15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
Please assign a Header Menu.
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg

Editorial

Se țin belelele de Romi, ca scaiul de oița lu’ nea Pătru Daea!
Ce mai stai pe gânduri, Romi? Ia pixul și hârtia și fă ce trebuie!
Romi, lasă prosteala și apucă-te de treabă!
Ce să faci, bă, dacă ei sunt fraieri?
Cine-i om și cine-i câine?
Recunosc: am făcut o faptă urâtă!
Citește mai mult

Atitudine

afis festival rachie 2022 copie
Două zile cu răchie, bucate tradiționale, cântec, joc și voie bună, la Băile Herculane!
alina stancovici
Nedumeririle Alinei Stancovici: „Cine ești tu, Romeo Dunca, să îți permiți să distrugi totul, să denigrezi și să umilești?”
Citește mai mult
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg

Comentariu

pasare
Într-o lume plină de hoți, Cl. Pasăre a dovedit că e cinstit
felix si ai lui
Un președinte pentru PSD Caransebeș: Felix Borcean
stika
Din ciclul: „Bă, unde ți-a fost capul?” Gabi Stika a plătit cu funcția pentru că a condus cu permisul suspendat
Citește mai mult

Amalgam

1 garnitura!
29.01.2023
0 Comentarii
Nu e minune, ci realitate: Prima garnitură a noului tramvai a ajuns la Reșița
Silviu Hurduzeu: „Reglementarea prețurilor la energie duce la scăderea inflației”
Reșița va avea un buget local record. De peste patru ori mai mare decât cel din 2016
Citește mai mult

Opinie

PSD pregătește momentul în care Ciolacu îi va lua locul lui Ciucă!
Vila Popov, din Caransebeș, este tot mai aproape de momentul inaugurării!
Deputatul Rujan: „Avem cea mai mare creștere din Uniunea Europeană”
Hurduzeu: „Ministerul Sănătății a aprobat înființarea de ambulatorii în două unități medicale din județ”
Senatorul Mocioalcă și proiectul noii legi a Educației
Citește mai mult
var bannersnack_embed = {"hash":"b13fb8l5h","width":1000,"height":150,"t":1598617057,"userId":35866376,"type":"html5"};

„Eu merg pe calea credinței. Nu vreau să fabulez ori să nesocotesc eforturile pe care le facem cu toții, dar cred că doar Dumnezeu le mai poate rândui. Dumnezeu ne-a arătat deja că face minuni cu noi, și când spun aceasta mă gândesc că România ar fi putut fi prima lovită de coronavirus și am fi avut mult mai mulți morți, fie doar pentru faptul că suntem mult mai slab dezvoltați decât țările care au atâtea probleme acum. Dacă nouă ni se întâmpla înainte de ce s-a întâmplat în Italia, Germania sau Spania era un dezastru total. Eu cred că ne merităm încercarea la care suntem puși, că așa suntem noi, răi din cale afară, iar Doamne-Doamne s-a săturat de noi. Dumnezeu ne încearcă în acest moment, încă nu e o pedeapsă. Dacă vom trece peste această încercare, contează foarte mult cât știm să apreciem prin tot ce am trecut și cât ne va schimba mentalitatea. Eu sunt convins că foarte mulți dintre noi vor învăța ceva din ceea ce trăim acum, însă nu este suficient dacă nu și aplicăm în viața  de zi cu zi, pentru că noi românii cădem repede în genunchi când îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute, dar după aceea uităm să facem la fel”

Și nu doar noi, oamenii de rând, suntem într-o astfel de situație, ci și instituțiile statului care au obligația de a veghea la menținerea stării noastre de sănătate. Cu un sistem de sănătate bolnav, subfinanțat și măcinat de corupție am ajuns în situația de a se apela la subscripțiile publice pentru achiziționarea de aparatură și echipamente medicale de strictă necesitate, la donații de măști, mănuși și costume de protecție pentru cadrele medicale. Altfel spus, statul a ajuns la mila publică. Da, acel stat care de ani și ani ne jecmănește fără rușine. Ne bagă mâna în buzunare și ne sufoacă cu taxele și impozitele sale nesimțite. Chiar și așa, românii au înțeles că este vremea iertării și au pus mână de la mână din sărăcia lor. Jos pălăria pentru fiecare leuț adunat la un loc, pentru fiecare gest de solidaritate de care au dat dovadă acești oameni simpli.

