Sigur, împotriva șefului secției de Chirurgie Cardiovasculară de la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timișoara se putea lua și o altă măsură. Ba, chiar mai multe. Pentru fapte cu mult mai grave, unii sunt reținuți la domiciliu. Hoți, evazioniști, tâlhari. E adevărat, Marian Gașpar nu intră în categoria acestora, dar nu este nici primul și nici ultimul medic din România care va cădea pradă tentației de a lua mită. Însă, pot să număr pe degete situațiile în care un medic a rămas la bulău 30 de zile după ce a fost reținut. În cel mai nenorocit caz, ar fi putut avea parte de măsura controlului judiciar. Nici măcar ăla care a omorât cu mașina un copil și a fugit de la locul faptei nu a pățit una ca asta. De aici și întrebarea pe care mulți și-au pus-o: cui servește povestea asta cu reținerea după gratii a medicului, poveste care îmi amintește de o alta, cea cu Iisus și Barabas!
Să ne fie clar, nu-i iau apărarea doctorului Gașpar. Nu-l știu, nu mă număr printre cei care au semnat petiția de susținere a acestuia în fața Justiției. Din câte cunosc, nimeni nu a cerut ca magistrații să mușamalizeze cazul, să-i treacă medicului cu vederea faptele de care este suspectat însă, până la aflarea adevărului, Marian Gașpar are dreptul la prezumția de nevinovăție, și nicidecum să faci din el un exemplu gen Bachus, din vremea lui Ceaușescu.
Pentru că între noi fie vorba, Marian Gașpar nu e un medic oarecare și, chiar dacă nimeni nu l-a comparat cu Alexandru Pesamosca, a fost „înger” pentru miile de bolnavi operați de el de-a lungul anilor. Pentru mii de oameni salvați de la moarte sau care și-au recâștigat speranța pierdută la un moment dat. Acum, ce și-o fi zis Justiția cea oarbă: „Ia să-i dăm, bă, lu’ doctoru’ ăsta ceea ce merită borfașii de rând. Să-l băgăm la bulău, să vadă o țară întreagă cât de corectă sunt eu!” Și asta a și făcut, fără să clipească. În loc să-l fi lăsat să opereze în continuare, să cârpească inimi făcute praf, să vindece familii de durerea apăsătoare a bolii, l-a băgat la bulău. Să se învețe minte ca altădată să nu mai îndrăznească să facă asta.
Până la urmă va ieși de la bulău (că n-o să-l țină toată viața), va fi trimis în judecată și condamnat, un an, doi, cu suspendare, că mai mult de atât ce poți să-i dai? Că au fost ei infractori care au făcut belele de ordin național și n-au pățit nimic. Își va relua viața de zi cu zi, ducând sau nu în spate povara acestui moment greu. Sigur, va avea din ce să trăiască și, chiar dacă nu va mai lucra la „stat” își va găsi un loc de muncă corespunzător, pentru că este cu adevărat un profesionist. Dar oare, ce simt bolnavii programați cu luni înainte să fie operați, acei oameni care și-au pus toate speranțele în doctorul Gașpar?
La câte probleme sunt de rezolvat în țara asta, cine să se mai gândească și la ei?