Poate că cu Orban ar fi fost altfel. Mai cu un șpriț în pauza ședinței de guvern, mai cu banc, mai cu un cântecel la mandolină și un dans la Școala de Vară a tinerilor liberali sau o caterincă, altfel ar fi trecut guvernarea. Ar fi avut și bugetarii o speranță, iar noi momente de haz și voie bună pe seama menestrelului ajuns șef al Camerei Deputaților. Dar așa… Nu vedeți ce moacă ștearsă are Cîțu ăsta? Că te uiți la fața lui și nu înțelegi nimic. Nu vezi o grimasă, un zâmbet rătăcit în colțul gurii, ceva care să te facă să spui ceva despre el. Nimic. Absolut nimic.
Ce speranță poate să le ofere unul ca el funcționarilor de la stat? Niciuna. Cel puțin până va trece pandemia și nu doar asta, ci și Jocurile Olimpice de la Tokio. Care Jocuri Olimpice? Ălea din vara lui 2021 care ar fi trebuit să se țină în vara lui 2020. Ce au jocurile astea cu Cîțu? Au și încă cum. Banii de la majorările salariale se duc la federații, la pregătirea sportivilor, la plata deplasărilor cu avionul până în Japonia și la câte și mai câte chestii legate de eveniment. Nu știați? Nici nu trebuie să le știți voi pe toate. Le știe Cîțu și ni le spune ca să ne intre în cap că trăim vremuri de rahat și nu de huzur.
Până la urmă, cunoscuții mei s-au liniștit când, bucuroși, au aflat că nici polițiștii nu vor primi un leu în plus la salariu, și nici pensionarii nu se vor procopsi cu ceva, că acordarea pensiilor speciale pentru primari se suspendă până în 2022 și că pensiile de serviciu, cu excepția foștilor magistrați, nu se vor mai actualiza în 2021 cu rata inflației. Au făcut haz de necaz și au promis că anul acesta vor merge la colindat cu capra vaccinului, vorba unui amic hâtru, că de capre, capre nu mai sunt bani!
Ne-am fi așteptat ca pe unii dintre politicienii ultimilor trei decenii să nu-i găsim la troaca cu lături a eșichierului dâmbovițean. Mă gândesc la liberali. Vin din istoria de un secol și ceva și, în acei ani de început de democrație, nu mi-aș fi imaginat o clipă că progeniturile politice ale acelor domni sosiți din exil, trași la patru ace, cu o ținută impecabilă și un discurs străin nouă, vor ajunge să fac același lucru. Îmi imaginam noua clasă politică liberală una cu ștaif, responsabilă, cu mesaj convingător pentru generațiile viitoare. Pe dracu. Cum am putut să gândesc atunci așa? Habar nu am. Copilandrii de atunci, care începuseră să ridice capul, precum cățelandrii ce se hârjonesc pe maidan, au învățat repede lecția.
Și iată dovada: „Asistăm la ciolaniada grețoasă în partid, între diverse personaje, unele lipsite de valoare politică. Am tot așteptat ca oamenii cu valoare politică să fie cei care să decidă în acest partid“. Nu o spun eu, ci un lider liberal important din Ardeal: Alin Tișe, președintele Consiliului Județean Cluj.
Vai, cum le zice Tișe de la obraz ăstora care au confiscat partidul pe persoană fizică. Hai, dacă ar fi fost vorba de vreun SA sau SRL ori de o ciolaniadă simplă, de asta, de toate zilele, treacă-meargă, dar așa? Ciolaniadă grețoasă? Bă, parcă îți vine să vomiți, doar la ce spune omul ăsta. E drept, Tișe are dreptate când vorbește despre aroganța și autosuficiența ăstora pe care îi numește „persoană fizică“ și se joacă de-a v-ați ascunselea acum cu partidul. Are și tupeu, pentru că de partea lui sunt barosani unu’ și unu’, precum: Boc, Bolojan sau Falcă. Oameni care au făcut ceva în politică și administrație. De asta-i dă mâna să spună „STOP la toți lipsiții de valoare politică și administrativă! Plecați acasă și lăsați partidul pe mâna celor performanți!“. Ei, aici nu a prea nimerit-o. Dacă ar fi să plece acasă ăia lipsiți de valoare politică și administrativă, dar absoluți toți, îl asigur că ar rămâne partidul în curul gol. Dar, de fapt, domnul Tișe știe și el chestia asta, altfel nu ar fi spus: „atenție ca rămâneți fără partid, voi cei preocupați de Ciolaniadă!