Aș fi vrut să spun același lucru despre companiile de lângă noi, despre oamenii de afaceri pe care Camerele de Comerț, Industrie și Agricultură îi premiază la sfârșit de ani ori despre politicienii care huzuresc pe banii noștri. Cu mici excepții, nu am auzit să se fi întâmplat așa ceva. Și nu mă duc la București pentru a da exemplul lui Ion Țiriac, despre care presa centrală spune că nu are informații că ar fi donat ceva din averea sa de 2 miliarde de euro, ci mă opresc aici, la noi acasă, în Reșița în care trăiesc alături de voi toți.

În urmă cu două săptămâni, a fost inițiată o campanie de donații pentru Spitalul Județean de Urgență Reșița. Mesajul a fost clar, reșițenii au donat fiecare după posibilități, sume plecând de la 20 de lei. În general, media a fost de 100 de lei, dar au fost și dintre cei cu dare de mână care nu s-au uitat la 250 sau 500 de lei ori la 2-300 de euro. În câteva zile s-au strâns vreo 100.000 de lei, bani cu care s-au cumpărat cele necesare Unității de Primire Urgență.

Dar nu despre acești oameni simpli, care merită tot respectul nostru, este vorba, ci despre bogații Reșiței. Milionarii Reșiței care au făcut averi și pe spatele nostru și care acum ne dovedesc că fac parte din acea categorie umană care și-ar mânca din cur, de zgârciți ce sunt. Niciuna dintre companiile de top, conduse de așa-ziși capitaliști autohtoni, nu se regăsește pe lista, aflată la vedere, a celor care au donat bani spitalului. Niciuna, de parcă au intrat toate în faliment. Toți acești pseudo-patroni s-au dat la fund, iar de acolo din văgunele în care s-au ascuns continuă să facă ceea ce știu mai mai bine, adică să scoată bani din sărăcia celor mulți care le-au trecut pragul magazinelor, restaurantelor sau barurilor. Niciunul dintre acești milionari nu s-a învrednicit să bage mâna în buzunar să scoată măcar un leu, un singur leu.

E o odovadă că nu le pasă de comunitate care i-a făcut nu doar bogați, ci și nesimțiți. La acest lucru încercați să vă gândiți pe viitor, înainte de le trece pragul magazinelor, restaurantelor ori barurilor.

Într-un editorial, intitulat „Blestemaților“, acesta a scris: „Vă doresc faliment și șomaj, speculanților! Dar să nu veniți apoi să plângeți, căci meritați să putreziți în închisori! Faceți trafic cu nenorocire, luați pensionarilor, familiilor cu copii, nevoiașilor de toate felurile, speranța, le sporiți temerile că ar putea muri de foame! Nu aveți niciun dram de suflet?“

Dincolo de faptul că mesajul acesta, cu care sunt întru totul de acord, este eminamente de stânga, nu pot să nu fac câteva observații pertinente și să întreb la modul cel mai serios: Cine îi oprește pe liberali, colegii lui Rareș Bogdan, să pună capăt speculei cu produsele alimentare, măști de protecție și spirt medicinal, căci despre asta este vorba în editorial? De ce Guvernul Orban nu procedează la fel ca Guvernul Federal al Angelei Merkel care, după cum bine a remarcat europarlamentarul, a anunțat plafonarea la 10% a adaosurilor comerciale la alimente de bază și medicamente. Oare de ce nu se întâmplă aceasta? Ce interese îi împiedică să dea un ordin, o ordonanță sau ce-or găsi ei de cuviință?

