De aseară, îndrăznesc să spun, nici măcar fotbal. Nu pentru că până duminică am fi avut. Nu. Noi fotbal nu mai avem de mult. Blestemul generației de aur, că n-a putut să rămână veșnic tânără, ne urmărește de vreo 20 de ani. Norvegienii ne-au bătut la curul gol. Ne-au dat patru goluri și ne-au scos fotbalul din cap și, totodată, din Liga Națiunilor. Joi, ne-au căpăcit islandezii, aseară norvegienii. Noroc că miercuri nu jucăm cu Feroe, că iar am fi încasat-o urât. Islandezii au doar 74 de comune, cu patru mai multe decât în Carașul nostru, patru orașe și o populație cât a Iașiului. Dar ce contează când e să arate de ce sunt în stare. Norvegia stă la fel de rău la numărul de locuitori. În schimb, la economie, turism și sport amândouă sunt pe peste noi. Inclusiv la cultură. Ei cultura codului și a balenelor, noi pe cea a guvidului și plevușcii.
Ei au o viață normală, se trezesc dimineața și știu ce au de făcut în restul zilei, în timp ce noi suntem nervoși de cum ne dăm jos din pat și deschidem frigiderul. Nervoși pe știrile de la televizor, pe primar, pe colegul de serviciu că și-a cumpărat mașină nouă, pe prim-ministru, pe președinte, pe ăla care merge prea încet în trafic, pe vecinul care ascultă manele și nu Beethoven, sau măcar Mirabela Dauer, pe cei care țin slujbe în biserici, dar mai ales pe cei care au interzis pelerinajul și pupatul moaștelor Sfintei Parascheva. Pe tot și pe toate, ca să dovedim lumii că ne tragem de la Râm și nicidecum din vikingii lui Erik cel Roșu.
În schimb, noi avem SARS-CoV-2 și asta ne ocupă tot timpul zilei. Acasă, la serviciu, la rând la cumpărături, în mijloacele de transport numai despre el vorbim. E drept, au și ei așa ceva, dar nu e ca al nostru, să fie peste tot unde vrea Orban și Iohannis. Și ce mai avem noi și ei nu? Papagali. Mulți papagali. În administrație, în parlament, în așa-zisele instituții deconcentrate ale statului. La început, acum 30 de ani, păreau animale exotice, la fel ca țările din care au fost aduse. S-au adaptat bine la condițiile de la noi, iar acum sunt nelipsiți din viața noastră.
Da, guvidul, plevușca și papagalii, fac diferența între noi și ei, iar dacă pe selecționerul României l-ar fi chemat Radoisson, poate că altfel ar fi fost scorul în meciul cu Norvegia.
Review of Legit Online Casino
A review of legit online casino is a must have if you want to be a winner at the table. On the internet, anyone can get anything they want and any time they want it. The trick is to know how to pick the best casinos out there. RTP or Real Time Protocol is a method that casinos use to send a best online casino in Canada signal to the website every five minutes to tell them whether or not someone is playing the game. This is an extremely fast way to connect with people and get a feel for what type of players you are dealing with.
If you are looking for a way to determine which of the top casinos are good to go then RTP is the way to go. When there is a player connected to the server, that player can chat with the website and will be able to read the message sent by the casino. If a player is playing at a site and they see an RSVP, they are usually going to be invited to play. This can be a great place to find new friends and also to find out what kind of people are playing. These slots are usually very low jackpots, so the more people you can get to play with, the better. By keeping in touch with these players over time, you will be able to get a feel for the people you are getting connected with.
most popular real money slots in Canada
If you are looking for reviews of legit online casinos, then RTP is probably your best bet. The other options you have would involve going to the site directly and finding out what they have to offer. You could also talk to your friends and relatives who may be willing to share their opinions about what sites they like to play at. This is a great way to get a feel for what online casinos are like and make a great recommendation when you are able to share your experiences with others. RTP systems are great to use and can really help you decide which online casino is the best.