Eu știu la cine se referă Alin Tișe. Și voi știți, dar, din păcate, nu are cojones. Îl păsuiește pe cobzarul șef din fruntea partidului, pentru că, în loc să spună lucrurilor pe nume, preferă doar să arunce vorbe în vânt: „Și mai grav, rămâneți fără oamenii din țara aceasta care credeau în PNL sau au așteptări de la PNL“.
E bun și asta, dar parcă prea puțin curaj de la un partid cu lideri ce-și spun descendenți ai Brătienilor.
Semne de îmbătrânire, veți spune. Și da, pentru că timpul nu iartă pe nimeni, nici măcar pe împărații, prinții și Ilenele Cosânzene din basmele lui Ispirescu, și, nu, pentru că anul acesta Crăciunul nu a fost Crăciun, chiar dacă în calendar e trecut cu roșu și ne dă de veste Nașterea Mântuitorului. Un Crăciun fără colindători, nu e Crăciun. Am avut parte până acum de Crăciun fără zăpadă, de Crăciun petrecut în cazarmă în timpul milităriei, de Crăciun strecurat printre gloanțele de la revoluție, dar niciodată de un Crăciun fără colindători.
Speriați de comunicatele guvernanților, unul mai panicos decât altul, copiii școlii online au preferat să stea acasă în fața calculatorului și al telefonului mobil să-și transmită mesaje gen: „Merry Christmas“ și să se colinde englezește, că tot e la modă, de la cel cu țâța în gură, pân’ la cel cu barba sură. La urma-urmei, nici nu m-ar fi deranjat de-ar fi zis-o și în limba lui Messi sau a lui Viktor Orban. Important ar fi fost să fi auzit un murmur de colindă pe strada întunecată, pe bulevardul gol, în orașul trist și pustiu. Bolnav, de pustiu ce a fost anul acesta. Un murmur, nu mai mult. Sau să mi se bată în ușă și când s-o fi deschis, să mă fi întrebat, la fel cum o făceam în altă copilărie, dârdâind de frig: „Primiți colindătorii?“ Dar așa?
Un Crăciun fără colindători, e ca fotbalul fără Messi și Ronaldo, tenisul fără Serena, Simona Halep, Nadal și Nole Djokovic și golful fără Tiger Woods. Chiar dacă viața noastră-i ca un film, nu putem să ne mințim că la un moment dat toți suntem Zorro, prefăcându-ne că ne jucăm de-a justițiarii într-o țară plină de tâlhari căci, Crăciunul nu înseamnă doar magazine golite de mâncare și jucării ori mese întinse, pline cu cârnați și caltaboși.
Crăciunul înseamnă, în primul rând, spirit, colinde și colindători. Exact ceea ce ne-au lipsit anul acesta.
Lupulescu a fost până în septembrie primarul comunei Fârdea din județul Timiș. Deși se învecinează cu județul nostru, în partea dinspre Rusca Montană, sunt convins că puțini dintre dumneavoastră ați auzit de ea. Nici nu e de mirare la câți locuitorii are, 1.700, și la cu ce „realizări“ se laudă. Dar nici nu ar trebui să ne mire faptul că acest Samuel Lupulescu să-l consilieze pe Dunca, pentru că președintele nostru este atât de imprevizibil.
