Gardienii l-au luat cu binișorul, i-au dat și bani de buzunar, și țigări, dar el nu și nu. „Hai, măi, Costele, nu te mai prosti atâta. Du-te acasă, că te-o aștepta Maricica și nu te mai gândi la cât de bine o fost la noi. Hai, du-te, că de azi nu mai ești în porție la prânz.” , i-ar fi zis ăia care-l păziseră până atunci. El, nu și nu, părea iremediabil îndrăgostit de pușcăria aia. O nebunie, nu alta. De dragul clipelor minunate petrecute în spatele pereților reci de beton, ferite de ochii curioșilor, Jan Val Jan de la Găiești s-a întins de-a curmezișul drumului ce trece prin fața penitenciarului, dând peste cap circulația mașinilor, căruțelor, bicicletelor și trotinetelor. Și iar s-au rugat băieții de el, cum au știut ei mai bine: „Măi, Costele, ce draq, ești om în toată firea. Înțelege și tu că nu mai e de stat aici. Tu zici, dar o gură în plus la iarnă atârnă greu în bugetul sărac al țării. Așa că, du-te și caută-ți de lucru.”
În timp ce băieții încercau să-l convingă să plece acasă, de pe margine, oamenii, indignați, strânși ca la urs, îl luaseră cu huo: „la muncă, la muncă, nu la întins mâna!”, el se bătea cu curu’ de pământ. În cele din urmă se pare că va avea noroc și dorința i se va îndeplini: a fost amendat cu 2.000 de lei pentru tulburarea liniștii publice, măsură pe care nu o va contesta, iar judecătorul va face ce a făcut și prima dată. Și uite așa se va întoarce în pușcărie pentru alte 11 luni, căci, unde e mai bine ca la Popa Șapcă unde ai de toate: masă, casă și câte o mai fi pe acolo din seria „Surprize, surprize”?