Dragă Dorinel (Hotnogu) dacă ai vrut să-i trezești la viață pe useriști, să mai audă lumea și de ei după ce Cîțu le-a luat borcanul cu miere și cutia cu rahat, trebuie să recunosc că ți-a ieșit pasența. Ai reușit să-l sensibilizezi pe Bulai și asta nu e puțin lucru, căci, dragul meu prieten, Iulică Bulai nu-i un fitecine în lumea artistică de astăzi, ci un adevărat activist cultural cunoscut, un promotor al artei stradale. Chiar dacă au trecut ani buni de atunci, norvegienii își amintesc cu drag și nostalgie de vremurile în care Bulai îl interpreta pe marele lor Ibsen, în postura de „levende statue.” Adică, pe stradă și pe mărunțișul din portofelul trecătorilor. Sigur, n-a făcut milioane de coroane norvegiene, dar de o ciorbiță și de o coadă de pește tot se aduna seară de seară. Altfel spus, îmbina plăcutul cu utilul!
Iar ție, dragă Dorinel, ți-aș sugera să întregești lucrarea maestrului, chemând și un peisagist, de la Capitală bineînțeles, să sădească în găurile sacilor cu nisip panseluțe rococo, galbene și albastre, în spiritul operei din Parcul Tricolorului. În felul acesta ai închide gura cârcotașilor și neaveniților pe tărâmul artei, iar tu ai putea deveni maestrul de ceremonii la tot ce noi, populimea, nu ne vom pricepe niciodată.