Să revin, Înalta Curte de Casație și Justiție e de
partea lui Cican, prin suspendarea executării Ordinului 541/ 2020 emis de
ministerul Sănătății, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare și
a respins excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocat de
ministerul Sănătății. Altfel spus, Cican devine, teoretic, manager peste două
spitale, din Caransebeș și Orșova, iar dacă Dumnezeu îl ajută ajunge și
senator. Cum îi dom’
ministru, așa-i că-i al dracului Cican ăsta?
Nea Nelu, cu părere de rău, constat că ai dat cu
mucii în fasole și de data asta. După ce ai băgat-o pe mânecă cu Alina
Stancovici, căreia îi plătiți o căciulă de bani pentru abuzurile voastre, iată
că ai dat-o în bară și cu Cican. Ai crezut că-ți merge șmecheria ca și cu
măștile alea de protecție pe care nevasta matale le vindea la preț de cocaină în
farmaciile ei din Vaslui. Că ai să-l joci pe degete cu ordinele voastre de schimbat
managerii sapitalelor, invocând tot felul de tâmpenii. Ei, uite că nu a ținut
vrăjeala. Cican e mai al dracului decât credeai tu. Eu ți-am spus de la început
să nu te pui cu el că pierzi, dar nu m-ai ascultat. Poate că ai crezut că a
venit cu pluta la spitalul din Caransebeș, că l-a pus director Felix primarul,
doar ca să se răzbune pe liberalii care
s-au lepădat de el, dar uite că nu a fost așa. L-ai lovit pe la spate, dar nu
s-a lăsat, s-a ridicat ca și Păunașul Codrilor din basmele lui Ispirescu, s-a
scuturat de praf și a continuat. Apoi, iar l-ai pălit mișelește, și iarăși a
fost un fel de „Hopa Mitică“ parcă mai puternic decât până atunci. Iar acum,
acum dom’ Nelu, instanța e de partea lui. Ce zici de asta, e dat dracu Cican
ăsta, nu-i așa? Recunoaște, nu-ți fie rușine chiar dacă ești ditamai ministru.
După câte aud, Cican nu se lasă până nu-i plătiți
până la ultima lețcaia pentru răul de care ai fost în satare să-l faci. Dacă se
judeca cu matale pe persoană civică, jur pe actul medical pe care îl conduci
precum un șofer la prima lecție de traseu, că te-ar fi lăsat în curul gol.
Dar și așa, să pierzi procese după procese cu managerii demiși, să te faci de râs după fiecare înfățișare în instanță, este rușinos, nea Nelu. Foarte rușinos. Dar tot la fel de adevărat e că, rușinea asta e o virtutea. O ai dacă te naști cu ea. Altfel, poți să faci oricâte școli și cursuri politice vrei, că tot degeaba. Dacă nu mă crezi, întreabă-l pe Cican, care îți poate da meditații pe această temă. Contracost, bineînțeles.
Vai, domnule
președinte. Cât de sublim și emoționant. Se vede, chiar și de la mine din Micro
IV, colț cu Făgărașului și Gurghiului, că Puterea (aia de la Cotroceni) nu v-a
luat mințile, (dar nici nu v-a dat ceva în plus) nu vi s-a urcat la cap funcția
de președinte, pentru că nu uitați de unde ați plecat. Că, știți cum e, când
unii ajung, nu președinte, nici măcar ministru sau parlamentar, uită de mamă,
de prieteni, chiar și de neveste că, deh, așa e în firea noastră de român. Fir-ar
mama ei a draq de fire. Ceea ce nu este cazul la dumneavoastră, suflet bun, blând,
nobil și mai știu eu cum, atunci când rostiți glacial și cu privirea ațintită
în camerele de luat vedere, imaginându-vă că aveți în față poporul care v-a
ales și față de care vă leagă o maximă responsabilitate : „și eu îmi doresc să
câștige Partidul Național Liberal“.
Foarte bine,
domnule președinte. Să țineți cu PNL până la moarte și dincolo de ea, așa cum
și vecinul de pe palier ar vrea ca în alegeri să câștige UDMR, iar ăia de la „unu“
trag tare pentru PSD. Ar vrea ei săracii, dar nu au cum să se pună cu
dumneavoastră, și nu doar că în mâinile alea bătătorite de atâta administrație aveți pita și cuțitul, ci pentru că
dumneavoastră sunteți hârșit cu de toate, pe când ei trăiesc cu impresia că tot
ce zboară pe la Cotroceni, inclusiv cucuveaua moștenită de la Iliescu, e bun de
mâncat. Pe dracu.
