15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
var bannersnack_embed = {"hash":"b13fb8l5h","width":1000,"height":150,"t":1598617057,"userId":35866376,"type":"html5"};

Imobilul în care co-există Prefectura și Consiliul Județean Caraș-Severin face excepție de la regula pe care n-au inventat-o nici comuniștii, nici feseniștii și nici măcar liberalii. Cei care au treabă la stăpânire, să nu mai vorbesc de angajații de acolo, intră fie pe ușa laterală, fie pe ușa din spate, cea care dă în parcarea dintre blocuri. Ușa principală nu s-ar deschide nici măcar pentru Papa Pius al nu știu câtelea. Înainte mai stătea deschisă. Asta prin în 2000, 2000 și un pic, deschisă publicului larg de fostul prefect Marcel Vela. După ce Vela s-a întors acasă, la Caransebeș, s-a închis și ușa. O mai deschid așa, din când în când, pentru aerisirea holului, dar nu mai mult de atât. Oaspeții de seamă, să nu mai vorbim de pulime, au de ales, fie pe ușa laterală, fie prin dos, ca hoții.

Bă, vouă, celor care administrați aceste două instituții și județul, nu vă este rușine să vă primiți goștii în felul ăsta? Pe unde ați umblat și voi cu treabă în țara asta ați mai văzut undeva așa ceva? La ministere sau pe la nu știu ce agenții tot așa se intră, pe ușa din dos? Înțeleg să fie așa, când descarci portbagajul la Paști sau la Crăciun, dar în rest, ce să cauți, domnule, pe ușa din dos? Unde vă este respectul față de cei pentru care vă faceți că munciți? Chiar nu vă crapă obrazul când vă calcă pragul un ambasador, un diplomat sau ce-o fi el, să-l băgați pe ușa aia, să treacă pe lângă canapeaua aia ruptă și buda de lângă intrare? Nu? Văd că nu vă pasă. Ba, mai mult, nu vă pasă nici de vorbele lui Marcel Vela la instalarea primului prefect în actuala guvernare liberală: „Ca ministru al Afacerilor Interne vreau să o rog pe doamna prefect ca, începând de astăzi, ușa Prefecturii Caraș-Severin să rămână deschisă pentru cetățeni, ușa principală nu este pentru miniștri, ambasadori sau privilegiați, este pentru cetățeni!“ Alo, domn’ ministru, pardon, domnule Vela, vedeți că fătălăii ăștia dorm în papucii statului și-i doare la banană de matale! Pe o ureche le-a intrat îndemnul camaraderesc și pe amândouă a ieșit. Păi, ce-i aici, fiecare face ce vrea?

Bă, voi, ăștia, care ați ajuns să ne conduceți, cum dracului vă trece prin cap tot felul de bazaconii, de la asfaltarea de drumuri forestiere și până la trenuri cu hidrogen, cât timp voi nu sunteți în stare nici măcar să deschideți o ușă?

By entering you deal with and you will invest in become bound by these Promotion Terms and conditions. Simultaneously, Unibet’s basic Fine play funky fruits online print and you will Code Book („Basic Conditions”) as well as pertain (offered at ). In the event of one difference between these types of Promotion Conditions and the product quality Terms, these types of Promotion Terms and conditions commonly prevail. (mai mult…)

Din decembrie și până acum nu s-a văzut nicio schimbare în bine. Dimpotrivă, omul ăsta, responsabil direct de cultură în Camera Deputaților, a luat-o rău pe arătură, dovadă că s-a dus la emisiunea TV a lui Robert Turcescu, îmbrăcat ca la circ. Bine, și Turcescu ăsta e dat dracu, l-a momit că-i ține isonul, că-i pune întrebări ușoare, că-l lasă să bată câmpii. Și Bulai a pus botu’. De grăbit ce era să ajungă în studio,  și-a tras o pereche de șosete colorate, de-ai fi zis că era scăpat de la Bălăceanca. Sigur, Turcescu atât o așteptat, că l-a și luat la împins vagoane.  L-a făcut ca pe dracu. Ba, i-a făcut și poze la ciorapii ăia mâzgăliți cu niște culori.