Cu un guvern liberal sută la sută, cu prefecturi conduse doar de PNL, cu ordonanțe de urgențe și ordonanțe militare la îndemână, credeți că sunt necesare aceste văicăreli? Are rost să ne mai întrebăm, cât timp nu se iau nicio măsură, cine este vinovat că se face speculă cu produsele alimentare de bază? Sau, de ce nu se infirmă știrile apărute în presă cum că pe lista speculanților notorii se găsesc frații Micula, considerații „sponsorii“ PNL? Și, încă ceva, să ni se spună și nouă dacă Guvernul Orban 1,2 și 3 a început lupta cu grupările interlope, așa cum ne promitea ministrul de Interne la prima sa investire? Repet, au rost toate aceste lamentării?

Eu zic că nu, căci altfel PNL riscă să cadă în ridicol, să-și arate neputința, să nu zic incompetența în astfel de momente dificile pentru noi toți. Să nu vă mai aud vorbindu-ne de greaua moștenire lăsată de PSD, că nu ține. Gata, PSD e o filă de istorie post-decembristă, proastă, neagră, cum vreți să-i spunem, acum voi sunteți la butoane. Voi v-ați asumat conducerea țării. Nu i-ați vrut în guvern nici pe USR, nici pe PMP, acum descurcați-vă singuri, arătați că aveți chestiile alea bărbătești în pantaloni și nu vă mai văitați ca babele.

E cazul să nu vă mai plângeți că n-aveți măști, mânuși, costume de protecție, dezinfectanți. Ați știut de acum patru-cinci luni despre ce va urma, însă, pentru voi au fost mai importante alegerile anticipate. Ciolanul. Nimic altceva. În loc să fi luat măsuri de prevenție, ați preferat să vă războiți cu PSD și Curtea Constituțională. V-a durut în cot de coronavirusul care pândea. Iar acum dați din colț în colț, în frunte cu președintele Iohannis.

De aceea zic: apucați-vă de treabă, să nu vă ajungă din urmă falimentul și șomajul politic din editorialul lui Rareș Bogdan.

De ceva timp, România se află în război cu un dușman pe care nu-l vede nimeni, nu-l auzi când se mișcă, nu îl simți, pentru că nu are nici miros, și nici culoare și, cu toate acestea, a reușit să ne dea peste cap pe toți. Până și pe cei din Marele Cartier General în mâinile cărora se află toate deciziile și comunicatele către țară legate de lupta dusă împotriva coronavirusului. Un exemplu. Ieri, pe la orele prânzului, președintele Iohannis a ieșit pe post și a dat din casă, în avampremieră, că persoanele trecute de 65 de ani vor fi consemnate volens-nolens la domiciliu până la loc comanda. Cică, au muncit destul la viața lor, în condiții grele, de mină, oțelărie și a venit vremea să se odihnească.

Când l-au văzut pe președinte cât de serios citea de pe bucata de hârtie, format A4, și cât de îngrijorat era pentru toții românii lui, pensionarii au zbughit-o și au intrat în prima alimentară. Au umplut cărucioarele cu conserve, lapte, carne brânză, ouă, hârtie igienică, salamuri și cu ce a mai rămas de pe la alții dinaintea lor, provizii cu care vor încerca să reziste închiși în casă cât mai mult timp. Ba, unii, chiar i-au mulțumit președintelui că le-a spus dinainte ce are de gând guvernul să facă cu ei în privința restricțiilor de circulație. Câteva ore mai târziu, apare, în live, premierul Orban în carne și oase. După 14 zile de autoizolare, pe motiv de coronavirus, premierul a căcăit-o, spunând că, de fapt, persoanele trecute de 65 de ani vor avea un interval de timp în care pot ieși din casă pentru cumpărături. Seara, târziu, Marcel Vela ne-a citit Ordonanța Militară 3, care admite un interval de două ore, 11-13, în care pensionarii în cauză au liber la cumpăraturi, plimbat pisica și cățelul.

