, care plecase de la Mircea Eliade , în timp ce acel domn Danileț era considerat cel puțin oaia neagră a magistraturii, dacă nu chiar dușman al poporului.  Până la urmă, magistratul a înțeles că ajunsese într-un loc unde nu era de nasul lui și, aproape se resemnase că făcuse drumul degeaba la Reșița când, cineva dintre cei care-l însoțeau, i-a propus să-și încerce norocul la Colegiul Național „Traian Lalescu”, a cărei conducere era considerată mai de „dreapta”. Și a avut dreptate. Danileț a fost primit fără să i se ceară vreo adeverință de la minister, DSP, Prefectură, DSV sau Pașapoarte, fără să i se spună ce să vorbească și ce nu. Timp de două ore s-a simțit ca la el acasă, el povestind despre drepturile și obligațiile elevilor, din punct de vedere juridic, iar ei, elevii, punând întrebări. A fost o lecție ca la carte, pe care cei de la Eliade o refuzaseră.

Revin la excluderea din magistratură. Bă, CSM, tu altă treabă nu ai decât să-l urmărești pe Cristi Danileț ce postează pe Tik Tok? Cu asta te ocupi tu? Ce te interesează cum își tunde omul ăsta gardul viu ori execută exercițiile alea a la Bruce Lee, că doar nu se filmase în sala de judecată. Putea să posteze imagini sărind într-un picior, făcând exerciții la bară fixă, mergând pe sârmă, care ar fi fost problema? Ți se pare ceva ciudat în filmulețele alea două? Eu zic că așa ar trebui să arate normalitatea după 32 de ani de libertate. Sau ai impresia că, metaforic vorbind, ele aduc atingere actului de justiție?  Poate ai dreptate, măi, domnule CSM, însă doar în măsura în care adevărul supără pe unii, pe alții. Iar în cazul lui Cristi Danileț supără rău. Al dracului de rău!.

Ba, mai mult, să te iei de pesediști. În primul rând, de alde Mocioalcă și Hurduzeu. Mamă, mamă ce făceai cu ei. În ăștia doi ai dat ca în sacul de box: stânga, dreapta, upercut, eschivă, lovitură la ficat, alta, la figură,  de parcă erai Muhammad Ali în vremurile lui bune. Îți amintești, nu? Și acum te-ai oprit? Nu-mi vine să cred că ai lăsat garda jos. A! Înțeleg. Nu se cade, acu sunteți împreună la guvernare și cum să dai în ei, că ăștia nu-s că ăia din USR care, fie vorba între noi, în Caraș-Severin nu prea au existat. Ăștia ți-o trag una, două. Așa că, poartă-te frumos cu ei și arată-le că ești cine ești.

Măi, Romică, am auzit că ai aflat și tu că prietenul Dragomir, ăla de la Finanțe,pe care îl făceai în toate felurile, vine prefect. Veste mai proastă ca asta nici că se putea înainte de Crăciun. Am auzit că ți-ai stricat weekendul când ai aflat că va fi numit în locul lui Gâfu. Ce să-i faci bre, dacă Cîțu al vostru a fost fraier. S-a dat deșteptul pământului. Să-și fi văzut de-ale lui și să nu-i fi luat în seamă pe ăia din USR. Ce-o câștigat dacă i-o dat afară din Guvern? Nimic, îți spunea mandea.

Și ce belea pe capul tău, nea Romică. Zău așa. Dumnezeu nu bate cu boata, ci cu socoata. Recunoaște că, nici în visele matale cele mai negre nu ți s-a arătat una ca asta. Să ajungi la mâna lui PSD-ului și a lu’ Dragomir, cine dracu a mai văzut una ca asta? Hai, recunoaște, că nu se întâmplă nimic. Și spune mersi că nu l-or repus pe Dragomir în fruntea ANAF-ului la Timișoara,  că atunci chiar era băgatul deștelui în știi tu ce… Oricum, eu îți sugerez să te dai bine pe lângă el, fă rost de numărul lui de telefon, sună-l în privat și invită-l la o cafea sau un ceai, ca doi colegi de Alianță ce sunteți. Nu face pe niznaiu că nu mai ține. Pe bune. Dă-te cu gugulugu pe lângă dumnealui, că nu-ți pică coroana. Măcar până după Bobotează, să-ți priască și ție sărbătorile astea.

Simultaneously, you will find the new symbols designed with the fresh new Chinese motif planned, along with incentive icons to watch out for through your day for the slot. Aristocrat create plenty of videos harbors that offer the newest Reel Electricity feature. Should you want to are other movies slots that are comparable, is 5 Dragons, Purple Baron, otherwise Pompeii. And, you’ve got the Buffalo video slot that gives Xtra Reel Electricity. (mai mult…)

You’ll in addition to find casinos giving free spins in your favorite selection off pokies. Talking about constantly simply for two video game, and regularly need to be burned in this an exact period of time. You can also feel limited in the number you can profit, very again, take care to browse the small print basic before you can’re drawn within the of the a no cost spins give. We don’t pick online casinos to own Australian members at random. (mai mult…)

„Afară, Florin Roman! Este prea mult nivelul de impostură la care s-a ajuns în Guvern şi în PNL! Un impostor politic şi un hoţ la drumul mare de autori şi cărţi, cu texte plagiate, umblă liber prin Guvern, cu susţinerea PNL”, s-a auzit strigând pe Facebook Ionel Dancă, căruia i-a fost rușine să rămână lângă Cîțu, drept pentru care l-a urmat pe Ludovic Orban în pelerinajul spre un alt partid.  Bă, da’ ce-i zice Dancă ăsta, bă! Cu câtă patimă îl face hahaleră, impostor politic și hoț la drumul mare. Fără jenă și, mai ales, fără teamă că ăla o să-l dea în judecată pentru calomnie, jigniri și atingeri aduse nobleței și rangului său de parlamentar. Dacă nu l-ai cunoaște, pe Dancă, ai  zice că are pantalonii plini de cojones.