Dar știți ce mă revoltă cel mai mult la acești pesediști? Că din bunătatea dumneavoastră ați dat ordin să se deschidă mâine piețele, iar ei în loc să se bucure, să vă trimită mesaje de mulțumire, vă tot dau la gioale pe televiziunile de casă. Păi, oamenii sunt ăștia, domnule președinte? Ce dacă le deschideți înaintea alegerilor? Că e electoral. Așa e, nu e electoral, aveți dreptate. Ce știu ei, mâine se aliniază planetele, nici nu mai contează care dintre ele, și e momentul deschiderii piețelor. O chestie deșteaptă, luată din horoscoape și zodiacele chinezești. Dar cum să le explici unora care habar nu au de cinste și corectitudine?
I-am auzit pe unii, știți dumneavoastră care, că un președinte ar trebui să fie echidistant, drept și iubitor de popor, indiferent că pe poporul ăsta îl cheamă Ponta, Ciolacu ori Barna. Hai, bă, să fim serioși! Păi, ce, aici vorbim de basmele lui Ispirescu? Ce, președintele nu este și el om? Nu are și el voie să aibă slăbiciuni, sentimente, simpatii și dorințe? Credeți că Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazu au fost mai altfel? Că își vindeau moșiile, se împrumutau la cămătari și își dădeau cămașa de pe ei ca să le fie bine răzeșilor și iobagilor? Aiurea, și ei erau mai mult cu unii, decât cu alții cărora le tăia capul sau le confiscau averile, să-și bage mințile pe viitor. Și, cu toate acestea și-au găsit veșnică odihnă în cărțile de istorie.
Președintele nostru nu face din astea. Nu am auzit să bârfească, nu a omorât oameni, nu a tăiat capete însă, dacă tot este președinte, cred că are tot dreptul să facă ce vrea mușchiul lui. Lasă-mă nene cu Constituția matale! Nu vezi că aia e din ’90 este depășită? Ce avem noi cu americanii și Constituția lor de la 1787? Dacă ei sunt depășiți, trebuie să fim și noi? Gata, lumea s-a schimbat, democrația a evoluat așa că, Onkle Iohannis nu greșește cu absolut cu nimic când mai strigă din când în când: „HAI ORBAN, HAI PNL!“
Ca o primă constatare, ca să nu spun concluzie, lui Romeo Dunca începe să-i placă astfel de texte, iar dacă titlu te trimite la caseta cu epitete și metafore, pare că îl dai gata. Și asta doar după o lună, o lună și ceva de șefie la Consiliul Județean. Prin primăvară, când a fost prezentat presei ca viitor candidat din partea PNL, i-am explicat că, dacă tot e să se aboneze la cazanul cu ciorbă politică și prinde oarece notorietate și cheag în vreo funcție, să se ferească de ziariștii care una, două îl fac frumos, deștept, haios și toate cele. Jovial, candidatul de atunci, președintele de astăzi, mi-a răspuns ceva de genul: „Domnule, dumneata nu mă cunoști. Eu nu sunt omul care…“. Așa e, dar uite, că… Repet, și n-a trecut decât o lună și un pic de la preluarea mandatului. Nici nu vreau să mă gândesc ce va fi până peste patru ani…
Această întâmplare îmi amintește de alta, petrecută cu mulți ani în urmă în Almăj. La Bozovici, într-o campanie electorală, cu Sorin Frunzăverde în postură de personaj principal. Citez din memorie ce scria o colegă (ce coincidență să fi fost tot femeie!) la vremea respectivă: „Când a apărut, oamenii s-au călcat în picioare, să-l vadă și să-l atingă…“ Nu știu câți l-or fi atins, câți au ajuns acasă cu laba piciorului fracturată, câți i-or fi pupat mâna, că se obișnuia pe vremea pedeliștilor ce se adunau săptămânal la chiolhanuri sus în deal, la Camera de Comerț, Industrie și Agricultură. Cert este că Frunzăverde nu știu să fi reacționat într-un vreun fel la citirea acelui articol, să fi spus „Mai, ho! Ajunge cu astfel de tâmpenii“. Nici atunci nu a făcut-o, nici în anii în care au urmat, când s-au mai găsit și alții să scrie la fel. Semn că îi plăceau chestiile astea!