Departe de mine că astfel de măsuri nu se impuneau, vreau doar să subliniez că în acest Mare Cartier General nu există un „general“, o minte luminată care să vorbească pentru toți ceilalți. Dimpotrivă, impresia e că la pupitrul de comandă au ajuns soldații neinstruiți. Dovadă e că, președintele spunea una, Orban și Vela alta. Președintele i-a scos din minți pe pensionarii trecuți de 65 de ani, Orban și Vela au încercat să-i liniștească, făcându-le un favor. Declarații iresponsabile dinspre Cotroceni care au menirea să declanșeze isteria în rândul a 5 milioane de pensionari. Ce credibilitate au cei trei luați pe rând și, apoi, laolaltă? Una tot mai scăzută, ținând seama de istoricul gafelor făcute până acum.

Numai de așa ceva nu aveam nevoie în aceste zile, dar la ce să te aștepți de la niște fruntași făcuți la apelul de seară.

Vă mai amintiți cum era în urmă cu cinci, șase luni? Căderea Guvernului Dăncilă, venirea la putere a liberalilor, victoria lui Klaus Iohannis la prezidențiale, post cu dezlegări la pește, Moș Nicolae, mese îmbelșugate de Crăciun și de Revelion, cruci aruncate în apă la Bobotează, paranghelii de Sf. Ioan, guvern nou în frunte cu Ludovic Orban, popi defăimați la televizor, copii abuzați până și de părinții lor, Gheorghe Dincă, Vulpița, curve pe centură, Valentine’s Day, Dragobete, Dinamo în play-out-ul Ligii a I-a la fotbal. Nimic anormal într-o societate normală, cu români vorbitori de toate limbile pământului care, după trei luni de stat în Italia ajungeau să-i întrebe pe cei rămași acasă: „Cum se chiamă asta la voi, la Romania?“

Aceeași stare și în lume, cu veșnicile conflicte din Orient, criza migranților din Turcia, gafele lui Trump, ieșirea din Casa Regală Britanică a prințului Harry, Brexit, cu sutele de milioane de euro plătite pentru cumpărarea unui jucător de fotbal, cu dezmățurile tineretului de pe cele cinci continente. Omenirea era cu gândul la zborurile intergalactice, la megaconcertele cu zeci de mii de spectatori, la premiile Oscar, Nobel și Pulitztzer, la vacanțele exotice, la potul cel mare al extragerii anului. În toată această stare de normalitate, nimic despre sărăcia și foametea din Africa sau despre îmbolnăvirea naturii și, aproape nimic, despre ce virusul ăla păcătos care începuse să-și facă de cap în Whuan.

Altfel arată lumea astăzi, la cinci, șase luni de la cele povestite mai sus. Nu zâmbete, nu fețe luminoase, nu încredere în sistem. Oameni suspicioși la orice informație, îngrijorați pentru viața lor, neputincioși în fața pericolului, speriați chiar, care au uitat de cârnații, caltaboșii și piftiile de la Crăciun și de proiectele din acest an. La putere sunt proviziile cu alimente, hârtie igienică, materiale de protecție personală. Un premier care conduce țara din izolator, un președinte care e și șef de partid, politicieni care țin ședința de guvern online. În farfurie, nu somon, nu fructe de mare, nu bunătăți de MasterChef. După zeci de ani de fudulie, fast-food și bucătării grecești, turcești și franțuzești descoperim bunătățile din cămara bunicii: zacusca, conservele de pește sau cu fasole și costiță. Adică, se poate trăi și altfel decât ne obișnuisem.

Cum va fi omenirea după Coronavirus? Poate mai înțeleaptă după lecția primită, mai responsabilă în fața naturii, mai implicată în viața comunității, mai atentă cu infecțiile nozocomiale din spitale, mai aplecată asupra nevoilor de tot felul, mai înțelegătoare cu cei care se culcă seara flămânzi, mai răbdătoare cu copiii care nu cer decât dragostea părinților, mai atașată de valorile morale după care s-a condus lumea în trecutul ei, Dar mai ales, mai apropiată de credință, de învățătura Bibliei de biserică în întregul ei.

Poate. Un lucru este sigur: nimic din ce a fost până mai ieri, nu va mai fi. De acum încolo, vom vorbi de viață de dinainte de Coronavirus și viața de după Coronavirus. Dacă nu se va întâmpla așa, înseamnă că am trăit degeaba această experiență.

