Nu-l bag în seamă, privesc atent, doar, doar o descopăr și pe „șăfa Stana.” Nici pomeneală de așa ceva. „Degeaba te uiță, nană, că n-o s-o vezi. La cât de rar trece șăfa pe la birou, numa’ o minune ar fi să o întâlnești pe acolo.” Oameni răi, domnule, răi și invidioși. I-am zâmbit, gândind că, dacă nici Gogu nu știe ce vorbește, atunci cine? „Știi ce făcea priveghetoarea Banatului în acele momente? Posta pe Facebook o înduioșătoare declarație despre Guță, regele manelelor. Să-ți bați copiii, nu alta.” Chiar mă băgase în ceață: „Ce declarație, Gogule?” S-a uitat la mine ca la o arătare: „Bă, nană, matale chiar n-ai văzut sau faci pe prostu’? Pe ce lume trăiești?” Și îmi arată o poza cu șăfa de la Casa de Cultură lângă regele Guță: „Părerea mea… una dintre cele mai mari voci ale României, NICOLAE GUȚĂ.” Gogu ăsta e o mare figură. Am crezut că face mișto. Dar nu, era chiar așa. Șăfa Stana îl ridica în slăvi pe Nicolae Guță: „Una dintre cele mai mari voci ale României.” Ce Horia Brenciu, ce Smiley sau Bănică? Guță, bă, să vă intre în cap! Bă, ești prost? Bă, ești tâmpit?
Doamna Stana, îmi place cum ai spus-o despre Guță al nostru. Manelizarea folclorului e pe drumul cel bun. Te străduiești să faci totul ca lumea. Nu-ți mai place costumul popular. Păi, da, e prea de la țară. Acu’ la modă sunt fustițele, colanții, decolteurile. Ei, alt folclor, alt trai, altă viață, toate adaptate la stilul manelist. Ieri cu Armin Nicoară, azi cu Nicolae Guță, iar mâine, cine știe, poate cu Florin Salam. Foamete mare în țara asta, doamna Stana, mare cât Casa Poporului. Ține-o tot așa că nu e rău. Că dacă tot nu dai pe la Casa de cultură, măcar promovează manelele pe Facebook și pe canalul de Youtube, că aici totul e fără număr, fără număr. Știi matale la ce mă refer.
A, și încă ceva: dă-te bine pe lângă primar și fă-l să înțeleagă că pe lângă festivalul de rock, Zilele Cetății și nu știu ce alte serbări, e nevoie și de un festival de manele. Unul mare de tot, să stea pisicul în coadă. Cu un afiș sclipitor, cu paiete, cu luminițe peste tot, ca pe Broadway, pe care să scrie cu litere de-o șchioapă „Cântă Guță și cu Stana, de se aude în Havana.” Nu te gândi la bani, că are balta pește. Găsește Felix resurse să organizeze pentru ruscanii lui un festival ca ăsta. Și poți cânta și matale, să-ți încasezi onorariul prin nu știu ce firmă. Că meriți la cât de mult te zbați zi și noapte pentru gugulanii lu’ tălică. Pe cuvânt!