E ciudat cum se schimbă indivizii când ajung în funcții. Cum se rup de realitatea și cum sunt convinși că haina face pe om. Spun asta, deoarece am întâlnit și politicieni (căci, numai ei sunt în stare de așa ceva) care sunau la redacție să ne roage să nu mai punem poza în care apăreau încruntați și cu cearcăne ori pe cea în care purtau ochelari de vedere. Să pară mai tineri, de bunăseamă. Vă asigur că au fost și dintre ăștia, care țineau la imaginea lor. Pe unii i-am bănuit chiar de narcisism, care e o boală. Pe când erau normali, ca noi toți ceilalți, râdeau și făceau mișto despre cei ce se scria bazaconii exaltate de genul ăsta. Ba, chiar erau indignați, gata să dea cu căciula de pământ.
Anii au trecut, în locul ălor despre care am amintit au venit alții, ba, chiar ei, însă năravul a rămas. Am un cunoscut care candidează în decembrie la Parlament și căruia i-am spus că dacă va ajunge acolo, în patru ani va fi alt om. Cu creiereul „spălat“. Indignat, în sensul de „așa mă știi tu pe mine?“, mi-a răspuns: „Niciodată. Gicuțu rămâne Gicuțu, orice ar fi. O să vezi“.
Avelo bahtalo, Gicuțule! Să dea Domnul ca schimbarea clasei
politice să înceapă cu tine!
Concret, la
Primăria Oravița a ajuns ieri, prin SICAP, să ne înțelegem bine, o ofertă de
nerefuzat din partea unui SRL liberal care prestează servicii de deratizare,
dezinfecție și dezinsecție. Sigur, nu e vară, nu sunt muște, nu sunt țânțari,
căpușe, coropișnițe, șoareci, șobolani și alte goange. Nu sunt, dar, în schimb
avem alegeri. Alegeri parlamentare care, dincolo de vigilență, presupun muncă
asiduă, de la dezinfectat clanța de la ușă, ștampila și cabina de vot, la
deratizarea căilor de acces ori a toaletelor școlilor, unde sunt amenajate
secțiile de votare.
Oferta
liberalului nostru a fost urcată pe SICAP ieri dimineață, iar la câteva minute
primăria și-a dat acceptul pentru încredințare directă. Prețul, o nimica toată,
12.000 de RON, ca să vorbesc în termeni tehnici, echivalentul a 2.463,91 euro.
O bagatelă, dacă e să ne luăm după bugetul unei primării de oraș, dar,
gândiți-vă, cum e ca după o zi de muncă să pleci acasă cu 2.463,91 de euro? Și
dacă mai dai în județ de vreo două, trei primării de astea destoinice și cu
grijă mare față de alegători, parcă se schimbă datele problemei. Ce ziceți, nu
am dreptate?
Sincer, nu vreau
să fac nimănui vreun reproș. Nici pe justițiarul. E o afacere, ca oricare alta,
din care a câștigat cel mai bun ofertant. Cum adică, dacă a fost singurul, nu
putea să aibă cea mai bună ofertă de pe piață ca preț, calitate și seriozitate?
Să fim serioși. Ș-apoi, cine e de vină că ăia de la concurență dorm dimineața
până la ora 10? Câștigătorul fost pe fază și a punctat cu noaptea în cap. Asta
înseamnă să fii liberal. „Cinste lui, cinste lui, cinste liberalului“, cum se
strigă pe stadioane la meciurile din liga a IV-a.
Vedeți, domnule
Dunca, nu este nimic sub soarele achizițiilor directe la instituțiile statului. Nu contează când te culci seara, ci când te
trezești dimineața. Și, mai ales, cum te trezești. Așa au procedat pesediștii
cu firmele lor de casă la reparatul drumurilor și săpatul șanțurilor pe care
matale ne spui că nu le mai primești de acum la licitații, așa văd că
procedează și liberalii cu firmele pe care le scot de la naftalină. Liberalul
matale, de altfel un personaj respectabil, a simțit că Primăria Oravița e
galbenă ca gutuia pe dinafară și roșie pe dinăuntru și a mers la fix. Vrei să
spui că afacerea asta de la Oravița e mică, nu e de proporția celor promovate
de PSD? Acu’, ce să spun,
sunteți la început de drum, abia vă faceți curat în cămara cu firmele ce vor
servi patria, era să zic partidul, dar o să vedeți pe parcurs ce firme de casă
va avea partidul.