Din informațiile noastre, Lupulescu a intrat în politică imediat după ce a petrecut douăzeci de ani în State, la Detroit. Și a câștigat imediat primăria pe lista PDL, în 2008. E adevărat, cu șapte voturi mai mult decât contracandidatul său, dar le-a câștigat. În 2014, a trecut de partea PSD și a lui Titus Bojin, bossul de atunci al social-democraților timișeni. Iată ce spunea Bojin la vremea respectivă: „Am spus că voi anunţa o surpriză pentru primarul Lupulescu. Îi propun să facem schimb de cravate, lui îi stă foarte bine cu cravata roşie la gât”. Lupulescu atât a așteptat, a pus la gât cravata roșie, însă nu a reușit să-l convingă pe Bojin să facă la fel cu cravata pedelistă. Om de cuvânt, ce mai! Cum îi stă bine unui traseist, Lupulescu s-a lepădat de PSD și s-a înscris în PNL.
O fi adevărat sau nu? Întrebarea este pentru același domn consilier personal.
Și ce se mai scrie în presa vremii. Că în 2016 mascații au descins în primărie, iar el a fost dus la audieri de către polițiștii de la Serviciul de Investigare a Criminalității Economice Timiș, într-un dosar de abuz în serviciu, fiind reclamat de un localnic. Și asta nu pare să fie totul. Potrivit celor de la www.lugojinfo , înainte de preda mandatul, pierdut în alegerile locale din acest an, „a acordat mai multe contracte prin incredințare directă, deci fără licitație, în valoare de aproximativ 60.000 de euro“. Ca o pată de culoare, în plină pandemie a oprit câteva ore pe zi, zile la rând, apa în comună pentru montarea apometrelor. Cei de la DSP și-au făcut cruce, iar localnicii nu l-au iertat și nu l-au mai votat în toamnă.
O fi adevărat sau nu, domnule Lupulescu, ce scriu ziariștii?
Și una de can-can: fostul edil-șef ar refuza să elibereze locuința de serviciu primită de la primărie și pentru care ar plăti o chirie lunară de 26 de lei (douăzeci și șase de lei!), în condițiile în care soacra sa ar deține o pensiune în comună. Cât privește afirmațiile domnului Dunca precum că „dânsul a rezolvat finanțarea pentru legatura dintre autostradă și Voislova, pe partea județului Timiș, asa ca acum ne bucurăm ca se va ocupa de segmentul aferent județului Caraș-Severin”, aceeași presă timișeană (cârcotașă, cum ar spune unii), susține contrariul.
Ce spuneți domnule consilier Lupulescu: o fi adevărat sau nu?
Concluzia? Ce nu a fost bun la Fârdea e bun, spre foarte bun, la Consiliul Județean Caraș-Severin.
Anii au trecut, prefecții s-au succedat de le-am pierdut numărul, ușa deschisă de Vela a fost închisă la loc, iar de atunci, populimea și angajații se tot înghesuie pe ușa din dos, de parcă ar fi fost ciumați. A trebuit să treacă 19 ani, se întâmpla anul trecut în toamnă, pentru ca același Vela, ministru de acum, să readucă în discuție ușa cu pricina. Și din nou unii (e drept, mai puțini decât în urmă cu două decenii) au apreciat, lăudat și felicitat inițiativa ministrului.
Iată ce spunea don Marcel la numirea în funcție de prefect a Florenței Albu: „În 2000 am fost prefect și am deschis ușa Prefecturii. De 19 ani încoace, PSD-ul a închis ușa principală a Prefecturii pentru cetățeni, nu știu ce mentalități, ce viziuni geopolitice, tactice, manageriale, au avut cei care au decis să închidă ușa. Ca ministru al Afacerilor Interne vreau să o rog pe doamna prefect ca, începând de astăzi, ușa Prefecturii Caraș-Severin să rămână deschisă pentru cetățeni, ușa principală nu este pentru miniștri, ambasadori sau privilegiați, este pentru cetățeni“.
