Somnoros, clămpăul națiunii n-a înțeles prea mult din ce se scanda, la început crezând că era vorba de primii colindători din acest an, dovadă că l-a chemat pe șeful protocolului: „Costică, cred că o să avem urători. Deschide-le larg porțile palatului și pregătește-le un mic bufet cu d’ale gurii. Și nu uita să le oferiți, nuci, mere, colăcei și ce se mai dă la voi de Crăciun., să nu creadă că sunt neam de traistă, taman la sfârșit de mandat.”
Costică, om bătrân, care a văzut multe la viața lui, numai că nu și-a făcut cruce auzind ce tâmpenii debita. Până la urmă, Iohann s-a dumirit, dar tot indignat a rămas: „Domnule Costică, cineva din țara asta are impresia că sunt proasta satului. Un papă-lapte.” Domnu’ Costică a încercat să-l liniștească, dar fără nicio izbândă. „Le-am dat la toți ăia din SIE, DIE, MIE, ȚIE și SRI o pâine bună de mâncat, iar ei nu mi-au dat nici măcar un telefon în legătură cu Tik Tok. Măcar să-mi fi spus să nu mai dau like-uri la postările ăluia. Ce dracului se întâmplă, domnule Costică, că eu, sincer, nu mai înțeleg nimic. Nu că până acum ar fi fost altfel.”
Și tot plimbându-se de-a lungul și de-a latul salonului în care servea masa, trântorelui i s-a aprins beculețul când și-a amintit de Arhimede la ora de fizică. „Evrika, domnule Costică. Am găsit soluția să plec de la Cotroceni cu inima împăcată. Îmi șterg contul de Tik Tok. O conving și pe Frau Carmen să facă la fel și o să-i sun pe general și covrigar. Să ne luăm de mână și să plecăm în lumea largă, să nu mai audă nimeni de noi.”