Și mai e ceva,
domnule Dunca, așa va fi și de acum încolo, după principiul cine plătește
lăutarii, comandă muzica. Pardon, licitațiile
și încredințările directe.
Odată cu Ion Dragomir se sfârșește ceea ce, de dragul metaforei, aș numi La Belle Époque, varianta Teregova. De ce varianta Teregova? Pentru că timp de un sfert de secol, Teregova nu a vândut doar răchie, prune, mere, brânză și sirop de muguri de brad pe marginea Drumului European 70, ci a și dat oameni de nădejde acestui județ, indiferent de cine s-a aflat la guvernare.
De exemplu, a avut PSD nevoie de un șef la Direcția Județeană de Tineret și Sport în anii 2000? A avut. Și? Au răscolit tot județul până au ajuns la Teregova, unde au dat de Marius Damian. Mai târziu, când s-a pus problema unui administrator la Consiliul Județean, partidul s-a gândit, ați ghicit, tot la Marius Damian. Nu ca să facă mare lucru, să fi fost acolo, în schema stufoasă de care vorbește Dunca. Pe cine propune astăzi PSD pentru Parlament la Camera Deputaților? Cum le știți voi pe toate! Păi dacă nu e altul mai bun în județ?
A căutat PDL un om de nădejde pentru Direcția de Patrimoniu a județului, un soldat docil și ascultător? A căutat. Și unde putea să-l găsească? La Târnova? Șcăiuș? Pârneaura? Să fim serioși! Singura locație care putea să ofere județului un om cu prestație și profesionalism s-a dovedit, ca și până atunci, Teregova. Așa a ajuns Ianăș Roșeți, șef peste licitații, deschizător de drumuri județene și de șpagă, șef de celulă în pușcărie.
Să nu credeți că e ușor să cauți oameni capabili, să le intuiești calitățile manageriale și să le dezvolți aptitudinile native. E adevărat, uneori mai dai și greș, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Romică Anculia, un alt reprezentant al Belle Époque! Varianta Teregova! Ăsta, nepotul lui Roșeți, pentru cei care nu știau, când s-a văzut la APIA nu s-a lăsat până nu a ajuns și el la Popa Șapcă. Într-o dimineață, când a ieșit din bloc să meargă la serviciu, mascații îl așteptau cu cătușele potrivite. Atât de potrivite, încât vreo șase ani nu a vrut să le mai dea jos. Ce vremuri frumoase, dom’le, ce vremuri!
Pe șeful Finanțelor județului, Ion Dragomir, PSD l-a găsit, cum altfel, la Teregova. Au căutat ei în tot județul, pe la Caransebeș, la Reșița, în Clisură, la Oravița, dar degeaba, peste altul mai bun nu au dat. Când n-a mai fost PSD la Putere, și-a găsit loc la Agenția Fiscală din Caransebeș, după care înapoi la județ, iar în ultimii ani, director executiv al Inspecției Fiscale Timișoara, peste patru județe, devenind obsesia unora care astăzi au ajuns la borcanul cu miere.
Asta înseamnă să fi fost teregovan în La Belle Époque, o epocă pe cale să apună în Banatul de Munte, după un sfert de veac de glorie neîntreruptă.
Sau poate o vor duce liberalii mai departe. Cine știe. Băieții cu simțul umorului la purtător și al realității în buzunarul de la piept, spun că din acest punct de vedere va fi foarte greu de găsit un liberal, unul singur, capabil să dirijeze măcar circulația în intersecția de la Caransebeș, din fața sinagogii cum vii dinspre… Teregova.
Autostrada este un fel de regina drumurilor obișnuite, cele cu două benzi de circulație. Vă dați seama ce înseamnă asta? În Caraș-Severin drumurile sunt făcute praf, gropile ne paradesc mașinile, unele au și uitat cum arată asfaltul, iar noi vom avea autostradă. Ca nemții, ca ungurii, ca albanezii. Ca ăia din lumea civilizată. Cum de unde știu? Din Programul de guvernare al PNL 2021-2024, „Dezvoltăm România.“ Asta înseamnă să ai ministru, secretari și subsecretari de stat, tot felul de angajați în guvern. Dacă PSD nu a avut, și noi am stat la coada vacii, pardon, a statisticilor, clasamentelor, a priorităților. De acum, se termină cu chestii de astea. Programul de guvernare al PNL ne promite și ne asigură de tot ce avem nevoie. De altfel, Marcel Vela a și anunțat că s-a dat OK la studiul de fezabilitate, la proiectul tehnic și alte alte mărunțișuri de acest fel. Dacă vom avea o iarnă blândă și un constructor cu poftă de lucru, ne putem apuca de lucru.