Am mai pățit de astea. Ba chiar și mai urâte, dar, ca să fiu în aceeași notă cu telefonul primit, m-a durut la bască de ce îmi scriau sau îmi spuneau la telefon. Mi-am văzut în continuare de ale mele, așa cum voi face și în continuare. Un ziarist care nu este înjurat, nu i se face o plângere penală, nu are măcar o condamnare, nu este hulit, uneori prin rotație, în funcție de interesele unora sau altora, nu este suspectat de parteneriate fanteziste și nu creează emoții când i se citește un articol nu este ziarist. Sigur, nu toate textele lui pot fi geniale, nu de fiecare dată își mulțumește cititorii, nu toți îi înțeleg subtilitățile literare, nu toată lumea acceptă ca un politician sau altul să fie povestit sau molărit într-un ziar, dar de aici și până la ce își aude urechile este cale lungă. Înjurăturile de care are parte ziaristul, denotă un infantilism de gândire și comportament. Că pentru unii, 30 de ani de democrație sunt egali cu zero. Înseamnă că școlile pe care le-a absolvit cel ce împroașcă cu lături nu-i sunt de niciun folos și că și-a pierdut timpul făcându-le. Că nu este suficient să ai o diplomă în buzunar, mai e nevoie și de ceva creier.
Genul ăsta, de așa-ziși cititori de ziar, ar vrea să scriu mereu de bine despre cei pe care ei îi adulează. Cât de deștepți și de frumoși sunt unii precum Vela și Hurduzeu, iar mai nou, Dunca, și cât de „prăpădiți“ sunt alții. Ei ar vrea ca orice prostie debitată de cei trei să fie ambalată în ceolofan strălucitor, încât să pară ceva care să te dea pe spate. Sau, dacă nu se poate, măcar să nu te legi de ei, că riști să devii lingău, tâmpit, frustrat, idiot și apelativele pot continua.
Măi, băieți, la anii petrecuți de Nafiru în presă, nu veți întâlni așa ceva. Nu că nu aș putea, dar nu aș mai fi eu. În plus, voi ce ați câștiga dacă eu aș scrie despre Vela, Dunca și Hurduzeu că sunt cei mai cool politicieni pe care i-a dat județul? Aici îi atașez și pe Mocioalcă și Popoviciu. Chiar așa de sado-masochiști sunteți?
A trebuit să vină alegerile locale din septembrie ca să pricep și eu de ce Adrian Torma este „piticul atomic“ din Moldova Nouă. Mic, al dracului, bătăios, căpos, arțăgos, mucalit ca un copil crescut la Dunăre, Torma ne-a arătat că pentru dreptate e în stare să moară de gât cu cei care au vrut să-l scoată din cursa pentru primărie. Băieții, inclusiv foștii săi colegi liberali, l-au pârât pentru nu știu ce rahat de semnături la depunerea candidaturii, apoi s-a judecat cu ei vreo două săptămâni, când la Judecătoria Moldova Nouă și Tribunalul Caraș-Severin, când la instanțele din Timișoara. A pierdut, apoi a câștigat la recurs, iarăși a pierdut și din nou instanța i-a dat dreptate. Mulți alții în situația lui s-ar fi lăsat păgubași. Ar fi renunțat și la candidatură, și la politică, scârbiți de mizeriile la care fusese supus. Torma nu s-a lăsat, a strâns pumnii și a continuat să creadă în justiție și în steaua sa norocoasă. Și a reușit, ajungând primar, în ciuda a tot ce i se întâmplase.
Și când să se apuce de treabă, ca orice primar normal, s-a trezit cu reclamație, tot de la liberali, la Biroul Electoral Central. Ca în filme cu proști, cei de la BEC au anulat alegerile, le-au reprogramat, iar lui Torma i s-a interzis să mai participe pe motiv de fraudare a alegerilor. Ceva de noaptea minții. Pentru că nu l-au avut cu nimic la mână, au scos din sertarul unui deștept de magistrat o formulare demnă de genul: Torma a fraudat alegerile. A furat voturile și le-a ascuns în fundul grădinii și nu știm noi? Le-a vândut la birt pe un snaps sau un bax de suc? Sau victoria lui a atins ca o săgeată otrăvită în orgoliul liberal?
