E replica replica lu’ nea Spirache Necșulescu. Care nea Spirache? Spirache din Câmpulung, dom’le, oraș condus de primărița Elena Valerica Lasconi. Bine, nea Spirache ăsta a trăit mai de mult, în perioada interbelică, însă replica a rămas celebră: „Să nu mă votați…” Vorba lu’ Gogu: „Ce vremuri, dom’le, ce vremuri! Unde mai găsești, nene, astăzi, că așa îmi zice el mie, oameni ca nea Spirache? Unde?”
Astăzi? Ce întrebare, Gogule! La ce ți-s bune modestia și bunul simț? Ce să faci cu ele? Măcar dacă le-ai putea pune în ramă. Apoi, vremurile alea s-au dus și nu se vor mai întoarce în veci. Lumea s-a schimbat, unii spun că în bine, alții spun că în rău. Cine mai are timp de analize, introspecții și alte chestii de genul ăsta? Și, atunci, în locul unui discurs ca și al lui nea Spirache, dai peste o postare pe Facebook la care nu prea știi ce să faci: să te bucuri ori să te întristezi, văzând până unde s-a ajuns.
De pildă, anunțul publicat aseară pe Facebook de Lucian Miclău: „Începând de astăzi, 30 octombrie 2026, prin Ordin al Ministrului Educației și Cercetării, îmi reiau cu dăruire și responsabilitate , activitatea la conducerea Inspectoratului Școlar Județean Caraș-Severin, din funcția de Inspector Școlar General.” Voi știți povestea cu inspectoratul ăsta care a fost condus când de Miclău, când de Carina Pristavu, în funcție de partidul aflat la Putere. Acum a venit rândul lui Miclău să conducă inspectoratul. Nu, nu prin concurs, ci prin Ordin de ministru, cu dăruire și responsabilitate.
Bravo lui, cinste partidului care l-a făcut cadru de nădejde al actualei guvernări. Numai că, Gogule, de când mama m-a făcut n-am auzit și n-am mai întâlnit un caz asemănător când cineva a ieșit la poartă ori s-a urcat pe un bolovan să strige în gura mare: „Bă, atenție la mine: de mâine sunt iarăși șef!”
Lucică, tată, ți-am înțeles flama bucuriei ce te-a cuprins la aflarea veștii, deși știai bine că tu urmezi la rând, dar explică-mi și mie, de ce mama dracului a fost nevoie să faci una ca asta? De ce nu ai avut răbdare până astăzi, să-ți anunțe cineva, în mod oficial, numirea pe funcție? Ți-o fost frică că o să treacă noaptea fără să se știe că ai ajuns din nou barosan? Și dacă tot ai vrut să afle toți copiii că le ești din nou inspector general, de ce nu ai sunat un ziarist să fi preluat el știrea? Că așa se face. De ce, Lucică, tată?
Și încă ceva, ce-i cu salutul ăsta de „aleasă prețuire”: „Vă mulțumesc tuturor pentru încrederea acordată și vă asigur de întreaga noastră deschidere și susținere!” Dincolo de faptul că sună ca dracu’, ce-mi amintește de cuvântările de la marile congrese, cum să mulțumești, dom’le tuturor? Păi ce, pe mine ori Gogu ne-a întrebat onor ministru dacă ai făcut treabă în vechiul mandat și dacă meriți sau nu încrederea acordată? Să fim serios, maitre, iar pe viitor, angajază-ți un consilier de imagine. Unul ca nea Spirache Necșulescu, candidatul din Câmpulung. Parol.
