https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Cum dracului să te gândești la așa ceva, după ce o lună m-ai ținut blocat la mantinelă? Nu m-ai lăsat decât două ore să ies afară din casă, să mă învârt ca găina beată în jurul blocului. Înțeleg că trebuie să evit aglomerația din Piața Reșița Nord și promit că anul ăsta renunț și la miel, și la leuștean pentru conserva de fasole cu cârnăciori, doar să nu mă infectez cu Covid 19 de la voi. Înțeleg că nu trebuie să mă duc la Înviere, îmi iau lumină de la bricheta mea, dacă îmi cereți să stau acasă. Sunt de acord să nu ciocnesc un ou roșu cu vecinii din scara blocului, nici să bem un vin de buturugă, dacă acest lucru va ajuta la lupta împortiva coronavirusului. Sunt gata să inventez o minciună gogonată pentru nepoata mea care așteaptă Iepurașul cu cadourile comandate din iarnă. O să-i spun că și-a luxat piciorul și îl are pus în gips. Or că a greșit adresa.
Chiar dacă până acum mi-ați cerut să-mi spăl doar mâinile cu apă și săpun de fiecare dată când revin acasă, promit ca de acum încolo să fac la fel și cu degetele de la picioare. Să le dezinfectez și pe ele după fiecare raită pe care o dau în oraș. Promit orice. Să nu mai mănânc semințe pe stradă, să nu mai plimb câinele în parc, să-i salut și pe cei pe care nu-i cunosc, să mă uit la ce posturi de televiziune vreți voi, să nu mai atac Puterea în editorialele mele, să închid ochii la toate năzbâtiile pe care le faceți la guvernare. N-o să zic nici pâs că nu ne veți mări pensiile în toamnă sau alocațiile nepoților și o să vă privesc ca pe cei mai buni guvernanți pe care i-am avut după 1990.
Sunt gata să retractez răutățile pe care le-am scris legat de disputa prefectului nostru, Cristi Gâfu, cu primarul Felix Borcean. Ori despre polițiștii care se scobeau în nas și se scărpinau în cur, făcându-se că nu văd autocarele pline cu oameni ce mergeau la aeroportul din Cluj. Să nu mai îndraznesc altădată să spun că ministrul Vela își făcea selfie în elicopter în timp ce acesta survola arcul Munților Carpați, pe la Bucova, Cornișor, Băuțaru de Sus și Vama Marga. Să nu mai comentez fatul că o publicație cărășană s-a transformat în trompeta Prefecturii și a PNL-ului. Să accept că sunt un nemernic și nerecunoscător pentru toate înfăptuirile guvernării Orban. Dacă e nevoie îmi torn cenușă în cap.
Jur, fac orice, numai să nu ne mai țineți încă o lună în casă, pe noi, ăștia trecuți de 65 de ani. Nu ne mai luați aerul pe care îl respirăm. Lăsați-ne să ne plimbăm bastoanele prin locurile pe care, unii dintre noi poate nu le vor mai vedea niciodată. Lăsați-ne să ne întâlnim prietenii, foști colegi de muncă, să ne încurajăm și să ne urăm, unii, altora, să răzbatem împreună. Amendați-ne dacă ne plimbăm fără mască, mănuși și fără rost, dacă ne mișcăm enervant de încet, dar lăsați-ne, cum îi lăsați și pe ăia de 63 de ani ori de 64. Și nu ne mai huliți, că nu noi am adus virusul în țară. Și nici nu suntem cei din vina cărora a apărut pandemia. Lăsați-ne să ne fumăm durerile în liniște sau cum se zice pe la noi, pe la țară, lăsați-ne în biata noastră!
Lăsați-ne!
Părintele Petru Berbentia, de la Biserica cu Hramul Sf. Petru și Pavel, din cartierul reșițean Govândari, ne vorbește despre semnificația acestei zile, una dintre cele mai importante sărbători a creștinilor din întreaga lume.
„De fapt, Mântuitorul împlinea o proorocie a Vechiului Testament, care spune: Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei. (Zaharia 9,9).
Momentul intrării în Ierusalim este descris cu lux de amănunte de toți evangheliștii și observăm și noi, așa cum a văzut și Hristos Domnul, atitudinea contradictorie a oamenilor și cât de repede se poate ajunge de la adorare la trădare.
Astfel, unii și-au întins hainele prin colbul drumului, alții aruncau ramuri de finic și strigau: Osana! Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului sau Osana, Fiul lui David, văzând în El liderul ce putea să-i scape de asuprirea străină. Alții comentau, plini de ură și de invidie: Învățătorule, ceartă-ți ucenicii! Și să nu uităm că mulți dintre cei ce astăzi îi înălțau osanale, peste puține zile vor striga: Răstignește-l!