Păi, bă, băieți, voi ăștia care i-ați tot făcut reclamații, așa vreți să conduceți țara? Cu pâră peste tot, doar-dor vă ies pasențele? Să vă puneți mintea cu unul ca Torma? Voi nu a ați știut cât timp l-ați avut la voi în partid de ce e în stare? Că e dat dracului, că nu se lasă călcat în picioare de nimeni? A, înțeleg că nu vă puteți împăca cu gândul că unul ca Torma v-a luat fața din nou la primărie, dar acceptați cu fair-play înfrângerea. Fiți bărbați și dovediți că sunteți os de Brătieni.
Cu siguranță nu că nu vă place că instanța i-a dat iarăși dreptate în noul scandal pe care tot voi l-ați provocat. Și mai știu că, indiferent de sentința pe fond a instanței, Torma, „piticul atomic“, rămâne un învingător. Și o să vă râdă în față. Mereu. Și, știți de ce? Pentru că Torma are afacerea lui, are din ce să-și întrețină familia, nu va muri de foame, pe când voi, politicieni de doi bani, din asta trăiți: minciuni, răutate, orgolii și răzbunări fără număr!
Liniște peste tot, ici colo un câine amorțit de atâta plictiseală, tolănit în mijlocul drumului, și câteva pisici hârjonându-se în pulberea șanțului. Nici vorbă de utilajele de turnat asfalt. Vă amintiți că în campanie candidații ne promiteau că ne asfaltează până și curțile, chiar și camerele, doar să-i fi votat. Acum, pustiu, imagini desprinse din tablourile cu natură moartă ale lui Grigorescu și Ștefan Luchian. Patru ani se lasă pe tânjeală. Nu-i mai vezi pe străzi și ulițe cu mânecile suflecate, nici pe coclaurile pe unde va trece, dacă o să treacă, celebra magistrală de gaze naturale.
De astăzi înainte, pe primari nu o să-i mai vedem la televizor, nu o să-i mai auzim povestind verzi și uscate, cum se duc ei la București după aprobări ori cum deschid ușile miniștrilor cu ajutorul cărășenilor ajunși în funcții înalte prin guvern. Pagubă în ciuperci. Măcar câțiva ani vom avea liniște. Nu-i vom mai vedea pe Facebook postând mesaje de mulțumire politicienilor și partidului care i-a făcut oameni. Chiar dacă vor merge la lucru, ei tot în concediu prelungit vor fi.
Seara, când să mă întorc la Reșița, am rămas țintuit locului de petrecerea de la Ocna de Fier. Fericiți că ai lor (liberalii) ieșiseră învingători în alegeri, băieții puseseră de o paranghelie în toată regula. Dar nu așa, doar să se afle în treabă. Cu lăutari, chiuituri și dedicații fără număr de la o doamnă Nadia, pentru politicienii în vogă ai momentului. Cap de listă, Romeo Dunca. Nu știu cine o fi această doamnă Nadia cert e că muzicanții îi îndeplineau toate voile: „Pentru toți consilierii (probabil, cei din Ocna de Fier), pentru toți liberalii, pentru președintele Consiliului Județean Caraș-Severin!“
Versuri alese, în ton cu voia bună, dar și cu vremurile ce stau să vină: „Ce să le fac la dușmani, dacă am noroc de bani// Banii se învârtesc cu cap, dacă nu rămâi sărac și niciodată n-ai să fii bogat// Vine, vine, cine vine?// Și primarul vine, vine după mine.
Domnule Dunca, ești primul președinte de Consiliul Județean căruia oamenii din Banatul de Munte îi dedică cântece de bucurie și voie bună, ca să nu zic ode. Nici măcar marele Sorin Frunzăverde nu a avut parte de așa ceva. Și dacă stăm să ne gândim, abia sunteți la început de mandat, imaginați-vă ce va fi când veți ajunge la Ocna de Fier. Dar nici nu trebuie să vă opriți în sat, în drumul dumneavoastră spre Colț de Rai de la Dognecea. Este suficient doar să treceți cu mașina sau să se audă, că oamenii din comună o să vă facă de îndată „Cetățean de Onoare“, pe ritmurile hitului: „Vine, vine. Cine vine?“, în semn de recunoștință că i-ai învins pe Hurduzeu și pesedeii lui.