Bă, știi ceva? Mă interesează mai puțin ce s-a spus și se tot scrie de câteva zile despre acest individ ajuns parlamentar, și asta pentru simplu fapt că îmi provoacă stări de vomă. Mai bine tac, că dacă îmi dau drumul, mă apucă dracii și-mi vărs năduful pe politicieni. Măcar acum, în Postul Mare să mă strunesc de la păcatele din timpul anului. Dar e bine că Dancă ăsta îmi ia locul, de dă cu el de toți pereții și-l face muci în presă.

Dar știți ce nu înțeleg eu din toată povestea asta cu și despre politicieni? De ce, bă, Dancă, de ce abia acum vii să ne spui toate astea despre fostul tău coleg? Ani de zile ce-ai păzit, de ce ai ascuns gunoiul sub preș? Să nu-mi spui că până săptămâna trecută nu știai nimic despre mizeriile de care vorbești, că nu te crede nen-tu Victor. De ce, bă? A, pentru că până nu de mult trăgeați la aceeași căruță și cum să fii făcut una ca asta? Să-l fi dat pe Florinel în gât? Doamne ferește! Ai știut, dar ai tăcut. Și tu, și Orban, și alții ca voi doi. Toți tăinuitori. În codul penal, tăinuirea se pedepsește, în politică ea se transformă în virtute. Dacă ai plecat cu Orban și ai văzut că ăsta ajunge ministru, ce ți-ai zis: „Hai să i-o trag impostorului și hoțului, să-l învăț minte.” Altfel, nu știu dacă altcineva și-ar fi amintit de toate păcatele lui Florin Roman, impostorul politic, plagiatorul și ce-o mai fi el. Așa e?

Am crezut că odată cu reținerile lu’ Lumi și a directoarei de la Drumuri Județene se termină bâlciul. Că procurorii ăștia vă lasă în pace, să vă priască sarmaua, piftia și cozonacul de sărbători, dar după câte văd, nema șansa. N-ar fi exclus ca ăștia de la DIICOT să vă colinde și de Crăciun, cu „O, ce veste minunată” (minunată, în funcție de cum privește fiecare cestiunea zilei), voi să le răspundeți la gest și să-i sorcoviți de Anul Nou, iar ei în loc de nuci, colăcei și cârnați să vă bage în straiță alte mandate de reținere.

De ce spun asta? Pentru că văd că se îngroașă gluma, Romi dragă. Oamenii din jurul tău merg rând pe rând la Parchet. Sigur, nu să stea la cafea și taclale cu anchetatorii, ci să dea din casă. Să povestească cu lux de amănunt despre una, despre alta. N-au ce să declare? Asta s-o crezi tu. Să fii convins că procurorii știu ce să întrebe și unde să umble cu subtilitățile, că asta le este meseria. Și-apoi, nu e mare lucru să-i descoase, că am înțeles că s-au adunat atâtea probe că nu mai au unde să le pună bieții oameni.

Primul chemat la declarații, Andrei Ungur, administratorul județului. Nu mă interesează ce le-a spus și ce nu le-a spus procurorilor. Doar faptul că a fost la Parchet arată că treaba e groasă rău de tot. Că subiectul rămâne deschis. Că și alții urmează să treacă pe acolo, în loc să muncească, să-și vadă de treaba pentru care sunt plătiți. Poate că și tu vei fi chemat. Nu, poate, ci sigur, vei merge să spui tot ce cunoști despre cazul în care sunt cercetate Lumi Jivan și Maria Păulescu. Știu că nu ți-e teamă de întrebări, de anchetatori și de magistrați, că la câte drumuri ai făcut la viața ta la tribunal și la câte procese ai avut… Aici nu e vorba de tine, ci de instituția pe care o conduci.

Nu e bine Romi, nu e bine ce se întâmplă că se duce dracu partidul de râpă și asta nu doar din cauza lui Cîțu. Că or început să crâcnească și să bârfească lumea în județ. Cică au mers pe mâna voastră în alegeri pe considerentul că liberalii sunt cei mai drepți și mai cinstiți dintre toți tracii, dacii, romanii și pesediștii care s-au perindat la guvernare de-a lungul istoriei, și iată ce s-a ales din voi. Și e normal, măi, Romi să fie așa? Să vină ăia să vă colinde cu „O, ce veste minunată// de la Parchet se arată…” Nu e normal, asta zic și eu, dar, nah, dacă voi vreți altfel e treabă voastră.

Content

„Just like any africa-in accordance age, what is the best 3 wheel scooter discover a danger, however there are ways to mitigate your interest,” he was quoted saying. Wi-Fi according tracks convey more dangers, but tend to remain mitigated through a limited most effective safety measures tips, Heiland thought to Core Studies. (mai mult…)