Celor care nu sunt de acord cu mine, le dau un exemplu de ultimă oră. Reacția la protestul celor 6.000 de conaționali aflați la granița dintre Austria și Ungaria. O reacție care ne arată cât de îngust gândim și cât de dezbinați suntem în momentele grele. Ce Diaspora, domnule? Ce să caute ăia în România? Să ne aducă virusul și să ne îmbolnăvească și pe noi? Ba, să stea acolo, unde sunt. Ce ne pasă că și-au pierdut locurile de muncă și nici n-au ce mânca? Să nu fi plecat la mama dracu’, cum am putut să stăm și noi acasă, așa să fi stat și ei. Să se învețe minte, dacă nu au știut să voteze.

Vorbele astea grele, încărcate de ură, pe alocuri, le-am tot auzit zilele astea, nu doar în fața blocului sau postate pe site-urile de socializare, ci și la televizor. Până și politicienii, pe care i-am crezut responsabili, au ținut să-și dea cu părerea, invocând grija față de om. Vorbe fără noimă care mi-au amintit de celebrele slogane din anii ’90, cele cu „Voi n-ați mâncat salam cu soia“ și „Nu ne vindem țara“.

Care țară, măi, oameni buni? Aia din manualele de geografie și istorie sau pe cea pe care a fost de mult vândută pe bucăți de toți cei care s-au perindat pe la Cotroceni și Palatul Victoria? În timp ce noi expectorăm veninul, macaronarii, pe care i-am tot hulit în aceste zile, se adună seară de seară pe balcoane și cântă la unison „Fratelli d’Italia“, imnul lor național care îi unește și nicidecum nu-i dezbină. Un exemplu de cum să lupți împotriva răului, oricât de mare și de monstruos ar fi acesta.

La noi, în schimb, totul e ipocrizie și veșnică amăgire că doar, doar ne vor trezi la realitate versurile lui Andrei Mureșanu, din „Deșteaptă-te,române“. Și tot așteptăm, mucaliți și răbdători, de peste un secol și jumătate să se întâmple o astfel de minune.

Ministerul Muncii ar trebui să facă demersuri pentru readucerea în actualitate a șomajul tehnic, ca formă de protecție pentru toți cei care își vor pierde locurile de muncă o perioadă de timp. Nu există cadru legal? Cine spune asta? Să fim sobri. Așa cum au știut să aprobe 25 de Ordonanțe de Guvern într-o singură ședință, guvernanții ar face bine să găsească soluții și pentru așa ceva. Angajații nu sunt trimiși acasă din vina patronului, că așa i s-o năzărit lui. Nu, oamenii ăștia pleacă acasă datorită faptului că restaurantul la care lucra, hotelul în care mătura, făcea patul sau servea clienții, cârciuma de cartier ori atelierul mecanic care exporta în Germania se închid din cauza virusului. Să ne fie clar și să nu se mai vină cu dezinformări.

Oamenii ăștia care rămân două-trei luni fără slujbe, poate și mai mult, și nu vor fi puțini, au plătit constincioși ani la rând dările către Casa de Pensii, Casa de Asigurări de Sănătate, Șomaj și alte case de încasat bani. Azi, tu, stat, ar trebui să întoarci serviciul angajaților, victime ale coronavirusului, suportând 75% din salariul acestora. Nu ai de unde? Ei, nu! Cum ai știut să-i iei lunar cu japca aproape 70% la sută din salariu, așa trebuie să-i dai și tu la rândul tău, acum, când îl arde buza. Dacă tu, stat, nu faci treaba asta, înseamnă că nu-ți pasă de cetățenii tăi. Sau dacă îți pasă, se vede asta doar în campaniile electorale.

M-am uitat cu atenție peste măsurile decretului semnat de Klaus Iohannis și n-am văzut nici măcar o aluzie la o intervenție de acest gen, deși problema asta ar trebuie discutată tranșant. Nu pricep, dacă tot ne-am aliniat în rând cu Mătușa Europa, de ce nu am luat exemplu statului german care pune la dispoziția mediului de afaceri 500 de miliarde de euro, drept tampon pentru situațiile de acest ge. Oare noi, câți lei, nu euro, alocăm, pentru a transfera presiunea de pe umerii agenților economici în ograda statului? Tu, stat de sorginte liberală de ce nu faci la fel?