Don ministru, don ministru! Matale ai vorbit, matale ai auzit. Nu știu ce mentalități, ce viziuni geopolitice, tactice, manageriale, ca să te citez, au ținut în continuare ușa prefecturii închisă. Închisă pentru cetățenii la care ții atât de mult. Or fi fost capsomani pesediști, dar nici cu liberalii nu-mi e rușine. Nu intru în amănunte. Tot ce pot să constat e că i-a durut în cot de promisiunea făcută. Știi cum e cu zicala ai, când pisica nu-i acasă… Ce-au zis, lasă că Marcel e la București prins cu pandemia, cu stările de urgență și alertă, cu câinii, pisicile și caii maltratați de stăpâni și nu-i mai stă gândul la ce o rugase pe doamna prefect. Dovadă, a trecut anul și nimic. Bă, da nimic de la Dumnezeu. Măcar așa s-o fi întredeschis pentru aerisire. Dacă prefectul și președintele Consiliului Județean ar fi fost de la un alt partid, PSD de exemplu, aș mai fi înțeles. Dar așa? Aici miroase dacă nu sabotaj, atunci clară nesupunere pe linie de partid.
Lăsând gluma la o parte, domnule Vela, într-un singur an, Caraș-Severin a avut doi prefecți puși de Guvernul Orban și, veți spune, ce-i cu asta? Așa e, mare brânză, alt rău să nu fi fost. Ba, mai mult, liberalii au câștigat și Consiliul Județean și, degeaba. Ușa a rămas înțepenită de când nu a mai fost deschisă. Nici măcar unsă cu vaselină, din când în când, așa cum face omul gospodar. Păi, se poate? Bag sama, de când ești la București ți-ai cam pierdut autoritatea în teritoriu. Ce greutate mai au vorbele matale dacă prefectul și președintele Consiliului Județean nu te ascultă? Oare, prefectul Gâfu și președintele Dunca chiar au nevoie de o Hotărâre de Consiliu Superior de Apărare a Țării sau de-o Hotărâre de Guvern ca să deschidă o amărâtă de ușă?
Dacă da, vorbește domnule Vela cu președintele și colegii de la Palatul Victoria să dea nu o hotărâre, ci două, numai să se deschidă ușa Prefecturii, dacă cuvântul matale nu are niciun efect. Căci, vorba aia, e momentul colindătorilor cu a lor urare: „sculați gazde nu dormiți, vorba lu’ Vela s-o-mpliniți“
Domnu’ președinte, ce ziceți? E tare chestia asta cu petiția. Nu cred că ați mai întâlnit așa ceva până acum și nici nu cred că o să mai întâlniți. Ca un grup de oameni să vă ceară să nu renunțați la ministru. E un semn de normalitate în normalitatea aia mare de care ne-ați tot vorbit, să iei apărare unui ministru care a avut grijă nu doar de oamenii lui din subordine, ci și de câini, pisici, cai, lebede și ce-or mai fi ele. Fără discriminare, când a fost vorba de cățeii ăia pe care îi plimbă cucoanele în lesă sau în poșetă, dar și de ăia care umblă cu covrigi în coadă prin București. A avut grijă de toți, de parcă ar fi fost ai lui. S-a fotografiat cu ei, i-a postat pe Facebook, i-a strâns la piept, le-a dat să bea apă, i-a decorat, i-a avansat în grad, le-a organizat ieșirea la pensie, i-a pedepsit pe cei care i-au maltratat, a înființat Poliția Animalelor. Ce să fi făcut mai mult? Pe bune. Aveați o soluție mai nu știu cum? Ar fi făcut alt ministru mai mult decât atât? Nu? Păi și atunci? Petiția are prea puține semnături? Păi, câte ar trebui să fie? Zece, douăzeci de mii, o sută de mii? Până aseară erau vreo 5.000. Nu e de ajuns să vă convingă? Nu? A, dumneavoastră vă plac doar cățeii de pluș și pisicuțele din desene animate. Mozomainele alea în loc de breloc, care fac ca toți dracii când le strângi de lăbuță. Înțeleg, domnule președinte. Vă este frică de Grivei, poate că în copilărie v-a prins de cracul pantalonului pe când băteați mingea între blocuri, iar acum vă răzbunați pe domnul Vela. Păi, e frumos să faceți una ca asta?