Pe unde va trece autostrada? Pe drum, pe unde să treacă? Că doar nu prin aer, suspendată ca în China. Am vrea noi, dar nici chiar așa. Urmând linia Drumului European 70, după cum explică ministrul Vela. De la Lugoj și până la Caransebeș, mai e cum mai e. Pe la Zlagna, Cârpa, pardon, Valea Timișului, Vălișoara, Ilova. Problemele încep la Rusca Teregova, pe unde crede ministrul că va ajunge. Sigur nu se știe pe unde va trece. Sunt doar supoziții. Poate prin grădina Jupânului Ion, zis și Bandeal, ori prin cea a lui Felix Borcean, cea cu pruni și meri. Pe unde zice proiectantul. Ministrul nostru ar putea pune o vorbă bună pe lângă ăia cu schițele și planșele să nu se atingă de grădinile lor, dar la câte i-or tot făcut, mi-e teamă că Jupânul Ion și Felix își vor pune pofta în cui la făcut răchie din pruna lor. La urma, urmei, cei doi ar trebui să fie fericiți că o să le treacă autostrada pe lângă sălaș, că dacă nu ar fi fost programul ăsta de dezvoltare, cine ar mai fi auzit de Rusca Teregova?
Când va fi gata? Ce întrebare e asta? Bineînțeles, cât mai repede cu putință. Trei, patru ani. Poate mai mult, poate mai puțin, în funcție de potecile ce vor fi găsite prin ăi munți, de castrele romane ascunse sub pământ de schimbările climaterice, de… Nici Dumnezeu nu a făcut lumea într-o singură zi și, vorba aia, ce putere are Dumnezeu pe lângă muritorii de rând. Da’, de ce atâta grabă? 2000 de ani nu am auzit pe nimeni să se lamenteze. Nici pe ăia din legiunile romane când veneau în concediu la Herculane, nici pe împărăteasa Sissi,, care mai petrecea câte un weekend pe Cerna în sus, nici pe cei care au trăit sub guvernările Văcăroiu, Năstase și Ponta.
Acum, dintr-o dată, când o să avem și autostradă, și Drum Express Caransebeș-Reșița-Voiteg, și drumul de Luncavița ca în palmă, și ăla de la Iam ca la carte nu vă mai place nimic. Cine să vă mai înțeleagă? Cârcotașilor ce sunteți!
Prim-procurorul,
care presupun că are suficientă experiență, dacă nu și nas în a mirosi unde pândește pericolul public, s-a prevalat
de câteva mesaje de amenințare primite pe telefonul său mobil. „Expeditorul amenințând-o cu darea în
vileag a unor fapte imaginare, compromițătoare pentru partea vătămată,
respectiv punerea la cale a unor accidente rutiere în care să fie implicată
persoana vătămată, soțul ori fiul lor, cu scopul de a obține un folos
nepatrimonial, respectiv de a determina partea vătămată, Colțan Maria, să
oprească anchetele care sunt în curs de desfășurare cu privire la funcționarii
publici din Primăria Caransebeș și de a beneficia în mod injust de de un folos
nepatrimonial, constând în exonerarea de răspundere penală, expeditorii
folosindu-se de SMS-urile de constrângere“.
