De acum încolo, nu mai poți să te plângi în stânga și-n dreapta că doar te critică. Nu, după vezi, când faci fapte bune și el scrie frumos. Sigur, nu te laudă precum unii, dar nici nu sare calul. Atât cât să-ți priască caltaboșul, jumerile, sarmalele și piftia de sărbători. Nu e ca alții care te tot…aia, până-ți albesc dosul. El e ponderat, are pixul ascuțit, dar te asigur că îți apreciază munca la Consiliul Județean. Când ne mai întâlnim, mai vorbim de una, de alta, și întotdeauna își arată respectul față de matale. Pe bune. Uite, ultima dată când ai venit la redacția Express de Banat… Cum nu știi? Atunci când ai băgat capul pe ușă și l-ai chemat afară, mi-a povestit că l-ai impresionat, că așa frumos i-ai vorbit că nici lui nu-i venea să creadă.
Dar, apropos de gestul lui Dani Stanciu, crezi că l-au plătit ăștia de la PSD (Hurduzeu și Mocioalcă, și ăla la la PMP, Ionuț Popovici), să scrie frumos despre matale? Să-l fi sunat vreunul dintre ei și să-i zică: „Măi, domnule ziarist, mai ho cu atâta critică, că de acum suntem împreună la guvernare și nu dă bine la popor să ne tot ataci partenerul de Alianță”. Întreb și eu, că ăștia sunt în stare de orice. Ce zici? Nici tu nu știi, te cred. Că tot am stat și m-am gândit, cum, bă, așa dintr-o dată, să scrie atât de frumos, după ce un an ți-a tocat nervii zi de zi cu articolele lui. Nu prea se leagă. Da’, pe de altă parte, nici n-a prea avut motive să scrie frumos. Că de chinuit, te-ai chinuit, dar ghinionul tău a fost că, atunci când ai făcut și lucruri bune, că nimeni nu zice că n-ai făcut, Stanciu era plecat în concediu. Ba pe la greci, ba în Egipt. Și, atunci, când să fii scris?
Auzi, știi ce-mi trece prin cap? ‘Oțule, nu cumva voi ați bătut palma, acu’ de sfârșit de an, să-și bage mințile în cap? Adică, tu i-ai dat un contract de la Consiliul Județean, cum le-ai dat și ălora care te fac frumos, harnic și deștept, iar el s-a pus pe treabă? Zic și eu, nu dau cu parul, că multe minuni se pot întâmpla în lumea asta: dușmani, dușmani și dintr-o dată frați. Știi ce spun? Nu, nu e adevărat?
Hai, măi, domnule președinte, nu te supăra, ce Dumnezeu, doar am întrebat, n-am insinuat nimic. Nu fi copil și nu mai sta supărat, că mintenaș vremea e de colindat, vorba ardeleanului și te trezești cu Stanciu la ușă și a lui colind: „Ne dați, ne dați, ne dați ori nu ne dați// Pită cu cârnați?”
La anu’ și la mulți ani, don președinte!