Dacă până aici lucrurile sunt cât se poate de firești, anunțul făcut de președintele ales al Consiliului Județean Caraș-Severin, cum că îl vrea ca vicepreședinte pe Dan Stan în locul lui Marius Isac, a luat pe toată lumea prin surprindere. Nu pentru că Dan Stan ar fi un neica nimeni în administrație, ci dimpotrivă. Dan Stan, subsecretar de stat în MAI, mănâncă administrația pe pită, cum se spune pe la noi. Surprinderea vine de la faptul că Dunca îl anunțase în mai multe rânduri pe Marius Isac ca pe unul dintre cei doi vicepreședinți ai săi, celălalt fiind Ovidiu Rădoi, secretarul general al PNL Caraș-Severin. Ultima dată s-a întâmplat în 30 septembrie, vorbind elogios despre el, povestind cum s-au întâlnit pe Muntele Mic și în contextul în care între ei s-a înfiripat o prietenie.
Sincer, nici nu ar trebui să ne mire declarațiile ciudate, ca să nu le spun altfel, ale lui Romeo Dunca. Să ne amintim ce spunea în urmă cu trei zile despre cum se „sifonează“ banii la Aquacaraș, pentru ca a doua zi să se declare mulțumit de Gheorghe Filipescu, managerul societății, ca, mai apoi, la câteva ore, să vină cu o cu totul altă declarație despre aceasta. E adevărat, domnul Dunca nu este politician, și nici nu avea cum să devină în cinci, șase luni de PNL, dar de aici și până a face trei declarații diferite pe aceeași temă e o cale lungă. Ce să înțeleagă cel care a citit toate cele trei declarații? Dacă domnul Dunca nu ar fi persoană publică, treacă, meargă, dar așa…
Lucru valabil și în cazul lui Marius Isac, pe care presa l-a prezentat drept noul vicepreședinte al CJ, pentru că așa declarase domnul Dunca. Nu omul de afaceri Romeo Dunca, ci președintele ales al Consiliului Județean Caraș-Severin. Ca tot omul, Isac s-a bucurat, familia la fel, zeci, sute de telefoane de felicitare de la prieteni și cunoscuți, planuri de viitor și, dintr-o dată…
Ce s-o fi întâmplat din 30 septembrie și până ieri de a ajuns domnul Dunca să nu-l mai vrea pe Isac vicepreședinte? Nu vă chinuiți să aflați, că de fapt nu s-a întâmplat nimic, doar că președintele ales al CJ Caraș-Severin nu știe, sau nu i-a spus nimeni până acum, că într-un partid, indiferent cum se numește el, ultima decizie o ia președintele acestuia. El, și ca alții ca el, își poate da cu părerea, dar nimic mai mult. Sunt lucruri pe care nu le-a știut până acum, dar le va învăța, cu siguranță, pe parcursul mandatului de patru ani.
Ca să dreagă busuiocul, Romeo Dunca a anunțat că îl va face consilierul său personal pe Marius Isac. Mare brânză! Una e să fii vicepreședinte al celei mai importante instituții din județ, și alta consilier, fie el și personal. De-a lungul anilor, pe la Consiliul Județean s-au perindat zeci de consilieri care, să-mi fie cu iertare, cei mai mulți au tăiat frunze la câini. Nu pentru că nu i-ar fi dus capul, dar nici să nu vă imaginați că unul ca Sorin Frunzăverde le-a cerut vreodată părerea într-o problemă sau alta. Sau ar fi ascultat de sfatul lor. Nu. Și nici Romeo Dunca nu cred că i-o va cere lui Marius Isac.
Revenind la acesta, senzația este că cineva a avut interesul să-l țină pe linie moartă. Întâi la Caransebeș, iar acum la Consiliul Județean. L-a amăgit ca pe copilul mic cu bomboane, apoi i-a luat jucăria. Cu siguranță că nu merita acest lucru, dar oare vă imaginați că în politică e altfel decât ce i s-a întâmplat lui Marius Isac?
