Bine că o plecat, că dacă mai rămânea mult, o luai razna de tot. Făceai cu capul, nu alta. Cât ești tu de puternic și ții la tăvăleală, Mocio te termina. Îți toca nervii în așa hal, încât l-ai fi rugat pe nen-tu Marcel, don ministru, carevasăzică, să arunce prosopul. Mocio te termina prin tăcere, că, ai văzut și tu, niciodată nu îți dădea drept la replică. Te lăsa să scrii până îți amorțeau mâna și buricele deștelor de la tastatura calculatorului. Tu scriai, tu distribuiai și tot tu îți dădeai like-uri. Fierbeai în suc propriu pentru că nu răspundea la ce scriai tu pe Facebook. Pur și simplu nu te băga în seamă. So etwas, vorba neamțului, dracu a mai văzut.
Răsufli ușurat. Bine faci. Relaxează-te, o săptămână, două, citește și tu o carte, chiar și „Punguța cu doi bani”, dacă asta ți-a plăcut atât de mult, plimbă-te prin pădure, cu bicicleta sau pe jos, limpezeste-ți creierul admirând natura, numărând frunzele care cad. Fugi de oraș, de civilizație, du-te la cabana aia ta de pe munte. Fă orice, numa’ scoateți-l pe Mocio din cap să nu boulnzești, Doamne ferește. După care, apucă-te de lucru până nu se pune neaua, că sunt atâtea probleme de rezolvat în Consiliul Județean.
Și îți mai spun ceva, puiucule, să nu dea dracu de acum înainte să te mai aud că nu poți să lucrezi din cauza lui Mocio, că nu știu ce fac cu tine. Gata, Mocio e istorie, spune-le de la obraz ălor care fac drumurile să treacă serios la treabă, iar tu să recuperezi tot ce nu ai făcut în mandatul ăsta în care gândul ți-a fost doar la Mocio Pătuleanu și ai lui!
sa citeasca Codul bunelor maniere