Până la urmă, Bulai al nostru a recunoscut că șosetele nu erau ale lui, ci ale soției. Bă, ești nebun? Cum dracu, bă, să porți șosetele nevestei? Să te afișezi cu ele în public? Acu’, nu știu dacă mai aveau altele în casă sau aia era singura și o purtau pe rând. E posibilă ultima variantă că, deh, viața e scumpă la București, iar leafa de parlamentar nu ajunge pentru mai multe perechi de șosete. Dar, și așa, putea să-i ceară bani împrumut lui Barna sau lui Cioloș, că ăsta chiar câștigă mult la Bruxelles, nu să se facă de mirul lumii. Iar scuza aia, cum că  fiecare om are o păsărică, nu ține. Nu ține, pentru că în cazul lui Bulai e vorba de un stol, când îl văd cum se screme filosofic pe paginile de socializare: „Viața e prea scurtă pentru a avea mereu ciorapi negri“. Bravo, bă, Bulai! Noroc cu tine că ne-o colorezi cu tâmpenii de genul ăsta.

Ei, domnule Turcescu, trebuie să recunoști că ți-a închis gura deputatul nostru. Așa îți trebuie dacă nu l-ai pus să-și dea jos pantaloni, să fi văzut dacă nu cumva și chiloțeii erau din împrumut! Atunci, chiar îl făceai praf!

Asta da realizare, singura și  cea mai mare de până acum din mandatul lui Cristi Miclău, dacă facem abstracție de campaniile de smulgere a buruienilor și vopsirea gardurilor și parapeților din stațiune. Fără bătăi de cap, fără proiecte europene, fără drumuri la București, fără milogeală pe la unii miniștri, fără studii de fezbilitate ori licitații, ci doar cu un banal proiect de hotărâre inițiat pe genunchi de primarul liberal. Nu știu cine i-o fi dat ideea, cine i-o fi zis: „Ia fă tu asta și intri în istoria consiliului local“, dar cine l-a sfătuit a făcut-o bine, cu responsabilitate civică, să nu zic altfel și într-un moment în care fostul prim-ministru avea de gând ca în vara asta să vină la tratament în stațiune. După cele întâmplate, cum să mai vii? Cum să mai scoți capul în lume, fără să-ți crape obrazul de rușine. Cum să dai nas cu  localnicii din Pecinișca fără să recunoști că un căcat mai mare ca privatizarea  asta cu Agahton nici că a existat pe meleagurile balneo-climaterice daco-romane, trecute din proprietatea statului în cea a lui Iosif Armaș.

Domnu’ Adi, ce rușine mare, domnule. Să pice măgăreața peste CV-ul impresionant pe care îl deții. Se poate una ca asta să ți se retragă titlul de cetățean de onoare?  Păi, îți dai seama că în istoria asta multimilenară a stațiunii de pe Valea Cernei nu s-a mai întâmplat așa ceva? Nu mi-e de alta, dar o să râdă Băselu cu gura până la urechi când o să audă ce ți-au făcut ăștia de la Herculane și o să te arate cu deștu’ până și copiii: „Hă, hă, hă, ia uitați-vă la Bombonel, vai de curu’ lui ce-a ajuns!“.

Și în timp ce pe tine o să te râdă toată țara, că o să aibă grijă liberalii să popularizeze chestia asta, primarul Miclău își va comanda blocul de marmură de Rușchița sau Vașcău. Bloc din care va ieși o frumusețe de statuie care ne va aminti peste ani de cea mai mare realizare din mandatele primarului care este peste Valea Cernei.