Așa sunau mesajele de amenințare. Expeditori, necunoscuți. Și atunci, ce să vezi: doamna prim-procuror s-a hotărât, pe la mijlocul lunii iunie, să se plângă, la DNA, Serviciul Teritorial Timișoara, având suspiciuni rezonabile în privința celor doi. Dacă m-ați fi întrebat pe mine, doamna Colțan, cu siguranță v-ați fi lămurit referitor la Felix și Cican. Că nici dacă orașul gugulanilor ar fi mica Sicilie unde, una – două oamenii își ies din pepeni, tot nu s-ar întâmpla una ca asta. Credeți că altceva mai bun de făcut nu or fi avut decât să trimită SMS-uri prim-procurorului? Să fim serioși. O fi Felix mai copilăros și mai poznaș, dar căzut în cap nu e. Cu toate astea, unii nu s-au lăsat până nu l-au bârfit, că ar avea niște hibe ce l-ar putea înfunda în justiție (povestea cu sinagoga ori concursul din primărie). DNA atât a așteptat și, timp de jumătate an, l-a tot ascultat când pe frecvența Rusca Teregova, vorbind cu socrii, când pe cea cu nevasta, cerându-i voie să meargă la un suc cu băieții. Și Cican a intrat în aceeași oală, a interceptărilor telefonice. Bineînțeles, fără ca vreunul dintre ei să fi știut. Cred că și presa a fost băgată la mijloc, pe motiv că primarul și managerul erau persoane publice și era musai să vorbească cu ziariștii. Jumătate an, Felix și Cican au fost „distribuiți“ într-un film cu gangsteri, ei interpretând rolurile de băieți răi.
Vă dați seama câte tâmpenii or fi debitat la telefon în șase luni? Zeci, sute, despre panseluțele din fața primăriei, extinderea rețelei de gaze naturale în tot Banatul de Munte, drumul expres Caransebeș-Voiteni, despre rețetele de dulceață de smochine, creșterea pensiilor cu 40%, despre răchia care dădea în floare, despre editorialele tâmpite ale unor ziariști, dar niciuna cu referire la securitatea și integritatea prim-procurorului. Bă, îți dai seama, niciuna, bă! Nici măcar în treacăt, să-i fi pomenit numele prim-procurorului.
Și știți de ce?
Pentru că nici Felix, și nici Cican nu sunt în stare de așa ceva. Or fi ei
copii care se țin de pozne, cum zic unii, dar nici chiar așa!
O idee bună, chiar
foarte bună, ce merită apreciată ca atare. Ce nu am înțeles, e chestia cu
molima ce s-a abătut peste Europa și, implicit, peste România. Ce are pandemia
cu artiștii contemporani, pictori sau sculptori? Sau, mai corect spus, de ce
cred cei din Primăria Reșița că doar ei au fost afectați? Alte categorii de
creatori nu au avut de suferit? De pildă, scriitorii, poeții, ca să mă opresc
doar la două exemple. Pe ei nu i-a afectat pandemia? I-a afectat? Da. Și atunci
pe ei de ce nu-i ajută primăria? Cu ce? Cu o sponsorizare la editarea unei
cărți, de pildă ori cu cumpărarea câtorva exemplare pentru biblioteca
municipală. Nu suma de bani contează, ci gestul. Scriitorii și poeții din
provincie nu trăiesc din vânzarea cărților, însă astfel de gesturi ar echivala
cu respectul administrației față de aceștia. Dar de unde atâta respect, că eu nu
țin minte să se fi întâmplat așa ceva vreodată în 30 de ani. A, câte un album despre
Reșița s-a mai scos, dar asta nu se pune la socoteală.
Să fie Primăria
prea săracă pentru astfel de fapte? Nicidecum. Are bani pentru a ține echipa de
fotbal, cu rezultate mediocre până acum, pe cea de handbal masculin, fără
niciun punct după zece etape desfășurate în Liga Zimbrilor. Are bani și pentru
promovarea orașului, cu producții cinematografice filmate aici, cu artiști
invitați, bineînțeles, nu pe ochi frumoși, cu documentare despre aceste locuri,
pentru festivalul de tock și câte și mai câte. Doar pentru scriitorii și poeții
Reșiței, mulți dintre ei membri ai Uniunii Scriitorilor, premiați la concursuri
naționale nu se găsește mărunțișul ăla
cu care să se scoată o carte. Nu se găsește sau nu se vrea? Nici că mai
contează.
Și știți de ce? E mai ușor să cumperi un tablou și să te uiți la el, chiar dacă nu înțelegi nimic din ceea ce a vrut să transmită pictorul, și alta e să sponsorizezi o carte, pentru că asta mai trebuie și citită. Și cine mare timp de așa ceva în ziua de astăzi?
Am discutat cu patru
dintre candidații Alianței USR PLUS Caraș-Severin pentru Parlament despre
viziunea acestora asupra educației.