În amintirea acestui eveniment, și noi îl întâmpinăm pe Domnul nostru Iisus Hristos cu crengi înverzite și cu inima primitoare, și ne rugăm ca să intre nu numai în Ierusalimul cel pământesc, ci mai ales în Ierusalimul sufletului nostru. Și să ne aducă pacea! Aducem și noi Mântuitorului laudă, așa cum i-au adus pruncii din Ierusalim, dar trebuie să fim foarte atenți să nu ne transformăm în hulitorii Lui.
Astăzi, în biserici răsună cântarea: „Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie Biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine este cuvântat, Cel ce vine întru numele Domnului.”
Dat fiind faptul că oamenii doritori nu pot participa în biserică la Utrenia, Sfânta Liturghie și Vecernia de Florii, voluntarii Bisericii vor împărți ramurile de salcie după încheierea serviciului divin Ramurile vor fi împărțite în mai multe locuri din curtea bisericii, credincioșii trebuind să respecte distanța dintre ei, conform legii. Părintele Berbentia îi asigură pe enoriași că sunt ramuri de salcie pentru toți cei doritori și tocmai de aceea insistă să fie păstrată ordinea și liniștea
Ei, bine, la trei luni de la preluarea puterii de către liberali, situația nu stă nici pe departe așa cum o proroceau unii, ci dimpotrivă. În afară de disponibilizarea funcționarilor care serviseră cauza social-democrată și înlocuirea lor cu cei loiali liberalilor, nimic spectaculos. Ba, mai mult, grosul funcționărimii rămas în solda statului s-a orientat repede și bine, renunțând din mers la trandafirul roșu purtat până atunci la rever, în favoarea galbenului pentru „România înainte de toate”.
Potrivit unui document al Ministerul de Finanțe citat de www.profit.ro, în ultimele trei luni și jumătate, numărul angajărilor în instituțiile publice din România a crescut cu 5.283, cu o medie lunară de 1.700. E mult? E puțin? Pentru un partid care are doctrină liberală și care, din 1990 încoace, vorbește doar de proprietatea individului, de profesiile liberale, ca motor al dezvoltării economiei și societății este foarte mult. Sau, dacă vreți, este dovada neputinței sau incompetenței de a crea locuri de muncă în mediul privat, de a aduce în prim plan măsurile legislative care să încurajeze investitorii.
Să mergem mai departe și să vedem cât de credibil este PNL. Pentru asta să ne mai amintim de ce spunea în urmă cu exact un an Rareș Bogdan în campania de la europarlamentare: „Obligatoriu pentru PNL este ca, în primele 30 de zile de când am ajuns la putere să eliminăm pensiile speciale”. Sau, despre declarația, tot din acea perioadă a lui Ludovic Orban, cum că se săturase să fie condus de repetenţi, de agramaţi, de hoţi şi ca România să fie făcută de râs în Europa de aceşti „derbedei politici”. În curând se vor face cinci luni de la transferul puterii. Știți cumva că pensiile speciale să fi fost eliminate? Cum, nici măcar tăiate? Sau dacă în privința spuselor lui Orban s-a schimbat ceva. Nimic, nimic? Și atunci, despre ce vorbim? Toți o apă și un pământ? Aici vă dau dreptate.
Dacă este să vorbim doar despre angajările făcute de liberali în instituțiile statului în ultimele trei luni, eu cred că Iohannis, Orban și PNL au ambiția să calce pe urmele Convenției Democratice și ale lui Emil Constantinescu, din urmă cu 25 de ani, care promiteau României 15.000 de specialiști. Mai modești, liberali avansează, deocamdată, doar 5.000, dar care, ca și ăia ai lui Constantinescu, nu ar fi exclus ca ăștia să așeze piatra funerară la căpătâiul unui partid care se reformează doar în declarațiile din timpul campaniilor electorale.