În schimb, la noi se vorbește despre păsuire la plata ratelor bancare și credite cu dobândă zero. Bă, frate, ăștia chiar ne cred tâmpiți, cine dracu ia credite în perioada asta de criză? E la mintea cocoșului că nimeni nu se aventurează la așa ceva, doar că ei, guvernanții, aduc chestiile astea în discuție, convinși că dau bine la populime. De data asta se înșeală. Pentru că, acești guvernanți, proaspăt repuși pe funcții la Palatul Victoria, nu înțeleg că omul simplu are nevoie de pâine, lapte, carne, bani ca să-și plătească facturile la bloc, curentul și gazul și să-și hrănească familia, și nu de credite fără dobândă.

Băi, tu, stat, este vremea să pricepi că dacă ghinionistul ăsta de angajat de care vorbim stă acasă fără salariu o lună sau două pentru el este o dramă. Tu nu înțelegi că agentul economic nu are în pușculiță bani pentru situații de acest gen? Sau faci pe prostul? Tu, stat, trezește-te și vino-ți în fire, cu soluții urgente, până nu-i bagi pe toți în faliment.

Cu aceste gânduri pășim în prima zi a stării de urgență decretată de președintele Klaus Iohannis, duminică seara, în timp ce la televizor conferința de presă din foișorul lui izolat complet de la Vila Lac părea fără sfârșit, m-a sunat un liberal, autentic, din Caransebeș. Furios. „Te uiți și tu unde mă uit și eu?“ Îi răspund: „Eu sunt pe Antena 3, tu, tot aici?“, întreb la mișto. Nervos: „Lasă-mă, frate, cu Gâdea și Antena lui, știi că nu avem voie să ne uităm la ăia!“

Continuăm discuția, făcând pe prostu’: „Scuze, am uitat că aveți interzis la Antena 3, iar pe Facebook aveți sarcină să dați share doar la știrile despre ai voștri ce apar în publicațiile online care vă cântă în strună“. „Vrei să încetezi? Că dacă nu, altădată nu am să-ți mai spun nimic din ce avem voie și ce nu avem voie să facem“, îmi întoarce aspru vorba. „Gata, nu te mai necăjesc“. „Nu mi-e de ajuns că m-o scos ăsta din sărite, mă mai enervezi și tu“, mi-a replicat el supărat rău de tot. Insist: „Cine te-o supărat, dom’le?“ „Ăsta…“. „Care ăsta, că nu înțeleg?“ „Ăsta…“. Pauză. „Ăsta… Ești atât de greu de cap. Nu înțelegi nimic“. Apoi răbufnește și-i spune pe nume. Mă dumiresc, amuzându-mă! De ce era supărat liberalul nostru duminică seara? Pentru că îl auzise pe premierul României, Ludovic Orban, spunând că este posibil ca guvernul să limiteze prețul la medicamente, măști de protecție și dezinfectanți pentru a stopa specula. Întreb: „Și n-a zis bine?“ Răspunde, la fel de furios: „Vezi că iar mă enervezi și închid telefonul“. „Stai, nu închide și nu te enerva. Ce ți se pare deplasat că a spus asta? Nu te înțeleg“. „Ce dracu nu înțelegi?“ Pauză. „Bă, frate, cum să pui o limită la prețurile măștilor și dezinfectanților, cât timp ele nu există la vânzare?“ Îi dau dreptate, însă încerc să-i iau apărarea lui Orban, explicându-i că acesta e premier doar de două zile și nu are de unde să știe că nu sunt măști la tejghea. „Lasă, bă, gargara. Ăsta chiar ne crede proști pe toți?“ Tac, nu vreau să-l enervez. „Păi, domnul ministru Vela, care-i gugulan d’ al nostru, nu-i spune că nu se găsește așa ceva în tot județul?“ „Și dacă i-ar spune, ce ar putea să facă, dacă nu sunt pe stoc?“ încerc eu să-l descos. „Nu știu, frate, e treaba lor să gândească. Eu doar zic, să deschidă croitoriile Cooperației, să aducă frate măști și dezinfectanți în județ. Dacă nu peste tot, măcar la Reșița și Caransebeș, unde sunt ai noștri la Putere. Măcar nouă să ne dea. Nu mă interesează nici Moldova Nouă, că Adiță ne-a lăsat cu buzele umflate când ne-a fost lumea mai dragă, nici Oravița, Bocșa, Oțelu Roșu unde în veci n-o să câștigăm primăriile“.