Alexandra Gavrilă,
profesoară de istorie în Caransebeș, consideră că primul pas necesar pentru
modernizarea actului educațional este debirocratizarea, care ar putea fi o
consecință a depolitizării. Inspectorii școlari nu susțin examen pentru
ocuparea postului, ci sunt numiți politic. De prea multe ori, decidenții din
sistemul de învățământ nu au experiență la catedră. De aici rezultă situațiile
absurde, care nu mai pun în centrul actului educațional elevul.
„Programa școlară este încărcată și necorelată, eu nu am avut ocazia să discut în cadru profesional despre predare interdisciplinară la modul real, constructiv. Predau istoria, dar structura programei obligă elevul mai degrabă să reproducă date. O istorie predată interdisciplinar, pe hartă (vezi Istoria lumii a lui Peter Snow) ar dezvolta copiilor gândirea logică și capacitatea de alegere. Istoria nu este o materie secundară, dar este tratată ca atare, pentru că nu avem un sistem integrat, care să dezvolte abilități și să descopere vocații“, este de părere Alexandra Gavrilă.
Despre îndrumarea
vocațională Cristian Coadă, profesor de
educație fizică și sport în Oravița, vorbește cu aceeași pasiune care l-a
mobilizat atunci când a pus bazele echipei de fotbal pe care o coordonează.
„În acțiunile pe care le-am inițiat, am întâmpinat greutăți, uneori din cauza birocrației, dar prea des din cauza unor interese ale unor persoane numite politic. Nu cred că soarta copiilor trebuie să fie influențată de posturi vremelnice, este momentul să profesionalizăm managementul școlar, dacă ne propunem garantarea calității actului educațional. În acest moment, este necesar să avem conduceri care să vină cu soluții inovative, în special în contextul pandemiei, când copiii petrec mult mai mult timp în fața ecranelor. Trebuie să ne gândim și la viitor, la sănătatea lor”, consideră Cristian Coadă.
Luminița Dolângă este profesoară de informatică, profesor certificat Google for Education și a făcut parte din grupul ce a colaborat la elaborarea componentei pe educație din Programul Bunei Guvernări. În urma studierii statisticilor puse la dispoziție de instituțiile abilititate, a ajuns la concluzia că nu putem discuta de reformă fără a asigura echitate în educație. În acest moment, un număr dramatic de elevi nu are acces la internet, nu deține un device care să îi asigure accesul facil la orele online.
„Am demarat un proiect
care conține soluțiile tocmai pentru această problemă. Nu putem discuta despre
competențe digitale, fie că ne referim la elevi sau la profesori, dacă nu
asigurăm o infrastructură de calitate, necesară pentru ca sistemul să poată
funcționa. Proiectul inițiat reglementează toate aspectele care duc la un
proces de predare-învățare-evaluare eficient, cu scopul de a obține o practică
unitară la nivelul ciclului de învățământ, atât în ceea ce privește dotarea cu
instrumente digitale, întreținerea lor, pregătirea corpului profesoral pentru
a-și dezvolta abilități de lucru în mediul online, adaptarea conținuturilor și
modele de bune practici incluse într-o bibliotecă de resurse digitale la
dispoziția elevilor și cadrelor didactice. Fiecare elev din județ ar beneficia
de același tip de device, iar profesorii și elevii ar avea posibilitatea de a
utiliza aceleași tipuri de aplicații, pentru o funcționare integrată. Programul va fi implementat exclusiv prin atragerea
de fonduri europene.
Nu mai putem continua să facem educație pe genunchi, cu lecții trimise pe aplicații de mesagerie sau lăsate la magazinul din colț. Provocarea digitalizării educației este în cea mai mare parte una politică care trebuie să țintească lipsa generalizată de abilități și de lideri care să conducă transformarea“, opinează Luminița Dolângă.
Miroslav Tașcu-Stavre, cadru universitar și expert în evaluarea
politicilor de dezvoltare regională, consideră că preocuparea noastră
principală ar trebui să fie elevii din învățământul preuniversitar, care se
află la final de ciclu școlar. Cu toții suntem expuși la provocări și la
situații neprevăzute, dar prețul îl pot plăti în mod direct acești copii, care,
indiferent de determinarea sau de capacitatea lor de a performa, nu au garanția
că se pot valoriza. Ei sunt prima generație care ar fi trebuit să beneficieze
de predare interdisciplinară, de un sistem de evaluare corelat cu cel european,
dar au primit în schimb 8 ani de derogări.