După ce l-a avertizat o dată, și încă o dată să-și bage mințile în cap și să deschidă piața de pe Dâlmă, pe care o închisese de teama coronavirusului, în baza hotărârii Comitetului Local pentru Situații de Urgență, format din 37 de membri, iată că ieri prefectul a trecut la fapte, iar primarul Caransebeșului n-a mai avut încotro. În timp ce uzinele și fabricile, școlile și întrecerile sportive, locațiile cu aglomerații umane își închid porțile, iar Iohannis, Orban și Vela ne sfătuiesc să stăm în casă sau să circulam doar între anumite ore, și atunci purtând măști și mănuși și doar în baza unei declarații pe propria răspundere, de astăzi, se redeschide Piața Gugulanilor. E ca într-un film cu proști, demn de noaptea minții. Toți fug din calea virusului, se ascund care cum pot, numai la Caransebeș se deschid porțile, să-l primească cu brațele deschise. Cine să mai înțeleagă ceva? Și se întâmplă cu dispoziție de la județ, iar ambițiile unora par să nu țină seama de pericolul infectării în masă a locuitorilor. Ambiții politice, mărunte doar la prima vedere, ale potentaților momentului pe care îl consumăm triști, închiși în casă.
Dacă tot a insistat să se deschidă piața, ne-am fi așteptat ca prefectul să fi avut și curajul să semneze Ordinul prin care să-l fi obligat pe Borcean să facă asta. I-ar fi arătat de cine ar trebui să asculte. Cine este cu adevărat jupânul. Dar, nu, Cristian Gâfu ne-a demonstrat că nu este în stare nici măcar de așa ceva. S-a ascuns ca un fricos după fusta muierii și i-a băgat la înaintare pe cei din Comitetul Județean pentru Situații de Urgență. O mișcare curvească pentru ca, în cazul în care piața se va transforma într-un focar de infecții, să se spele pe mâini cu dezinfectantul de la intrare în piață oferit gratuit de conducerea pieței..
Ar fi multe de spus, dar chiar nu mai contează. Important este că, prin deschiderea Pieței Gugulanilor, Gâfu a trecut la răboj cea mai mare realizare de până acum din mandatul de prefect, faptă pentru care ar trebui să primească considerațiile împărăției, de a cărei bunăvoire depinde și scaunul său de vătăjel.
Dar ce este atât de senzațional într-o vizită de lucru a unui ministru, cum încearcă păpușarii de serviciu să ne convingă? Nu asta ar trebui să facă Marcel Vela în perioada stării de urgență? Să vadă cum stau lucrurile pe teren, să vorbească cu oamenii din subordine, să dea sfaturi, să-i asculte pe cei din vămi, să tragă concluzii ? Nu de asta este ministru și, încă ce ministru, care una, două e la televizor citind grav și apăsat de responsabilitate, Ordonanțele Militare? Și, dacă, da, de ce se face atâta tărăboi mediatic? A, că ăia dinainte, pesediștii, nu s-ar fi dat de ceasul morții cum se dă Marcel Vela? Păi, ce aveți cu ăia, iar ne întoarcem la ei că nu au făcut nimic în afară de furăciuni? Lăsaț-i în pace, acum e vremea liberalilor să arate că le pasă de noi.
Și, încă ceva, de ce este nevoie de atâtea like-uri? Că până și Prefectura Caraș-Severin a venit cu un comunicat de presă în care se arată ce a făcut și a dres la Nădlac conjudețeanul nostru, urmat de un set de fotografii în care dom’ Vela, cu ochelarii lui de soare, pare mai degrabă un actor distribuit să joace într-un film cu Franco Nero, decât un ministru împovărat de problemele națiunii. De ce această aliniere în front a tuturor vectorilor de imagine din Banatul de Munte, inclusiv a presei, nu doar a celei de partid? Că, nici pe vremea lui Sorin Frunzăverde, care a fost un politician în fața căruia nu mișcai în front, nu se înălțau atâtea ode după o vizită în Afganistan sau o inspecție de front. Acest lucru ar trebui să dea de gândit celor care vor o țară ca afară.
Să zicem că în aceste zile presa este avidă de tot ce înseamnă informație despre politicienii momentului, dar, pentru echidistanța de care se tot vorbește, de ce nu se scrie nimic despre cum este luat la mișto ministrul Vela în emisiunea lui Pătraru „Starea nației” ori despre faptul că este calul de bătaie în postările bloggerilor după fiecare Ordonanță Militară citită la televizor? Eu știu că oricărui politician, și Vela este un politician rasat, îi place să fie periat de scame, lăudat, postat pe Facebook și publicat în ziare cu fotografii cele mai mișto, dar de aici și până la titluri desănțate și emoticoane exaltate e cale lungă.
Și mai este ceva care nu înțeleg: cum de nu vede Marcel Vela că, cei care îl ridică în slăvi sunt aceiași, sau aproape aceiași care făceau la fel și cu Răzvan Cuc, ministrul PSD care una, două era prezent în Caraș-Severin. Sau, poate a observat, dar a început să-i placă și nu se mai poate opri din admirația pentru cei care îi admiră fiecare faptă măreață pusă în slujba românilor.