UPDATE
Dacă Marius Isac, va ajunge consilier personal al președintelui, va pierde mandatul de consilier județean, pentru că cele două funcții sunt incompatibile, caz în care fostul viceprimar al Caransebeșului se alege cu praful de pe tobă!
De parcă toate acestea nu ar fi fost suficiente, pesediștii sunt pe cale să piardă și controlul în Consiliul Local Caransebeș. Asta după ce, în mod surprinzător, nu au fost capabili să găsească un om de nădejde care să fi candidat la primărie. Iar acest lucru spune tot despre valoarea și capacitatea de adaptare a liderilor în momentele de criză.
La Caransebeș, din câte se aude prin târg, liberalii negociază să facă majoritatea, ceea ce le-ar permite să pună și un viceprimar. Că va fi sau nu Andra Pleșa, învinsă în disputa cu Felix Borcean, are mai puțină importanță. Teoretic, PSD ar trebui să facă majoritatea, cu mandatele de la Pro România, partid de aceeași sorginte ideologică, și cu votul de la PMP, formațiune aproape inexistentă în Caransebeș, dar care de la bun început s-a poziționat lângă viitorul primar. Dar oare are PSD forța să facă acest lucru? Să-i convingă pe ceilalți să meargă în echipă pentru a trimite PNL în Opoziție? Și, dacă da, își va impune viceprimarul pentru următorii patru ani?
Greu de crezut pentru că, stabilirea majorității depinde și de voturile de la Pro România. Frate, frate, dar brânza e pe bani va spune Bebe Pasere care își dorește și el funcția. Poate chiar și Ion Mocioalcă ale cărui interese sunt să-și consolideze partidul în perspectiva alegerilor parlamentare.
În logica lucrurilor, Felix Borcean ar trebui să fie recunoscător pentru că pesediștii i-au făcut campanie, au umblat cu el de mânuță și l-au purtat peste tot ca pe copilul orfan. Recunoscător și să încerce să-i convingă pe unii sau pe alții să-i lase pe pesediști să-și pună viceprimarul. Așa ar fi normal, numai că, de Felix trag și cei din PNL, care îi aduc aminte de vremurile de altădată, când își beau cafeaua împreună, dansau tangouri și jucau brâul de la Armeniș la sindrofiile liberale. E oare târziu să se vorbească de o împăcare, fie ea și de ochii lumii, după câte i-au făcut în ultimul an?
Poate da, ținând seama de întâmplările care au avut loc și la care el a fost personajul principal. Poate nu, în perspectiva unui mandat liniștit pe care, cu siguranță, și-l dorește, fără niciun fel de probleme. Or acest lucru pare să fie posibil doar cu un viceprimar liberal, fie că vorbim de Andra Pleșa, fie de un alt fost camarad.
În luna august și-a câștigat în instanță dreptul de a se înscrie în cursa pentru primărie, iar acum lui Adrian Torma i se interzice să mai candideze, după ce Biroul Electoral Central a decis anularea alegerilor locale din septembrie și organizarea altui scrutin în octombrie. Cum de s-a sucit BEC așa peste noapte, după ce în august susținea sus și tare că înscrierea lui Torma în cursa electorală nu era de competența sa, ci a instanțelor de judecată e o nebuloasă. Soluția dată este una diametral opusă care poate face loc la tot felul de interpretări, mai ales că PNL a fost cel care a sesizat existența neregulilor din ziua votului.
Între altele, hotărârea BEC invocă aspecte ce țin de organizarea procesului de vot, de deficiențele întâlnite la unele secții cu privire la tablete și comportamentul necorespunzător al unor membri din secțiile respective. Nimeni nu contestă că ele nu ar fi existat, însă ce legătură au aceste aspecte cu candidatul Adrian Torma? Mai pe românește, ce are sula cu prefectura? De aceste probleme ar fi trebuit să se ocupe și să răspundă președintele și vicepreședintele Biroului Electoral de Circumscripție și nicidecum candidatul Pro Caraș-Severin. În ziua alegerilor, Torma era un simplu spectator, fără nicio atribuție în procesul electoral.