„Mă gândesc la colegii mei din sistemul preuniversitar, la nevoia stringentă de a se asigura specialiști IT, administratori de rețele, dar și o programă adaptată. În acest moment, practic toate unitățile de învățământ au de suferit. Iar soluția este reglementarea la nivel național, prin politici publice corecte, care să asigure profesorilor un cadru performant. Parte dintre studenții mei își folosesc deja expertiza în diferite proiecte, cu rezultate remarcabile. Dar pentru ca ei să ajungă la acest nivel, avem o datorie sa reparăm toate disfuncționalitățile din învățământul preuniversitar, să democratizăm educația și să ne asigurăm că generațiilor de acum din sistemul preuniversitar nu li se încalcă un drept constituțional fundamental. Orice furtună aduce schimbare, iar adaptarea este o formă de inteligență. Depinde de noi dacă vom ști să folosim acest context ca pe o oportunitate de reformare”, afirmă Miroslav Tașcu-Stavre.
La un moment dat,
chiar circula un banc, ca să-i spun așa, cu un copilaș care, întrebat fiind, ce
vrea să se facă atunci când va fi mare, a răspuns mândru: Ilie Bolojan, de
parcă ar fi fost sigur că Bolojan ăsta e o meserie sau chiar o instituție. Sigur,
orice om are dreptul să aibă ca exemplu pe cineva. Să-i aprecieze performanțele,
să-i admire tenacitatea și să viseze să ajungă și el cineva într-o bună zi. În
cazul de față, prea mult Bolojan strică. Idolatrizarea asta nu are ce căuta în
administrație. O faci la biserică, la mănăstire unde te duci să te închini la
icoane și sfintele moaște, dar nu în administrație. Și nu pentru că povestea cu
acesta se tot repetă, existând pericolul demonetizării în cazul în care la
Reșița și în județ rezultatele nu vor fi aidoma celor din Oradea și Bihor, ci
pur și simplu pentru faptul că acest model nu se potrivește Reșiței și
județului Caraș-Severin. Particularitățile entităților în discuție sunt complet
diferite care țin de istoria locului, de tradiții și de dezvoltarea acestora.
Dincolo de toate acestea, ai nevoie de puțină originalitate. De exemplu, nu te pui să disponibilizezi oameni fără o analiză pertinentă și nici nu poți comasa sau desființa Servicii și Direcții, pentru că așa a procedat și Ilie Bolojan. Foarte bine că i-a dat afară, dar poate că făcut-o după un audit prealabil, și nu, ca tine, întâi anunți că tai în carne vie, pentru simplu fapt că vii din mediul privat, iar a doua zi te răzgândești, constatând că dracul nu e chiar atât de negru pe cât îl făcuseră alții. Vă asigur că Ilie Bolojan n-ar face una ca asta pentru nimic în lume. Ăla ce spune, așa rămâne, nu mai are nevoie de telefoane, șoapte peste umăr sau sfaturi de taină.
Și mai este ceva
pentru care cred că nu ar avea ce căuta modelul Bolojan la Reșița și în
Consiliul Județean. Prin tot ce au făcut până acum, în mediul lor privat, Ioan
Popa și Romeo Dunca sunt model(e) de reușită de care, de ce nu? ar trebui să
țină seama până și Ilie Bolojan. Părerea mea.
Utilizăm module cookie pe site-ul nostru pentru a vă oferi cea mai relevantă experiență prin reținerea preferințelor dvs. și a vizitelor repetate. Făcând clic pe "Acceptă totul", sunteți de acord cu utilizarea TUTUROR cookie-urilor. Cu toate acestea, puteți vizita "Setări cookie" pentru a oferi un consimțământ controlat.
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. These cookies ensure basic functionalities and security features of the website, anonymously.
Cookie
Durată
Descriere
cookielawinfo-checkbox-analytics
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics".
cookielawinfo-checkbox-functional
11 months
The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional".
cookielawinfo-checkbox-necessary
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary".
cookielawinfo-checkbox-others
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other.
cookielawinfo-checkbox-performance
11 months
This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance".
viewed_cookie_policy
11 months
The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data.
Functional cookies help to perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collect feedbacks, and other third-party features.
Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.
Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.
Advertisement cookies are used to provide visitors with relevant ads and marketing campaigns. These cookies track visitors across websites and collect information to provide customized ads.