Fabula Invidiei, că așa se numește în realitate, este mai lungă însă, în esență, sună cam așa: După multe zile de urmărire, licuriciul obosit, se oprește și-i zise șarpelui: „Pot să-ți pun trei întrebări?“ Replica șarpelui a venit imediat: „Nu sunt obișnuit să răspund nimănui, dar cum urmează să te mănânc, poți să întrebi!“ Cu inima cât un purice, acesta întrebă: „Fac parte din hrana ta zilnică?“ „Nu!“ răspunse șarpele… „Ți-am făcut vreun rău?“ La care șarpele continuă: „Nu, sigur că nu!“ „Și-atunci, de ce vrei să mă mănânci?“ întrebă exasperat licuriciul… Răspunsul, unul demn de vremurile pe care le trăim: „Pentru că nu suport să te văd strălucind!“ Morala: Când luminezi pe drumul tău, faci lumină și celorlalţi și asta deranjează persoanele care pândesc în penumbră…
Wow! Ce tare! Te pomenești că, în cazul nostru, licuriciul nu este altceva decât lumina de la capătul tunelului de pe Semeringul bănățean! Pe care șerpii din noi nici măcar nu o percep, darămite să o vadă. Vai, domnule licurici, ce lecție de viață încerci să ne dai. Ești atât de patetic, încât, mai puțin și îmi dau lacrimile. Noi, proștii de noi, care suntem invidioși pe strălucirea ta, încă de pe vremea în care te gudurai pe lângă Mocioalcă, Dragnea, Dăncilă și Codrin Ștefănescu, nu suportăm să te vedem strălucind și în bătătura cu gazon liberal, tuns de Dunca. Așa e, ai dreptate, lumina ta ne deranjează pe noi ăștia, nătângi, care stăm pitiți în penumbră, gata în orice moment să-ți luăm carotida. Ne deranjează că te zbați pentru proiecte fără număr, că ne repari potecile de munte, că ne aduci cucii în codrii seculari. Ne deranjează că știi să te descurci, indiferent de cine ți-e stăpân. Că o faci cameleonic și fără să-ți pese de învățăturile părinților. Recunosc, nu suntem în stare să acceptăm că tu ești făcut să strălucești indiferent de vreme și de vremuri. Că știi, ca un star de la Bollywood, care cântă și dansează din buric, ca în filmele cu Raj Kapoor și Salman Khan. Să ne fii far călăuzitor în noaptea minții, să ne binecuvântezi cu harul tău divin cu care te tot lauzi în stânga și-n dreapta. Vai, domnule licurici, cât suntem de ingrați și de perfizi, să fim atât de orbi la binele pe care ni-l pui pe masă.
Ce să-i faci, proști de la coada vacii. Doar matale ești înțeleptul satului, mai ales atunci când ne spui de la obraz că: „Şerpii care mănâncă licurici, nu înțeleg că vor rămâne în întuneric pentru totdeauna!“
foarte tare :)))