Nu i-am mai răspuns, și așa era nervos. În plus, nu am vrut să mă bag în ciorba liberală. Să-i lăsăm pe miniștri să conducă cu înțelepciune și lui Ludovic Orban îi dorim grabnică ieșire din autoizolare. Și, vă rog eu, să nu mai facem pe deștepții ca până acum, că ăla nu e bun, celălalt e strâmb, că unu are păr în palmă și alte chestii de genul ăsta. Că vedeți cum ne-au ajuns din urmă blestemele ălora de dinainte.

Scena de ieri jucată în văzul unei țări întregi cuprinsă de spectrul teribilului virus o întrece chiar și pe cea cu „Dragă Stolo“, în care Băsescu a fost magistral. Ați intrat, bă în istorie și ați făcut de râs trecutul glorios scris de Brătieni. Cu voi doi, partidul a pierdut cam tot ce câștigase anul trecut. În primul rând, încrederea și speranța multor români. V-ați bătut, bă, joc de tot ce ați clădit în aceste patru-cinci luni de guvernare. Nu că ați fi făcut nu știu ce bravuri, dar am crezut, bă, că voi chiar o să puneți țara la punct. Să urniți, bă lucrurile din loc, să puneți economia pe picioare, să faceți instrucție în Poliție și în Administrație, să scoateți Sănătatea din colaps, să coborâți milităria din pod în școli, să faceți ordine în Justiție și câte și mai câte. Pentru că mi-am zis că va fi mai bine cu voi la guvernare, am acceptat toate inepțiile de care au fost în stare miniștri voștri. Am acceptat și scuzele pe care le-ați tot invocat, aruncând vina pentru nerealizările voastre pe greaua moștenire PSD. Am înțeles orice, chiar și măsurile luate în ședința aia de guvern de pomină în care ați aprobat 25 de OUG-uri, una mai urgentă decât alta, că mi-am zis, bă, să vă lăsăm să vă faceți treaba, singuri, neconturbați. Dar voi bă, Cîțule, bă Orban nu aveți limită.

Nesimțirea e fără frontiere. Dacă pulimea a tăcut, de dragul alinierii în rând cu ăia care blamau peste tot ciuma roșie, asta nu înseamnă bă, că suntem proștii voștri, să ne fraieriți în continuare. Să nu credeți că nu ne-am dat seama de la început că ați fost doi guguștiuci, ne-am dat, bă, dar am lăsat de la noi, sperând că veți fi mai buni decât Dăncilă. Nu ne-a trebuit mult să realizăm că nu sunteți în stare să conduceți o asociație de proprietari, darămite un guvern și o țară, dacă e să-l punem la socoată și pe Iohannis. Ați dovedit-o bă, în lunile astea. Ați vrut de toate și nu ați obținut nimic. Nici alegeri anticipate, nici alegeri pentru primari în două tururi, nici guvern stabil. Și știți de ce? Pentru că nu sunteți capabili. Voi doi și mai câțiva care fac strategii în PNL.

