Dar, hai să-i lăsăm pe amărâții ăștia cu socotelile lor și să ne imaginăm , că tot vine Moș Crăciun care e în stare să facă orice minune , cum e să trăiești dintr-o leafă de 18.600 pe lună. De euro, să ne înțelegem bine. O leafă compusă din zece salarii, așa cum are prorectorul Universității de Medicină și Farmacie Iași. Un salariu de la UMF, un altul și încă unul tot de la UMF, în total 253.000 de lei. Salariul de la un spital, altul de la o clinică, de la două academii de științe medicale, de la încă două SRL-uri și tot așa până la cei 18.600 de euro. Ce-o face cu atâția bani? De asta nu puteți dormi voi noaptea? Dacă e om gospodar, cu siguranță că va ști să se chivernisească, ba chiar să și pună ceva de-o parte pentru zile negre.
Pe mine nu faptul ăsta că ia salarii din zece locuri mă intrigă. Nu frate, omul are școală cât un cartier muncitoresc din Iași, iar dacă îi merge bibilica și îl țin balamalele, să ia nu zece, ci douăzeci de salarii pe care să le bage în conturi bancare pentru tot neamul lui. Că ce altceva ar putea face cu atât bănet? Hai să zicem că e pasionat de mașini sau de imobiliare, dar câte mașini și câte case să-și cumpere? Două, trei din fiecare, apoi se plictisește, iar banii continuă să-i vină. Tot mai mulți și mai mulți. Și ce să facă cu ei? Să-i dea la săraci? Zău, mă? Voi așa ați face? Ați ieși în stradă și i-ați împărți cum făcea pe vremuri Jiji Becali? Să fim serioși!
Repet, nu mă surprinde faptul că unii trăiesc din 2-3.000 de lei, ba chiar și din mai puțin, iar alții nu știu ce să facă cu atâți bani, pentru că asta a fost și va fi mereu în lumea asta, ci mă intrigă ceea ce întâlnesc într-un spital de stat în care ajunge să-și caute de sănătate inclusiv cel cu venitul de 3.000 de lei. Într-un spital în care, dimineața, tot la două zile, după vizita medicului, (poate nu chiar a medicului despre care am făcut vorbire) asistenta îți pune în brațe lista cu medicamentele pe care familia trebuie să ți le cumpere (dacă vrei să te faci bine) căci, nu-i așa, farmacia spitalului fie că nu-și permite să achiziționeze medicamente atât de scumpe, fie că e goală și bate vântul prin sertare. Și atunci, după o internare de o săptămână, două, la ce să să renunți ca să ieși, cât de cât onorabil, din leafa ta de 3.000 de lei? La mâncare? La facturi? La hăinuțele copiilor? Întrebați-l pe prorectorul de la Iași, dacă nu aveți curajul să-l întrebați, din stradă, pe nea Nicu Ciucă și don Ciolacu.