Și ca noi să nu uităm și să fim bine informați, draga de ea, ne anunță de fiecare dată când creează un mega eveniment artistic cu cântece de petrecere, manele și alte triluri folclorice. O face fie pe canalul său de Youtube, fie pe Tik Tok, fie pe Facebook. De exemplu, pe 1 februarie (asta pică într-o zi de lucru), ne invită la Viena, pe 14 februarie (într-o vineri), cântă la Ineu, la Moara cu noroc, la 1 martie (asta e într-o sâmbătă) dă spectacol la Timișoara. În 7 martie cântă la Caransebeș, la Palace, și tot așa.
Nimic pe pagina sa de Facebook despre activitățile de la Casa de Cultură unde e manager. Unde are carte de muncă, iar primăria îi suportă toate fițele și cheltuielile ca la orice angajat. Oamenii răi spun că nici măcar condica de lucru nu și-o semnează, darămite să dea pe la lucru. Și ce să facă, bă, la lucru în fiecare zi? În primul rând că ea are valoare, apoi orchestră populară nu mai e, formația de dansuri a Junilor s-a mutat de acolo, spectacole se țin din an în Paști, cenaclu literar nu mai există, iar lansările de carte nu e de competența managerei. Și, atunci, ce să caute Stana noastră la Casa de Cultură? Să ardă gazul de pomană sau doar să se afle în treabă? Nu e de ajuns că trece pe lângă ea atunci când se întoarce lunea de la Rusca? Ei, drăcia dracului.
Apropos de Rusca. Unii și mai cârcotași sunt convinși că Stana a ajuns manager și că face ce face la Casa de Cultură tocmai pentru că este din Rusca, sat de care primarul este atașat efectiv și afectiv. Personal nu cred așa ceva. Din câte îl cunosc, pe primarul care este, acesta nu ar permite pentru nimic în lume ca un angajat de-al său să nu-și îndeplinească exemplar atribuțiile din fișa postului. Să miște în front. Așa e domnule Felix? Știam eu că e așa.
Ai dracu sunt ăștia care n-au loc nici de matale. Care n-au avut norocul lu’ tălică în viață.