Sigur, BEC poate decide ca Torma să nu participe la vot, problema e cât este de legală o astfel de hotărâre. De ce BEC nu reacționat și la cele două sesizări de până acum, ale PNL și ale acelui bărbat care i-au contestat lui Torma dreptul de a se înscrie în competiție? De ce atunci, în august, și-a declinat competența în favoarea instanțelor de judecată, iar acum o întorce ca la Ploiești? Nu cumva asistăm la o mascaradă regizată politic, o bătaie de joc la adresa electoratului și un atentat la libertățiile constituționale de a alege și de a fi ales?
Întrebăm, că doar atât ne-a mai rămas să facem într-o Românie în care ar cam trebui să ne obișnuim de astăzi înainte cu astfel de soluții.
Pro Caraș-Severin a pierdut la o diferență de 20.000 de voturi, un scor la care nici cei mai optimiști liberali nu s-ar fi gândit vreodată. La o asemenea diferență nu prea mai ai ce invoca. Să te lamentezi că nu ai avut aia sau nu a funcționat ailaltă ar fi rușinos. Cu președinte și vicepreședinte de Consiliu Județean, la ora votului, cu zeci de primari și un electorat conservator și statornic, cu numeroase motive de a-i ataca pe liberali la modul concret-a se vedea legea pensiilor și alocațiile copiilor-, această Alianță născută peste noapte a clacat jenant.
Dincolo de faptul că alegătorii tradiționali au căutat în zadar pe buletinele de vot cei trei trandafiri pesediști, să remarcăm ciudățenile care au condus la acest rezultat rușinos. La Oțelu Roșu, de pildă, Luca Mălăiescu a câștigat cu 70%, în schimb, la Consiliul Județean a învins PNL. La fel și la Oravița unde, Dumitru Ursu a ieșit primar pentru a treia oară, ce-i drept, la mică diferență de următorul, în timp ce la CJ s-au impus liberalii.
Mai voalat, unii spun că Mălăiescu și Ursu au trântit alegerile, fiecare din considerente personale: primul și-ar fi dorit conducerea organizației județene pe care o conduce acum Silviu Hurduzeu, iar Ursu a fost omul de încredere al Luminiței Jivan, cea care, din motiv de dosare penale, a demisionat din PSD. Se vorbește de 6-7.000 de voturi plecate spre PNL, doar de la cele două orașe. Luca Mălăiescu spune că, în urma unui sondaj realizat înaintea alegerilor, a atras atenția celor de la județ că la Oțelu Roșul Hurduzeu și PSD stăteau prost în sondaje și că, Romeo Dunca, candidatul PNL, și-a făcut timp de două zile campanie la Oțelu Roșu, din poartă în poartă, stând de vorbă cu fiecare om în parte. Mai mult, Luca spune că din pricina acestei sigle a Pro Caraș-Severin, la Oțelu Roșu au fost anulate peste 450 de voturi doar la Consiliul Județean, iar el a pierdut un mandat în Consiliul Local.
Unde o fi adevărul, este greu de spus. Cert este că în PSD Caraș-Severin au apărut voci care îi cer demisia lui Silviu Hurduzeu pentru că a acceptat să se alieze cu Ion Mocioalcă în alegerile locale. Voci din anturajul Luminiței Jivan, profitori de funcții înalte, dar care nu au avut curajul să-i ceară demisia acesteia pe când făcea naveta la DNA. Au acum, sperând să pună mâna pe partid și să dreagă busuiocul până la alegerile parlamentare. De fapt, pentru așa ceva se dă bătălia. Cine conduce partidul, desemnează și candidații la Parlament. Asta ca să nu credeți că unora le pasă de membrii și susținătorii lor. Până atunci, vom avea circ în PSD Caraș-Severin. Ș-o vor trage unii altora la greu, se vor plăti polițe, vor ieși la iveală frustrările, se vor împroșca cu lături. Că așa e în politică!