Și să vedeți ce treabă bună au făcut unii. În locul celor pe care i-au dat afară, și-au adus nevestele, amantele, nepoții, unchii, mătușele. Alții, cică mai responsabili și cu capul pe umeri, au angajat administrator public, să facă treabă în locul lor. Înțeleg dacă o făceau primarii de oraș că, deh, de ce să-și bată capul cu tot felul de probleme economice, dar la sat… Bă, mă lași, ce dracului să facă, bă, un village-manager, sau cum i-o fi zicând, într-un prăpădit de sat dintr-un și mai prăpădit județ, cum este al nostru? Ei, și voi acuma, dacă tot e la modă, dacă tot sunt la putere… Și-apoi, câte nu sunt de făcut într-un sat, dacă vrei să fii gospodar: mai bați un cui în perete, mai înlocuiești stinghia la băncuțele din fața primăriei, mai dai o indicație când se sapă o groapă, un șanț.

Primarul de la Moldova Nouă a vrut chiar mai mult de atât. Să nu se obosească deloc câtă stă la primărie. Să-i facă alții treaba, el doar să culeagă aplauzele. Asta în cazul în care vor veni. Pe nea Ion Chisăliță l-a durut la bască de șefii lui liberali și de măsurile lor legate de cheltuirea banului public. De politica de austeritate a lui Cîțu. Lui să-i meargă bine!

În 28 aprilie, la 9,34 fix, a contractat un PR ca să-i promoveze imaginea în Clisură, în partid, în pădurile din juru-i și chiar și peste Dunăre. Ofertantul, un SRL de prin Galați (cum l-o fi găsit, nu știu) se angajează, în contul unei sume de bani, 14.400 de lei, să elaboreze comunicate de presă pe care să le distribuie presei, să-i ofere consultanță în domeniul relațiilor publice și comunicării, să promoveze ce e de promovat, să posteze în paginile de socializare faptele mărețe și alte chestii de genul ăsta. A. Era să uit, să ofere consultanță pentru rezolvarea situațiilor de criză de imagine. Aici cred că PR o să aibă mult de lucru. Părerea mea.

În aceeași zi, dar cu un minut mai devreme, primăria onorabilului nostru edil liberal a încheiat un alt contract media cu același ofertant din Galați în privința unui pachet cuprinzând servicii de găzduire, verificare periodică, actualizare și monitorizare website. Prețul, 9.600 de lei, nu e unul exagerat. Ar fi fost chiar perfect dacă primarul Chisăliță l-ar fi plătit din portofelul său, dar așa…

Dar așa, văzând că-i merge și nimeni nu-l întreabă de sănătate, săptămâna trecută, în 19 mai, a contactat o agenție din Timișoara, pentru servicii de informare și publicitate pentru proiecte cu finanțare europeană. Alți 4.625 de lei din bugetul primăriei. Bă, ești nebun? Păi dacă o ține în ritmul ăsta, nea Ion al nostru falimentează primăria. O bagă în insolvență. Cam așa e! Și cât ne-ai mai aburit nea Ioane în campania electorală pe care, pe bune, nu matale ai câștigat-o, ci Adi Torma, cu grija față de banul public. Cu chivernisirea lui. Și uite acuma ce faci: dai cu el în stânga și-n dreapta să-ți faci imagine. În loc să pui mâna pe telefon să vorbești cu investitorii ăia strategici din campanie, îți suni PR-ul să-ți redacteze comunicatul de presă. Că multe ale dracului o să dai în trei ani. Mă lași, nea Ioane, cu ifosele astea? De parcă pe toate le-ai fi făcut pentru binele oamenilor care te-au ales sau nu și îți lipsea doar tichia de mărgăritar. Știu că nu-ți pasă, peste patru ani n-o să mai candidezi și chiar dacă partidul te va împinge de la spate, n-o să te mai aleagă nimeni. Așa că, dă-i înainte, că doar nu dai de la matale!

Dar cel mai mult îmi place că nea Ion le-a dat peste nas ăstora din presa locală care l-au tot lăudat și l-au făcut deștept și frumos în campanie. Păi, bine bă, voi nu sunteți buni nici măcar să redactați un amărât de comunicat de presă de-o trebuit nea Ion să se ducă la mama dracului sa caute pe cineva potrivit pentru asta? Halal respect pentru voi, bă!