Cum, nu e vorba doar de animale pentru a-l păstra în funcție pe domnul ministru? Dar? A… Domnule președinte dă-le draq de rețele interlope. Acu vă arde de rețele de traficanți, mafioți și de bișnițari când trebuie să dați un răspuns? Păi dumneavoastră ce ați fi vrut, să se dea peste cap? Ce nu au făcut Chițac, Tărăcilă, Dudu-Ionescu, Dejeu, Doru Viorel Ursu, Blaga, Mircea Dușa, chiar și Dragnea, de-a lungul a 30 de ani la cârma Internelor să fi făcut Vela în câteva luni? Domnule Iohannis, vă credeam om serios. Lasă-mă domnule în pace cu interlopii ăștia acum, c-o să le vină și lor rândul. Acum dă curs petiției miilor de semnatari. Când o să le vină rândul borfașilor? De unde să știu eu? Mă întrebați de parcă aș fi cel puțin secretar de stat. Când o fi. Într-o zi. Peste 30, 40 sau 50 de ani! Și apoi, nemții, vă întreb eu, nu au interlopi? Sau, italienii? Ba, au și încă mulți, dar pentru asta nu i-am auzit să schimbe ministrul de Interne ori pe procurorul general că așa li se năzare. De unde ați scos prostia asta?
Domnule președinte, nu vă e teamă că petiționarii vor aduna toți câinii comunitari, cu sau fără cip, care au ajuns în București atrași de mirajul bunăstării din programul de guvernare al PNL și-i vor asmuți asupra Cotrocenilor? Atunci să vă văd pe unde scoateți cămașa!
Potrivit legii, primesc bani doar acele primării și consilii județene care au ajuns la fundul sacului și, ca atare, trebuie ajutate să nu falimenteze. Sanchi. Nu știu cum dracu se face că în Caraș-Severin au primit bani 27 de primării conduse de liberali, și doar trei pesediste. Dar și din astea, două, Oravița și Luncavița, dau semne că au devenit pro PNL.
Dar asta nu e tot. Comune precum Armeniș și Măureni au primit câte 1.250.000 de lei fiecare. Spre comparație, Consiliul Județean a primit 5 milioane de lei, Reșița a primit 2.387.000 de lei, Băile Herculane 1.950.000 de lei, Oravița 1.050.000 de lei, Anina 350.000 de lei. Caransebeș, Oțelu Roșu, Moldova Nouă și comunele cu primari PSD s-au ales cu praful de pe tobă. Bă, a înnebunit lupul Costică? Nu mai există rușine, bun simț sau cum vreți voi să numiți cu ceea ce s-a întâmplat? Păi, ce lucrările lui pește prăjit a avut de executat primăria din Armeniș de i s-a dat un sfert din suma primită de Consiliul Județean? Face aeroport la Feneș? Heliport la Sat Bătrân? Despre ce vorbim, frate? Cu banii ăștia frate să tot fii primar!
Domnu’ Vela, e prea de tot, domnule. E bătător la ochi să spui că doar primăriile liberale au fost harnice și au avut nevoie de bani la sfârșit de an. Să nu-mi spuneți mie că primarii ăilalți n-au știut să-și cheltuie banii și au rămas cu ei în pozonare, că nu vă cred. Nu zic, or fi și din ăștia care n-au știut de șmecheria asta, dar nu toți sunt proști, domnule Vela. Nu toți sunt veniți cu pluta sau caiacul pe Bistra, Timiș, Caraș sau Dunăre. Hai să fim oameni serioși, ce dracu! Ai zis că vei fi senatorul tuturor primarilor. Că nu te interesează culoarea lor politică și că de acolo, din Guvernul Orban, mă rog, acum guvernul e a lu’ Cîțu, îi vei ajuta pe toți la fel. Păi, așa îi ajuți, dând la Armeniș și Măureni o căciulă de bani, iar la Caransebeș, Oțelu Roșu și Bocșa nici-o lețcaie? Nici măcar Frunzăverde nu ar fi făcut așa ceva și știi bine că am dreptate. De câte ori nu mi te plângeai că la Fârliug, la prietenul lui, Borduz, dădea cât pentru cinci comune la un loc, iar matale la Caransebeș îți arunca niște mărunțiș. Dar îți dădea. Și nu-ți convenea Nu cred că în istoria post-decembristă au mai fost astfel de situații de zero lei, zero bani. Întreabă-ți colegii din guvern dacă sunt mândri de cum s-au alocat banii în Caraș-Severin și când te întorci săptămâna viitoare de la București ne spui și nouă.
