Decât să facă cu herzul, barosanul lasă marea și soarele și plaja, și cluburile de noapte. Nu și Romeo Dunca. Prietenul nostru Puiucu în care poți să dai, la propriu ca într-un sac de box că n-are nimic. Dovadă că, în oricâte belele l-au băgat paparazzi în ani trecuți, Romi se întoarce mereu și mereu în același loc.
Și anul ăsta s-a dus la Mamaia. Nu că nu ar avea bani să facă vacanța în tot felul de destinații exotice. Și chiar dacă ar fi așa, nu cred că Nelu Tăițelu nu l-ar invita pentru zece zile la reședința lui din Zanzibar. Moca, ca între prieteni, la o umbrelă de stuf, un pește la grătar și o baie în ocean. Numai că, Puiucu e îndrăgostit de marea noastră, de programul de guvernare a lu’ Bolo, ăla care promovează turismul românesc, la munte, la mare unde fetițele-s goale, vorba unui șlagăr nemuritor. Nici nu-i de mirare că tot drumul de la Timișoara la Mamaia a fredonat același cântec: „Mă întorc la tine, iar și iar, mare albastră// Cum se intoarce valul tau veșnic la mal.”Și s-a întors, dar n-a ajuns bine, că paparazzi au început urmărirea ca-n filmele cu James Bond: „Aici Pelicanul, aici Pelicanul vezi că obiectivul a ajuns pe plajă. Terminat.” „Pinguinu’, Pinguinu’, am preluat apelul. Egreta și Albatrosul sunt în aria mea vizuală.”
Treabă e asta, bă, Puiucule? Te duci cu fomeia în concediu, nu mai ai treabă cu… chestiile alea rușinoase din parcări, cu roaba plină cu șampanie, dansul pe mese, semne clare de maturizare, că ai venit să te odihnești, să-ți încarci bateriile, nu să te ții de prostii și, cu toate astea paparazzi te iau în colimator. Că de ce nevasta a încălțat platformele alea de 20 cm și nu slapi de gumă, de ce aceeași nevastă își etala în văzul tuturor bronzul și tatuajele și, mai ales, de ce tu stăteai ca popândăul, butonând întruna telefonul, și nu-i ziceai nimic?
Cum, ce să-i zici, bă, Puiucule? Ce-i… freca pe ei grija că doamna ta își aranja bikinii? Altă grijă n-aveau decât să se uite la bikinii ei verzi? Lipsă de profesionalism, ba chiar nesimțire curată să scrii așa ceva. Auzi, la ei, când țara arde, Bolo și Grindeanu se dau de ceasul morții să formeze un guvern, lu’ paparazzi ăia le ardea de prostii. Eu în locul tău, lăsam butonatul telefonului, mă ridicam de pe șezlong, mergeam la ei și le băteam obrazul. Tăios: „Bă, vouă chiar nu vă e rușine? V-am lăsat să trageți câteva cadre cu noi, să ne pozați din toate unghiurile ascuțite, drepte și obtuze, fără să vă cerem un leu, dar văd că voi nu aveți limită.” Și i-ai fi pus la punct. Le-ai fi dat peste bot și ai fi avut liniște tot concediu.
Dar nici așa nu e rău. Dacă și acum paparazzi sunt pe urmele tale când nu mai ești cine ai fost la Consiliul Județean și nici nu mai faci politică, înseamnă că ești mare Romi. Mare și tare. Cel mai tare din Parcarea Loft, acolo unde gloria e la ea acasă!