De o fi să-i întrebi pe ăia din parlament dacă au auzit de Hurduzeu, Rujan, Marșalik sau de reprezentantul UDMR pe care nici nu mai știu cum îl cheamă, sunt convins că habar n-au. Ăștia mai noi, aflați la primul mandat au mai auzit câte ceva despre Mocioalcă, pentru că e de-o viață acolo, și despre Vela, că a fost ministrul în pandemie. Altfel stau lucrurile când vorbim despre Damian. „Cine? Domnul acela puțin pleșuv, grizonat pe la tâmple și ceafă și cu accent de Teregova? Cine nu-l știe? Dacă nici pe el nu-l cunoaștem…“ Adică, Marius Damian este fruntaș la ridicat mâna, la luat la bani mărunți pe ăia din guvern, iar la interpelări nu-l întrece nici măcar Ciolacu, să nu mai vorbim de Mocioalcă și Grideanu. Îi cheamă pe rând la raport și-i face de comedie în presa locală.

Damian se pricepe la toate, dovadă că pentru fiecare ministru are câte ceva de reproșat. Lui Năsui, de la Economie, i-a bătut obrazul fără nicio jenă, cică „a blocat investițiile și programele așteptate de antreprenorii români și nu exista perspective pentru un viitor clar definit“.  Sigur, nimeni nu l-a luat în seamă în timpul dezbaterii moțiunii de cenzură împotriva ministrului Năsui, dar important e că n-a stat cu mâinile în sân ca și colegii săi de la Putere.

Să nu credeți că doar de Năsui s-a legat. Nu. Nici Vlăduț de la Sănătate nu a scăpat de gura lui. Ba chiar și Cîțu, cât e el de prim-ministru, a fost luat în șuturi. L-a întors pe toate fețele, mai mai să-i tragă două după ceafa aia îngustă și subțire. Mai întâi i-a făcut o interpelare legată de HORECA, magazine, mall-uri, terase și bodegi, după care, văzând că Florinel nu a percutat la timp, i-a trântit o declarație politică de s-a speriat rău de tot premierul. Să facă cu inima, nu alta. Lasă, că nu-i strică lui Cîțu să-l mai smotocească câte unul din Opoziție, că prea și-a luat-o în cap de când e prim-ministru.

Cele mai multe probleme le-a avut Sorin Câmpeanu de la Educație. Pe ăsta îl toacă mărunt de la început, pe unde îl prinde, ba cu școala online, ba cu profesorii nevaccinați, ba cu vacanțele, ba cu closetele din curtea școlii și câte și mai câte, de a ajuns bietul om să se plângă colegilor de coaliție: „Ce-o avea, măi frate, ăsta cu mine? Că nu i-am făcut niciun rău. Nici măcar nu-l cunosc“. Las-o mai moale, don Cîmpeanu că știe nea Marius ce vorbește. Le știe pe toate, de-i bagă în buzunarul cămășii cu mânecă scurtă pe toți ceilalți parlamentari cărășeni.

În ritmul ăsta, până la sfârșitul sesiunii termină cu membrii guvernului, cu secretarii de stat (cu ăia mai importanți, nu cu toți), cu șefii de la agenții și autorității, atenție domnule Dolot să nu intri în gura lui Damian, după care… Să nu vă gândiți la vacanță, că nu e Marius Damian omul care să se odihnească. Nu, termină cu ăștia de la Putere, mama lor la toți, vorba cântecului, după care îi ia la rând pe Mocioalcă, Hurduzeu, Chisăliță. Atunci să vezi distracție!