Să nu uiți domnule Vela, că și acolo unde e primar Felix Borcean, Luca Măliescu ori Adi Torma sunt oameni care au votat cu PNL. Ba, la Oțelu Roșu au votat la greu în alegerile pentru președinte și Consiliul Județean, dar pentru asta, guvernul liberal tot i-a pedepsit. Păi ce ați făcut în cazul ăsta? Le-ați dat o palmă peste ceafă, să o țină minte cât veți sta la guvernare. Cine crezi că o să mai voteze candidatul PNL la Moldova Nouă în cazul în care se vor repeta alegerile la Moldova Nouă, dacă orașului nu i-ai dat un leu? Sau ce-o să zică oamenii din Oțelu Roșu când Magda Lungu, celebra consilieră a Ralucăi Turcan le va vorbi despre programul vostru de guvernare, în afară de îndemnul patriotic: „Plimbă ursul că ruginește lanțul“?.
Cât despre Caransebeș, ce să mai zic? Mă abțin, să nu se creadă că sunt fan Felix Borcean, pentru că, în realitate, lucrurile stau tocmai invers!
Ion Chisăliță îndeplinește aceste condiții. În toamnă, la locale, după ce patru ani nu mai auzise nimeni de el, PNL l-a scos din joben, așa cum făcea celebrul Iosefini pe vremuri, punându-l să concureze împotriva lui Adi Torma la Primăria Moldova Nouă. Și ce ar fi putut să facă după o pauză atât de lungă? Să piardă, cu brio, ceea ce s-a și întâmplat. Torma l-a învins fără drept de apel. La fundul gol, cum s-ar zice. Deși ar fi trebuit să-l sfătuiască să-și vadă de treburile sale gospodărești din Timișoara, acolo unde a locuit în ultimii mulți ani, partidul l-a trimis în Consiliul Județean că, deh, așa știu unii să prețuiască înfrângerile. Noroc că s-a votat lista și nu omul, că nu se știe ce soartă ar fi avut fostul primar de acum 12 ani ani. În iarnă, partidul l-a pus să concureze la Camera Deputaților. De data asta, nu a mai ținut șmecheria nici măcar cu lista și a rămas pe din afară. Nu de tot, pentru că același partid liberal se gândește acum (spun asta pentru că informația e pe surse) să-i fie din nou recunoscător pentru „performanțele“ politice din acest an, făcându-l vicepreședinte al CJ, în locul rămas vacant după decesul lui Dan Stan.
Bă, ești prost? Bă, ești nebun? Bă, din atâția liberali neaoși pe care părtidul îi are în Consiliul Județean, taman pe Chisăliță să-l aleagă? Nu se poate! Dar ce are, bă, Chisăliță ăsta, de ce nu ar fi bun? Păi uite de ce: în 2003 i-a întors spatele lui Sorin Frunzăverde, șeful PD-ului de la vremea respectivă, și s-a înscris în PSD, împreună cu Ilie Mustăcilă, președinte al Consiliului Județean, 2000-2004, și mulți alți primari democrați. Și știți de ce a făcut-o? Pentru că PD și Frunzăverde, datorită căruia ajunsese director la Direcția Silvică Reșița, se aflau în opoziție și cum să suporte așa ceva unul ca Ion Chisăliță? A trecut la PSD, proslăvându-l pe Adrian Năstase, celebrul „Bombonel“ apoi, peste ani, ca un veritabil politician traseist, s-a întors la Frunzăverde, „pupându-i“ mâna celui care l-a făcut om în politică. Când a apărut USL, s-a făcut liberal, după care, timp de opt ani nimeni nu a mai vorbit de politicianul Chisăliță. Uite, de asta, nu e bun. Că nu știe să-și respecte colegii de partid. Și, la urma, urmei, Chisăliță și doctrina liberală sunt entități paralele, care nu au nimic una cu cealaltă.