E nesimțire ce s-a întâmplat ieri. Bătaie de joc la adresa românilor din țară, care nu găsesc măști ca să se apere de coronavirus și, mai ales la adresa conaționalilor cărora le-ați închis frontierele în nas, lăsându-i de izbeliște în fața molimii. Și mai e ceva de spus. Bă, Cîțule, dacă este adevărat că Șică Mandolină ți-a cerut să-ți depui mandatul cu un sfert de oră înainte de a fi confirmat în Parlament ca prim-ministru, dă-ți, bă, demisia nu doar din guvern, ci și din PNL. Ce vrei bă, umilință mai mare ca asta? Fă-o și du-te bă, unde vezi cu ochii. Unde ești bine primit și apreciat. Întoarce-te, bă, Cîțule, la Banca Națională a Noii Zeelande, unde ai mai lucrat înainte, mu te speria dacă ți s-o fi ocupat postul, tot găsești tu ceva de lucru prin Papua Noua Guinee, Fiji, Tonga, Insulele Cook și Niue. Nu de alta, dar te asigur că ăia de acolo nu te vor umili așa cum a făcut-o ieri Orban. Altfel, ascultă la mine, iar ajungi la mâna lui Orlando. A lui Don Orlando Teodorovici de la PSD. Așa că, decât să cazi din lac în puț, du-te, bă, Cîțule, și nu mai sta pe gînduri!

Ca să fi ajuns ca ei, ar fi trebuit să plece de la munca de jos, începând cu frecatul punții, cu deprinderea tainelor cârmuirii și abia apoi să fi emis pretenții de a intra în lumea bună. Luminița Jivan a sărit aceste etape, convinsă că Dumnezeu i-a pus mâna în cap. Și nu numai atât, s-a debarasat de oamenii moșteniți de la Mocioalcă, ca de sacii cu balastru aruncați peste punte când vrei să menții nava pe linia de plutire, iar în locul lor a adus niște mânji, buni mai degrabă pentru manej decât pentru a fi înhămați la căruța PSD-ului. Neștiința, aroganța și, mai ales hămeseala, i-au dus pe liderii PSD în postura de a face coadă la Parchet pentru a fi audiați de procurorii antimafia.

De la arestarea lui Ionesie Ghiorghioni și condamnarea, cu suspendare, a lui Sorin Frunzăverde nu s-a mai întâlnit o rușine ca asta. Atunci a fost vorba doar de doi oameni, acum de aproape toată conducerea organizației județene. Este o situație fără precedent în România, nu doar în Banat sau în Regiunea Vest. Grup infracțional organizat, format din politicieni și ziariști, anchetat ca în Piovra, serialul cu comisarul Catani și procurorul Silvia Conte.

Cam așa se prezintă în acest moment PSD-ul local când, astăzi, este așteptat la Reșița Laurențiu Nistor, de la Hunedoara, desemnat de București să asigure interimatul la Caraș-Severin. Și ce găsește Nistor la Reșița? Pe de-o parte, o organizație județeană ruptă în două, dacă nu chiar în mai multe părți, lucru ce i se datorează cârmaciului care, în naivitatea sa, PSD Caraș-Severin ajunsese să înseamne doar Oravița, Pojejena, Socol și alte două-trei organizații comunale la care trăgea în weekend , la braț cu Cuc, de la Transporturi, și alți câțiva miniștri PSD. Culmea e, că și aceștia ajunseseră să creadă că Severin e un județ, cu reședința la Reșița, iar Caraș, altul, cu capitala în curs de amenajare în Clisura Dunării. Pe de altă parte, Laurențiu Nistor va găsi mai mulți primari cu gând de ducă, unii la PNL, alții la Pro România, dar și mulți lideri care râvnesc la funcția cârmaciului rămasă vacantă.

Presimt că va fi o răfuială pe cinste, așa cum stă bine unor politicieni adevărați, pe care Luminița Jivan în loc să-i adune la un loc, i-a dezbinat ca să-i poată controla mai ușor. Că vor fi confruntări între grupurile din cele patru zări ale județului, iar în loc de o relansare reușită pentru alegerile din vară, mă aștept ca organizația județeană să pice în nas, precum unul căruia nu i se deschide parașuta. Iar toate acestea se întâmplă, nu pentru că PNL ar fi un partid de speriat, ci pentru că așa este când nu ai minte nici să treci drumul atunci când pui la cârma unui partid o femeie prea tânără, prea fără experiență, prea de la țară.