Și când credeam că le-am văzut pe toate, apare știrea cu România condusă de un ministru căruia îi plac bărbații și nu femeile. Pe deasupra, e și preot misionar, ziua slujind în casa Domnului, seara și noaptea pleacă la agățat, cu scula din dotare la vedere, pe aplicația de dating destinată bărbaților. Scuipi în sân, îți faci cruce și scapi printre dinți o exclamație din Sfânta Evanghelie după Matei-capitolul 4: „Piei, Satano!”
Sigur, fostul ministru al Finanțelor, actual director al Agenției de Dezvoltare Regională Nord-Vest, nu recunoaște nimic. Dar, oare cine ar fi prostul să o facă din moment ce nu-și asumă orientarea sexuală? Marcel Boloș, că despre dânsul se fac fel și fel de speculații, nu se jură nici pe copiii pe care nu-i are, nici pe familia, de care nu a avut parte până la cei 57 de ani de viață, ci doar se minunează de relatările apărute pe Strictsecret.ro. Ba chiar se amuză: „prostiile astea mă dezgustă. Nu mă expuneam în așa hal.” Și ca-n zicala aia cu: „nici usturoi nu am mâncat, nici gura nu-mi miroase”, Marcel se întreabă și se miră în același timp: „cum să vorbesc de pe o aplicație pe care nu o am?” și avansează varianta cu Inteligența Artificială. Nu de alta, dar să se știe că de acum înainte tot răul personal o să ne vină de la AI.
Hoțul nedovedit e negustor cinstit. Așa și în cazul de față. Cine știe ce făcea ex-ministru în seara cu pricina, la ora la care, zice jurnalistul care l-a dat de gol, era excitat la culme, cu scula pen(i)sată plină ochi, gata să pocnească, să arunce frișca până-n tavan. Poate lucra la strategii de dezvoltare regională sau poate scria în jurnal ce făcuse în ziua respectivă. Ori, pur și simplu citea în aceeași Evanghelie a lui Matei 6:13: „și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău”
Și atunci. de unde atâta cântat la torogoată? Ce banane? Ce laxative visează ziaristul care a interceptat pe site-ul respectiv discuțiile ministrului cu un flăcău amator de oferit plăceri bărbaților? Și ce dacă ăia de la Oradea știu atâtea povești de genul ăsta cu Marcelino încât ar putea scoate o carte? Auzi la ei, că de aceea l-au făcut ministru să-l poată avea la mână la o adică. Până aici. Gata. Bă, vouă chiar nu vă este rușine cu insinuările astea? Să aruncați cu noroi în politicul nostru care se zbate zi de zi să scadă deficitul bugetar, să ne asigure pensiile, fructele și legumele din piețe? Eu nu cred că politicul se poate preta la așa ceva. Ar fi sub demnitatea lui, indiferent de culoarea pe care o poartă cu mândrie. Mi-e imposibil să cred că poate apela la metode atât de jegoase. Să-i ceară lu’ Marcelino, cel cu frică de Dumnezeu, să facă nu știu ce dracu, dacă nu îl va da în gât pentru apucăturile lui. Eu sunt convins, ca și dumneavoastră de altfel, că politicul lucrează pentru noi, pentru binele nostru, pentru bunăstare și armonie între oameni și nicidecum nu umblă cu cioara vopsită, iar Marcelino este doar o victimă. A cui? Ei, aici e aici…
