A fost mai ceva ca la revoluție. Ai blocat circulația spre Hațeg, ai încins grătarele lângă fântâna lu’ Oprea și satatuia lu’ Dragalina, ai vorbit cu Bușu să nu plouă, i-ai băgat în boală pe seminariștii lu’ Preasfințitu’ Lucică, nevoiți să-și prelungească programul de rugăciuni după miezul nopții, după care ai dat drumul la muzâcă, cu Ordin pe unitate: Să cânte Stana Stepanescu și Armin Nicoară, să moară liberalii de necaz, că ei nu sunt în stare să facă așa ceva. Ce mai, frumos din cale afară. Așa ceva n-a văzut Parisul, cât e el de Paris. Păi, când cântă Stana, te cred și eu!
Felix dragă, mie unul chiar mi-a plăcut. Și m-am simțit bine ascultându-le cântările. Bă, se vede de la o poștă că sunt adevărați profesioniști. Ce e al lor e pus de-o parte. La ei, până și scălâmbăielile pe scenă sunt artistice. Fac parte din bogăția și frumusețea folclorului nostru bănățean. Scena aia cu Armin pe scenă și Stana în balcon făcând cu mâna poporului a fost de-men-ți-a-lă. Nici lu’ Sissi nu i-ar fi trecut prin cap una ca asta, când, în drum spre SPA la Băi, s-a oprit într-un weekend în Caransebeș, că auzise că acolo se mâncau cei mai buni langoși cu brânză din Imperiul Austrp-Ungar. Și vorba lu’ prietenul tău Pătru de la Rusca, Sissi era ditamai împărăteasa Austriei, care putea să facă orice. Revenind la Stana, ar fi fost și mai demențial, să fi coborât din balcon pe scenă cu o tiroliană. Dar dacă n-a fost, asta e. Poate la anu’ te gândești la așa ceva, Felix!
Și dacă mi-a plăcut și le-am ascultat cântecele din folclorul de viață nouă, nu am dat urechea la cârcotași. Că știi cum e în ziua de astăzi, vorba lu’ Nicu Novac: „Lumea-i rea, lumea-i dușmană// Râde de ai în suflet rană.” Răi oameni. Invidioși. De aia nici nu te întreb dacă e adevărat că la ruga asta primăria a pus la bătaie pentru muzicanți 50.000 de euro? Că așa vorbeau unii aseară. Ce mă interesează pe mine asta, că doar nu locuiesc în Caransebeș. Și apoi, ce mai reprezintă 50.000 de euro în ziua de astăzi? O nimica toată. Banii ăștia nu-ți ajung nici măcar să cumperi panseluțe pentru a fi puse în fața primăriei, darămite să înlocuiești pavelele alea sparte de la Episcopie. Ce știu ăștia care dau din gură toată ziua. Așa că bine ai făcut să-i dai, dacă i-ai dat, artiștilor contemporani, să mănânce și gura lor ceva. Că fii sigur, peste ani și ani, o să-și amintească la o cafea: „Bă, ce bine trăiam pe vremea lu’ Felix și Stana. El primar, ea directoare la Casa de Cultură.”
A fost frumos, Felix, a fost frumos. Poate că nu toți au fost mulțumiți că, știi cum e omul nostru. După ce-i dai spectacol moca, cu cei mai în trend artiști ai Banatului de Munte, el te întreabă dacă pe Stana ai plătit-o aseară sau nu? Auzi și tu ce-i freacă pe ei mintea? Dacă din ăștia 50.000 de mii, a avut și ea parte de niște mărunțiș acolo, măcar pentru o pereche de pantofi sau un trening din ăla la care își face reclamă toată ziua pe Facebook? Părerea mea e că nu. Chiar dacă a cântat în timpul ei liber, nu cred a luat vreun leu, că vorba aia, ține la blazonul de manager al Casei de Cultură, organizatoarea rugii de la oraș. Hai, un mic cu muștar, un cârnăcior cu murături de la protocol, nu zice nimeni sa nu ia, dar bani nu cred. Așa e, doamna Stana? Cum? Nu dvs. ați antamat muzicanții? O firmă de impresariat artistic din Timișoara? V-am spus eu, oameni buni că a fost doar o întâmplare că Stana și cu Armin s-au întâlnit la rugă. Deci, dvs, doamna Stana, ați cântat doar de amorul artei, de dragul gugulanilor care vă cunosc de mititică? Ce frumos, doamna Stana, ce frumos. Sunteți o adevărată Doamnă a melosului popular.
Iar ție, Felix, încă o dată mulțumiri profunde pentru invitație. Și, vezi, la anu’ nu uita de tiroliana care să coboare din balcon până pe scenă!
