Cholo, Bolo și Huno nu s-au lăsat, însă Plăvanul a rămas neclintit: „Mă băieți, ce atâta grabă? Și mâine e o zi.” Băieții au plusat, el, nu și nu: „Nu mai insistați că nu chem nicio presă. Abia am ieșit de la duș. Sunt în pijamale și până mă schimb, se face 10. Și așa saunt frânt de la oboseală că, astăzi am muncit cât n-am muncit într-un an. Și nu doar că am muncit, dar m-au și stresat coana Nuțica și Jorjelu. Ce tupeu la ei, domnilor, să-mi ceară să plec de la Cotroceni. Zevzecul ăla de Simion a adus până și o dubă folosită la mutări și debarasări. Câtă nesimțire, Marcelu! Ăsta-i mulțamu’ că le-am tolerat toate tâmpeniile debitate peste tot. Cu cine mă confundă ei de au impresia că mă voi da la o parte? Adică, să las țara în haos și dezordine doar ca să le fac lor pe plac? Asta niciodată.” Cholo, Bolo și cu Huno n-au mai insistat. Ce rost ar fi avut să o facă cât timp neamțul tot neamț rămâne: sculat, mâncat, vorbit și culcat la oră fixă.
Cam așa s-a încheiat competiția dotată cu Trofeul „Palais Victoria” în care Bolo a refuzat să fie cap de serie, pe motiv că el nu acceptă să fie ministru într-un guvern condus de Cholo, dar nici președinte, iar Marcelu a uitat ce a promis la aflarea rezultatelor de la prezidențiale. Urmează partea a doua, cu validarea în parlament. Cu Jorjelu, Șoșo și Nuțica la trompete, tobe și hăhăieli. Distracție, nu glumă!