Fabula Invidiei, că așa se numește în realitate, este mai lungă însă, în esență, sună cam așa: După multe zile de urmărire, licuriciul obosit, se oprește și-i zise șarpelui: „Pot să-ți pun trei întrebări?“ Replica șarpelui a venit imediat: „Nu sunt obișnuit să răspund nimănui, dar cum urmează să te mănânc, poți să întrebi!“ Cu inima cât un purice, acesta întrebă: „Fac parte din hrana ta zilnică?“ „Nu!“ răspunse șarpele… „Ți-am făcut vreun rău?“ La care șarpele continuă: „Nu, sigur că nu!“ „Și-atunci, de ce vrei să mă mănânci?“ întrebă exasperat licuriciul…  Răspunsul, unul demn de vremurile pe care le trăim: „Pentru că nu suport să te văd strălucind!“ Morala: Când luminezi pe drumul tău, faci lumină și celorlalţi și asta deranjează persoanele care pândesc în penumbră…

Wow! Ce tare! Te pomenești că, în cazul nostru, licuriciul nu este altceva decât lumina de la capătul tunelului de pe Semeringul bănățean! Pe care șerpii din noi nici măcar nu o percep, darămite să o vadă. Vai, domnule licurici, ce lecție de viață încerci să ne dai. Ești atât de patetic, încât, mai puțin și îmi dau lacrimile. Noi, proștii de noi, care suntem invidioși pe strălucirea ta, încă de pe vremea în care te gudurai pe lângă Mocioalcă, Dragnea, Dăncilă și Codrin Ștefănescu, nu suportăm să te vedem strălucind și în bătătura cu gazon liberal, tuns de Dunca. Așa e, ai dreptate, lumina ta ne deranjează pe noi ăștia, nătângi, care stăm pitiți în penumbră, gata în orice moment să-ți luăm carotida. Ne deranjează că te zbați pentru proiecte fără număr, că ne repari potecile de munte, că ne aduci cucii în codrii seculari. Ne deranjează că știi să te descurci, indiferent de cine ți-e stăpân. Că o faci cameleonic și fără să-ți pese de învățăturile părinților. Recunosc, nu suntem în stare să acceptăm că tu ești făcut să strălucești indiferent de vreme și de vremuri. Că știi, ca un star de la Bollywood, care cântă și dansează din buric, ca în filmele cu Raj Kapoor și Salman Khan. Să ne fii far călăuzitor în noaptea minții, să ne binecuvântezi cu harul tău divin cu care te tot lauzi în stânga și-n dreapta. Vai, domnule licurici, cât suntem de ingrați și de perfizi, să fim atât de orbi la binele pe care ni-l pui pe masă.

Ce să-i faci, proști de la coada vacii. Doar matale ești înțeleptul satului, mai ales atunci când ne spui de la obraz că: „Şerpii care mănâncă licurici, nu înțeleg că vor rămâne în întuneric pentru totdeauna!“

Domnule Dunca, nu înțeleg de ce te tot superi pe mine. Văd că ți s-a pus pata și nu te lași nici mort. Bag sama că ți-au spus unii, de-ai matale, că sunt al dracului, și i-ai crezut, fără să sapi, să vezi dacă e așa sau nu. Ce mă bucur că ai pus botu’! Că, faci ce faci și din două în două zile mă bagi  în postările de pe Facebook. Îmi faci trafic la site, nu alta, mai ceva ca pe vremea când scriam de domnul ministru Marcel Vela. Cititorii mei abia așteaptă să vadă dimineața în Subiectiv cu ce inepții (cuvânt sugerat de matale!) se mai laudă președintele nostru de la județ. Sincer, mie îmi convine, mă simt onorat că îmi dai importanță, chiar dacă te iei de anii pe care îi am. Sunt ai mei, îi duc cu cinste și, dacă mă gândesc bine, noi doi nu am mâncat niciodată din același blid. Dar asta e o altă poveste care ține, știi matale de ce anume.

