Dar Dunca nu tace. O ține înainte pe-a lui, mai ales cu Ionuț Popovici, vicepreședintele CJ. Înțeleg, că și eu am trecut prin așa ceva, că nu este ușor să stai izolat din cauza noului coronavirus, să nu te întâlnești cu prietenii și colaboratorii. Dar nici chiar așa. Să mai schimbe subiectul, ca altfel devine plictisitor și dăunător eforturilor unora de a crea o alianță între PNL și PMP. Că nu-i place moaca lui Popovici, e o altă poveste, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie cu gura pe el tot timpul. Să nu accepte soluțiile pe care le vor negocia cele două partide. S-ar putea să-l supere pe Marcel Vela, căruia nici lui nu-i place acest Popovici dar care, ca un lider de partid ce e, acceptă zicala românească, să te faci frate cu dracu până treci puntea. De altfel, Vela le-a spus-o direct camarazilor: „Vom face o alianță cu PMP. Unde avem nevoie de majorități, PMP este obligat, în baza acestui protocol, să susțină candidații PNL. Așa cum facem și noi unde PMP poate să-și susțină viceprimar“. Adică, mucles. Nu e clar? După ce au pierdut rușinos Moldova Nouă, nu cred că Vela și ai lui ar înghiți și înfrângerea de la Caransebeș, să piardă și postul de viceprimar, doar pentru că lui Dunca nu-i place de Popovici. Ori majoritatea absolută din Consiliul Județean, pentru că Romeo a auzit el că în tinerețe Popoviciu ăsta a trecut pe roșu la Viena. Să fim serioși.
M-am întrebat de ce vorbește atât și fără rost Romeo Dunca. De ce este atât de înverșunat împotriva bugetarilor. De unde această percepție preconcepută față de instituțiile statului, de angajații acestora. Răspunsul pare unul singur: nu este politician. E om de afaceri de succes, dar nu și politician. Dacă ar fi, ar ști când să se oprească. Să nu vorbească despre lucruri care îl depășesc. Care nu țin de el, ci de cei de deasupra lui. Adică, de politicieni. Exemplul cu Marius Isac, nominalizat pentru funcția de vicepreședinte al CJ, este elocvent. Două luni a susținut sus și tare că e așa și pe dincolo și că merită să fie vicepreședinte la CJ. A venit Marcel Vela și gata, Isac a fost scos din cărți, iar Dunca a scăldat-o. Penibil. El ar trebui să învețe de acum încolo că nu este suficient să te numești Dunca ori că ești președinte al Consiliului Județean. Și, mai ales, să înțeleagă că politica este arta compromisului.
Dar ceea ce mă miră cel mai mult e că nimeni dintre ai lui nu-l trage de mânecă să-i spună: „Mai ho, Romeo, ajunge cât ai vorbit“. Sau, de ce nu se duce la prietenul lui, Nelu Popa Tăiețelu, cel care l-a făcut președinte, să-l întrebe: „Nelule, ce zici, e bine să postez pe Facebook sau nu? Să declar asta ori asta?“ Să nu-i fie rușine dacă întreabă, poate copia modelul lui Popa care foarte rar și-a atacat adversarii politici. Are multe de învățat de la cel care, iată, a ajuns un fel de Ilie Bolojan al Banatului. Așa că, îl povățuiesc să-l asculte pe Tăiețelu că nu o să-l învețe de rău.
Și mai e ceva, lasă-l în plata Domnului pe Popoviciu ăsta, că-l faci mai mare decât e. Că, oricum, tot cu el și ai lui o să faci majoritatea în Consiliul Județean. Și știi de ce? Că așa-i în politică!