Te-am văzut cum stăteai între ei la prezidiu. Cine era ca tine! La costum și cravată! Miroseai parfum de ăla scump. Cred că ai avut niște emoții, mamă, mamă! E și normal, erai încadrat de două somități ale Banatului. Dar până la urmă te-ai descurcat. Și ar fi fost și mai bine dacă la final, când i-ai mulțumit pentru „Laudatio”, nu uitai numele de familie a lui Jurma. Dar așa, i-ai spus pe numele mic, de parcă vă cunoșteați de când lumea: „Îi mulțumesc… ăăă… domnului Gheorghe!” E bine și așa, puiucule, că până la urmă e și el om. Papa Jurma nu s-a supărat pentru atâta lucru. Dimpotrivă, îi era și lui dor să-i mai spună cineva Gheorghe. Bine că nu i-ai spus domnule Gigel, Gică, Georgică sau mai știu eu cum, că atunci chiar ar fi fost o problemă. Dar așa…
Puiucule, părerea mea e că următorul cetățean de onoare al județului ar trebui să fie Lili Gherle. Și nu doar că ar trebui, ci obligatoriu. În cel mai scurt timp cu putință. Că Lili Gherle a făcut pentru spitalul județean ce n-a fost în stare să facă nicio instituție din județul ăsta în ultimii 30 de ani. Că știi bine, puiucule, unde era Staționarul III în urmă cu trei ani. Dacă nu-ți mai amintești, îți spun eu: ținea prima pagină a ziarelor și a buletinelor de știri de la toate televiziunile, cu titluri de o șchioapă: „spitalul groazei” „locul în care oamenii mor cu zile.” Iar tu aveai de gând să-l demolezi, să dezinfectezi locul, să presari panseluțe, begonii, ochiul-boului și mai știu eu ce alte flori îți plac ție. Și poate ai fi făcut-o dacă nu ar fi apărut Lili Gherle de care mulți au râs: „ce vrea, bă, să ne arate și asta. Să stea…, Doamne iartă-mă la cratiță. Să-și vadă de chestiile muierești, să nu-și bage nasu’ în treburi de bărbați.” Niște frustrați, că altfel cum -i numesc?
Lili Gherle nu i-a luat în seamă pe cârcotași. Și bine a făcut. Și-a suflecat mânecile, a dat sfoară în țară în căutare de voluntari și sponsori și s-a pus pe treabă. Azi un salon, mâine altul și tot așa până când Staționarul III a ajuns de nerecunoscut. Cu bani din donații, cu muncă voluntară, demonstrând că atunci când vrei, orice se poate. Fără încrâncenare, fără ură, fără resentimente, dar cu multă trudă, sudoare și încăpățânare. O lecție dată de o femeie celei mai importante instituții publice din Caraș-Severin. Probabil că se vor găsi destui deștepți să zică: „las-o, bă, și pe Lili asta, că prea i se caută în coarne.” Da, bă, Romi, i se caută că dacă nu ar fi fost Lili Gherle și sutele de voluntari și sponsori pe care i-a adus lângă ea, cu siguranță că și astăzi am fi vorbit despre Staționarul III la fel ca în urmă cu trei ani.
Pentru aceste simple considerații, care pot ține loc de „Laudatio”, Lili Gherle merită răsplătită cu titlul de Cetățean de Onoare al Județului Caraș-Severin.