Domnule președinte, chiar nu îți înțeleg supărarea. Pe bune! Că nu sunt singurul care te trage de mânecă. Până și primarii liberali s-au săturat de prostiile pe care le produci pe bandă rulantă. L-ai auzit aseară pe Nicolae Orăvicean de la Berliște? Cu siguranță că i-ai urmărit interviul de la Express de Banat (moartea matale e să-l vezi pe Dani Stanciu în postură de moderator). Ai văzut ce spunea despre Consiliul Județean? „Un talmeș-balmeș, unde oamenii nu contează, până și liberalii noștri au preferat să plece din CJ, pentru că se simțeau hăituiți și umiliți“ Sau : „Ca și partid, noi pierdem prin brambureală și orbecăială, nu văd nicio analiză sau vreo comunicare cu și dinspre CJ care nu este un partener al comunei Berliște“. Ce ziceți? Nu-i relevant? Lasă că îți mai dau două chestii despre care  vorbea aseară Orăvicean: „În jurul lui Dunca, cei doi vicepreședinți sunt puși în paranteză“  și: „Datorită cui a ajuns președinte? Datorită domnului Vela care l-a susținut și nouă primarilor care l-am ales“. Wow, ce-ți face, domnule Dunca, ce-ți face! Eu aș intra în pământ de rușine. Dacă un liberal vechi, nu ca matale venit în partid de două-trei zile, spune una ca asta, îți dai seama cum gândesc pesediștii și pemepiștii?

Domnule Dunca, credeți că eu sau Stanciu l-am povățuit pe acest primar să spună că este dezamăgit de cum merg lucrurile în CJ?  Că, la tot trei vorbe îți dădea peste nas cu afirmații de genul: „În momentul de față în CJ este haos, mascaradă și se plătesc polițe“ că, pe ăia care înainte de alegeri strigau în gura mare: „Bă, nu fiți nebuni să votați cu «șoferache»“, acum îi ții de mari specialiști. Așa crezi? Te înșeli. Crezi că altceva mai bun nu avem decât să-i învățăm pe oameni voștri să-ți bată obrazul? Și câți primari  or mai gândi precum Orăvicean. Să nu mai vorbesc de liberalii de rând. Crezi că toți sunt proști și nu văd ce prestație ai la locul de muncă? Să fim serioși.

Se vede, domnule Dunca, se vede chiar și din elicopterul cu care vii dimineața la lucru, doar că nu toți au curajul primarului Orăvicean să-ți spună în față ceea ce gândesc despre președintele lor, dar n-ar fi exclus să vină și vremea aia!

You can buy a great reload bonus during the BitStarz the Monday and you may free revolves all the Wednesday. You have certain free spins, and now you ought to purchase him or her before they expire. That’s the reason we recommend that you gamble all of the totally free spins during the that go. Wanting to know just how many 100 % free spins you get to the casinos on the internet?

This really is located on the better routing pub. (mai mult…)

Și iată de ce spun asta. Viceprimarul liberal din Berliște, pe numele său Pavel Cornel Simovici, este posesorul unei condamnări cu închisoarea, de opt luni, cu suspendare, ce-i drept, pentru „conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”.  Respectivul a fost dibuit de polițiști pe când sufla în bășică. Nu mai contează că băuse o bere, două, cinci, o baterie de vin sau o țuică înainte de mâncare. Important e că a fost condamnat. Nu este nici primul și nici ultimul șofer prins băut la volan și condamnat de instanță, însă este inadmisibil ca un condamnat să ocupe funcția de viceprimar. Este adevărat, condamnarea datează din februarie anul acesta, dar nu e nicio scuză pentru cei care l-au ales, pentru că de trimis în judecată a fost trimis în septembrie anul trecut, cu câteva zile înainte de alegerile locale, caz în care cei care l-au ales ar fi trebuit să se gândească că se putea întâmpla orice. Or, ai lui din Consiliul Local Berliște n-au ținut seama de faptul că ar fi putut ajunge la zdup. Dimpotrivă.

N-au gândit-o așa, sau poate nu au vrut să o gândească, iar acum îi fac galerie vicelui când acesta prestează muncă în folosul comunității. Că asta a decis instanța. Vă dați seama, ce încurajări primește de pe margine de la cei ce primesc „socialul“: „Mai cu spor,  domnul vice, țineți sapa cu amândouă mâinile“ „Vedeți că n-ați smuls buruiana aia“ „Apăsați bine bidineaua aia cu var“. Mă rog, chestii de astea educative pe care legiuitorul le impune inculpaților.

