Hopa, auzi la el, măi frate, cât tupeu și la profesorii ăștia! Să ia pielea de pe bieții guvernanți, să-i lase în curul gol și să afunde țara în inflație, insolvență și chiar sărăcie! Asta-i chiar nesimțire. Nesimțire și inconștiență. Ei, drăcia, dracului. Și de unde să le dea, bă, Ciucă bani cu troaca? Că ați văzut săracul cum și-a întors buzunarele pe dos. De unde? Din pensia lui specială? Din leafa de la Guvern? Și ce mai vreți, bă? Voi ați face una ca asta dacă ați fi în locul dânsului? Pai, vedeți…
Mutu, pe care nouă ani aproape că nu l-am auzit vorbind, răbufnește și sare în apărarea lu’ nenea Nicu Ciucă, căruia i-ar fi spus de la obraz, când a vorbit cu el între patru ochi: „Ce stai că blegu’, bre, bagă, domnule o Ordonanță cât mai urgentă și dă-le pentru început niște mărunțiș și o să vezi cum o să-i potolești. O să se bucure amărâții ăia c-o să-ți pupe și mâna. Ce dracu, trebuie să vin eu să te învăț ce să faci?”
Mizând pe elementul surpriză, premierul a așteptat să vină noaptea și a făcut ce l-a învățat mutu, semnând o ordonanță care nu mai suporta amânare până la o nouă discuție cu profesorii greviști. Le-a dat niște firfirici acolo, umplându-i de respect, apoi i-a sunat pe grevești: „ăăă… vedeți că v-am dat, și o să vă mai dea și Ciolacu că el vine în locul meu. Nu vă faceți griji, o să vorbesc eu personal cu el. Așa că… ăăă, marți dimineața să vă prezentați la școală. Că dacă nu, iar mă cheamă Mut… ăăă, președintele la Cotroceni și mă face ca pe dracu că nu sunt în stare de nimic.”
Dascălii au declinat propunerea indecentă, asigurându-l că vor continua protestele și greva. Gurile rele spun că, înainte de a trânti telefonul în furcă, nea Nicolae ar fi scos cuiul de la grenada de mână pregătindu-se să o arunce în bătătura sindicaliștilor: „Bine, jucați-vă voi cu focul, că o să vedeți pe dracu. De luni angajăm profesori din Nepal, India și Vietnam. Că n-o să stau toată ziua, bună ziua să mă rog de voi.”