Valabil și pentru filosoful Liiceanu care te-a așezat în rând cu marii voievozi, domnitori și martiri ai neamului: Kogălniceanu. Ion C. Brătianu, Carol I, Regia Maria, Iuliu Maniu și Corneliu Coposu și te compară cu profetul Moise. Pentru unii asta ar însemna blasfemie, pentru taica filosofu’ de la Humanitas, reprezintă elogiul suprem adus omului care a făcut din Oradea ce n-au reușit, la un loc, Gelu, Glad și Menumorut pentru Biharia. Și asta în mai puțin de trei luni de când ai pășit încruntat în palatul Victoria. Îți dai seama, bre, ce ar fi fost dacă ai fi trăit pe vremea lu’ Mihai Viteazu? Ce ar fi făcut din matale și ce ode și psalmi ți-ar fi ridicat?
Dragă nea Ilie, lu’ prietenul meu Gogu i-ar fi rușine ca să-l compar cu Budulea Taichii, Pipăruș Petre și alte personaje din basmele lu’ Ispirescu, deși uneori am impresia că merită lucrul ăsta. El e un tip cu mult bun simț, își cunoaște lungul nasului și este convins că dacă aș face așa ceva, l-ar mânia pe Dumnezeu, deși a făcut multe la viața lui (a condus chiar și o echipă de lăcătuși). Matale, însă, să nu-ți fie jenă nici când filosoful ăla de Liiceanu, același care i-a ridicat ode libidinoase lu’ Băselu, vede în tălică profetul de la Marea Roșie și nici când se întreabă dacă poți fi clonat, precum oaia Dolly, ca în fiecare județ să existe un oraș precum Oradea și câte un Bolojan la fiecare colț de stradă. Că numai așa vom reuși să pășim și noi pe pământul făgăduinței, acceptând în pustie reformele care să ne ducă pe noi culmi de prosperitate.
Să nu-ți fie jenă, nea Ilie, că poate mâine o să te compare cu Mesia, ci gândește-te cât de adevărate sunt vorbele rostite de un învățat, altul decât Liiceanu: „Mare e grădina ta Doamne!”