Și asta nu e totul, o dată pe lună se duce spășit la primar, cu rugămintea: „Don primar, învoiește-mă și pe mine mâine că trebuie să mă prezint la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunal“. Și nu o dată, nu de două sau de zece ori, ci pe parcursul a doi ani, reprezentând termenul de supraveghere fixat de instanță. Cum să faci, bă, asta ca viceprimar?  Nici la ăia din Bangladesh nu s-are întâmpla una ca asta, darămite într-o țară cu pretenții europene. Băi, nene, asta o fac ăia care n-au treabă cu administrația, nu tu, care trebuie să fii model de cinste și de corectitudine. Cum să te duci, bă, la ăia de la birt să le spui să nu mai bea atâta? Să faci pe lupul moralist. Păi, nu-ți bat ăia obrazul, trimițându-te să cânți la altă masă și să frecventezi programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţiile din comunitate?  Ba te trimit, că pentru asta ai condamnare, nene!

Celor care l-au ales pe Simovici viceprimar, o singură vorbă: Dacă o țineți tot așa, o să-i ajungem din urmă pe nemți peste o sută de ani. Nu e chiar atât de mult, o oră deja a și trecut…

Întrebat fiind cum de ajuns tabloul Veoricăi să fie achiziționat de marele vistier al țării, Mugur Isărescu, Ludovic Orban, fin iubitor de artă, a răspuns  cu o glumiță legată de „vocea și talentul“ celei pe care a schimbat-o la Palatul Victoria. Bă, Ludovic, poți să faci mișto cât vrei, să râzi cât poftești, dar uită-te bine, bă, că deștu’ ăla mijlociu e pentru voi, liberalii. Nu cred că e nevoie să-ți spun ce înseamnă, știi tu mai bine decât mine. Da, bă, e pentru voi. Și dacă te uiți și mai atent la buzele ei de cetățeancă onestă din Videle, vezi ce-ți spune: „La ce mi-o fi trebuit Orbane să știu care e capitala Muntenegrului, că mie mi-e bine oricum. Ție la ce ți-o folosit să știi atâtea, că tot fără servici ai rămas. Noroc cu partidul că îți dă și ție o pâine de mâncat, că altfel ar fi fost vai de curul tău!“

Așa-i? Ați râs de ea de v-ați căcat pe voi când spunea că „reducem democrația“ în loc de birocrație și v-ați ținut de burtă în parlament când ați auzit-o afirmând ca un prim-ministru ce era: „majorările de prețuri s-au diminuat“ și „această dezinformare este pur și simplu o minciună.“ Ce v-ați mai distrat voi pe seama ei, mamă, mamă. Toți, dar absolut toți o credeați tută, de ați ajuns să-l întrebați pe Dragnea, care încă nu prinsese drag de cătușe, gratii și haine vărgate: „Bă, Livache, de unde dracu ați mai scos-o și pe asta, bă?  Altă tută la tine din Teleorman nu ai găsit, bă?“

Da, mon cher, ce să vă fac, dacă ați fost proști și nu ați ascultat-o  când vă tot îndemna „faceți un exercițiu de imagine și puneți-vă în locul meu“. Că uite unde a ajuns tuta tutelor, cum vă plăcea vouă să-i spuneți. Consultant la Banca Națională a României și nu pe vremea PSD-ului, ci în guvernarea liberală, ca să vă ofticați de ciudă, bă! Că asta e România normală a lui Iohannis. Da, da, puteți să râdeți cu gura până la urechi și să faceți mișto cât vreți voi, că tot la mâna Veoricăi ați ajuns cu politicile voastre bancare.

Bre, nea Ludovice, matale ai dreptate, ne-am dat dracului dacă Veorica a ajuns de la sonda de petrol la BNR să-i facă politica lui Isărescu, dar e prea târziu să mai schimbi ceva. Că vorba unui bătrân înțelept pe care l-am întâlnit cândva în viața asta: „Măi, domnule. Eu văd că lumea asta merge într-o direcție greșită, d-ar n-am ce face, trebuie să mă iau după ea.“ Așa și tu, Ludovice, ține-te după Veorica lu’ Dăncilă c-o să-ți fie bine!