Domnule Dunca, ce spuneți de asta? Nu-i așa că nu știați amănuntele astea din CV-ul domnului Chisăliță? Sau, le știați? Pă dacă le știați, de ce îl acceptați lângă dumneavoastră? Parcă, cu mult înainte de alegerile locale, spuneați că în cazul în care veți ajunge președinte la CJ, îl veți face vicepreședinte pe fostul viceprimar al Caransebeșului, Marius Isac. Uite că v-a ajutat Dumnezeu și sunteți președinte, de ce nu îl aduceți pe Isac lângă dumneavoastră? E tânăr, om de afaceri, chiar prosper om de afaceri, charismatic, un liberal autentic, care n-a umblat cu fofârlica pe la alte partide precum Chiseliță. Păi, dumneavoastră una spuneți și alta faceți? Ce declarați astăzi nu mai e valabil mâine? Se poate una ca asta?
Dar știți ce cred eu? Că nu dumneavoastră hotărâți totul în consiliul ăla județean, chit că sunteți președinte. Că așa se întâmplă de când lumea: peste orice președinte, mic, se află un alt președinte, mai mare, iar peste ăla unul și mai mare, și tot așa. În final, cel mai mic, cel de la bază, cum ar veni, doar execută iar ceilalți dau ordine. Așa este? Recunoașteți, nu vă fie rușine.
În al 12-lea ceas, (mai bine mai târziu decât niciodată) vrea să ne arate că e cu bărbăția la zi. Dă cu ea în masă, să se audă până hăt departe, la Cotroceni. „Ce, bă, vreți să scăpați de mine?“ ar vrea el să spună, „Ei, las’ că vă încurc eu socotelile. Uite așa vă joc pe degete. Și pe voi ăștia de la USR, și pe ungurii din UDMR, dar și pe voi nenicilor liberali care îmi vreți capul, că prea s-a umflat tărâța în voi de când nu mai sunt prim-ministru. V-ați făcut voi ai dracului, lasă că mă fac și eu, că n-oș fi mai prost ca voi“. Așa, Orbane, nu te lăsa nene, dă cu ei de pământ să nu se vadă. Să te pună prim-ministru la loc, să moară dușmanii matale de năcaz.
Doamne ce-mi place chestia asta. Asta cu ținutul cu dinții de scaunul de la Palatul Victoria. Nici Veorica Dăncilă, cât a fost ea de tută în fruntea guvernului, n-ar fi fost în stare de una ca asta. E adevărat, la aia era suficient să se fi uitat Ciolacu urât, că ar fi făcut pe ea de frică. Cu nenea Orban se schimbă lucrurile. La chestiile alea din pantaloni e cu analizele la zi și, cu cele de Covid, așijderea, așa că, după trei zile de repaus, tonifiere și reculegere spirituală a reînviat în el spiritul liberal. Parcă îl văd cum s-a uitat dimineața în oglindă, într-un monolog de înaltă ținută artistică: „Cum, să mă las eu la Cîțu să-mi ia locul? Ei, drăcia dracului. Să-și vadă de lungul nasului musiu, că dacă nu eram eu nu pupa el scaunul de ministru“.
Pe fond, Orban are dreptate. Ce dacă ai lui, o parte dintre ai lui, îl vreau pe Cîțu în fruntea guvernului? E firesc, e libertatea de a alege, dar de aici și până a-l pune pe Cîțu la Palatul Victoria e drum lung. Cum, dacă nu va fi desemnat premier Cîțu spune că își va pierde credibilitatea? Zău, bă? Așa o zis? O, tare de tot! Dar de unde o scos-o pe asta cu credibilitatea? Probabil din puțul gândirii, că din ăla al faptelor, în niciun caz. Credibilitate este atunci când te ții de cuvânt. Când respecți legea, bună, rea, așa cum sunt alea cu majorarea pensiilor cu 40% și dublarea alocațiilor. Dar când n-o faci, vorbim doar să ne aflăm în treabă.
Așa că, u te lăsa nenea Orban la ei, nu te lăsa. Nici la ai matale, și nici la useriști și unguri. Fierbe-i la foc încet și du penibilul situației la rang de artă pe acorduri de chitară. Că la asta te pricepi grozav.