Ronaldo, Messi și Mica America din Valea Carașului

Astăzi, totul este altfel. În locul marvelor și cociilor de altădată, mașini cu mulți cai putere și tot mai puțini oameni ieșiți la poartă să-ți dea binețe, curioși să vadă ce străin trece pe ulița lor. Tot mai puțini, și tot mai bătrâni de la un an la altul. Țărani care, în loc de chimeașa albă ca spuma laptelui, poartă tricouri pe care stă scris : „Deutschland”, „Ronaldo” ori „Messi”, în loc de clăbăț, șepcuțe cu „Nike”, blugi rupți în genunchi în locul nădragilor și adidași în locul încălțărilor de altădată. Țărani care au uitat să bată coasa, să sape pământul, să meargă la holdă. Neputința din oase îi ține departe de tot universul copilăriei și tinereții, atunci când erau în stare să răstoarne munții, să-și croiască drum în întunericul vremurilor.

Toate astea au rămas uitate în pozele îngălbenite de timp, iar în urma lor, un dangăt trist de clopot care se pierde încet, încet pe drumul care duce în locul în care îi așteaptă părinții și bunicii, adică aceia care au dat numele de Mica Americă acestui ținut de basm al Văii Carașului.