Umăr lângă umăr, braț la braț, exemplu de armonie și de bune practici pentru cetățeanul umil. Politicienii și popii. Popii și politicienii. Același lucru. De la trepădușii de jos și până la cei din Dealul Patriarhiei. Toți o apă și un pământ. Unii cu programele de guvernare, alții cu căldărușa și busuiocul înmuiat în apă sfințită. Fiecare își știe interesele. Unii așteptând un semn de bunăvoire de la Dumnezeu, alții un telefon pentru zămlisirea unei noi biserici sau cruci. Unii cu promisiunile, ceilalți cu chemarea la pupat de moaște.
Și unii, și alții, lipsiți de grija zilei de mâine că, vorba aia, „dacă nu curge, pică.” Și dacă ne uităm la ce au în bătătură, pică al dracu’ de bine. S-a dus vremea colivei și a colacului de la pomeni, sau a bufetului de la gospodăria de partid. Azi la modă sunt casele de vacanță, cât mai numeroase, mașinile scumpe, cât mai scumpe, amantele, cât mai multe, pelerinajele pe plaje exotice ori pe munții sfinți și tradiționalul îndemn care ne face „mândri” că suntem români: „strângeți cureaua, că o să vină și vremuri mai bune!”
Și mai e ceva, unii cu rugăciunile, alții cu banii. Cine a spus că banul e ochiul dracului? Nu cu plasa, ci cu virament bancar. „Să fie primit, fiule și Dumnezeu să te binecuvânteze.” Și, cum altfel? răspunsul nu poate fi decât unul singur: „Doamne Ajută, să te audă cel de sus, părinte!”
Slavă Ție, Doamne, Slavă Ție!
UPDATE: La popi e ca la femei: ultima relație contează. (Din înțelepciunea populară)