Grea boală, musiu. Grea! Și de-o parte, și de alta!
Adevărul este că ne-au luat ca din oală pe toți. Au venit într-o seară la televizor și ne-au citit o Ordonanță Militară. Cu inflexiuni grave și accente dramatice, ca la un miting electoral desfășurat pe scena Casei de Cultură din Caransebeș. Din acel moment, s-a dus dracului liniștea noastră. Până atunci șușotem la serviciu, pe la colț de stradă, dar fără să ne fi făcut mari griji. Văzusem la televizor imaginile ale din China și cei mai mulți dintre noi au crezut că erau o făcătură. Propagandă capitalistă. Începând din acea seară, am rămas și fără fotbal, și fără întruniri publice, ba chiam am renunțat să ne mai plimbăm în grupuri mai mari de trei persoane. Apoi, ne-am lăsat târâți într-un scenariu ce s-ar fi vrut apocaliptic: milioane, zeci de milioane de oameni infectați, sute de mii sau chiar milioane de morți. Imaginile vzute seară de seară la televizor cu cadavre în căminele de bătrâni, cu spitale devenite neîncăpătoare, cu medici infectați, cu guverne incapabile erau parte al aceluiași scenariu. De două luni în Europa nu se mai moare nici de cancer, și nici de infarct. Nimeni nu mai vorbește de diabet, obezitate ori scleroză în plăci. În aceste zile, dacă nu mori de Covid, înseamnă că ai trăit degeaba până acum. Dar nu dispera, au grijă autoritățile să fie totul bine, să-l scoată vinovat pe acest coronavirus.
Revenind la bancul cu Bulă, coronavirusul ăsta mi se pare că este ca o gogoașă. Pudrată sau glazonată pe dinafară, ambalajul contează, și goală înăuntru. Nu aș vrea să se creadă că totul este un mare fâs, dar nici să mă întorc la vremurile de altădată în care la modă era șlagărul: „Cu gogoși, cu minciunele, te făcuși vornic, mișele“. Una peste alta, tot mai mulți sunt cei care preferă langoșii în locul gogoșilor făcuți din aluatul înghețat pe care am ajuns să-l importăm. Și asta e un prim pas spre normalitate.
De la intrarea în vigoare a Ordonanței Militare nr. 3, 24 martie, și până acum, au fost amendați vreo 50.000 de iresponsabili, cărora li s-a urât cu statul în casă și au ieșit să se plimbe. Cu mâinile băgate adânc în buzunarele în care ar trebui să se găsească declarația aia pe proprie răspundere, cum că nu se plimbă ca Vodă prin lobodă, ci au treabă care pe unde. Și nătângii, și șmecherii au căzut pradă acestei șmecherii gândită de statul care acționează fără scrupule când vine vorba să ne ia banii. Agentul-șef, văr cu Robi din Las Fierbinți, scos la aerisit, abia a așteptat să-i prindă în ofside pe prostănacii de toate vârstele.
Dacă la început amenzile variau între 100 și 5.000 de lei pentru cetățenii indisciplinați, și între 1.000 și 70.000 de lei pentru companii, astăzi sancțiunile sunt de-a dreptul împovărătoare și pentru unii, și pentru alții: de la 2.000 la 20.000 de lei în cazul amărăștenilor, și de la 10.000 de lei în sus, până la 70.000 de lei când vine vorba de patroni. În zece zile statul ăsta nesimțit a strâns din amenzi vreo 60 de milioane de euro. Dacă o ține în ritmul ăsta, și o va ține că vine următorul val de români de afară să facă Paștele acasă, bugetul statului devine mai obez decât dacă ar fi încasat taxe și impozite de la populație.
La urma, urmei, bine le face ăstora care se cred buricul pământului, care până acum au crezut că democrația le dă doar dreptul de a înjura pe unul și pe altul și se întrebau de ce la noi nu e ca afară, ca la nemți, franțuzi, chiar și ca la italieni. Acum au răspunsul: că nu s-a respectat legea, de aia. Acum, un lucru bun și cu Ordonanța asta militară care ne ține în casă, legea parcă începe să fie privită cu alți ochi. La 2.000 de lei amendă, să nu mai vorbesc de 20.000 de lei, trebuie să fii nebun să ieși din casă că așa ți se arată.
Întrebarea mea e, de unde vor avea bani oamenii să achite amenzile usturătoare, că fabrica s-a închis, salariile la privat sunt cu 25% mai mici, că întreținerea la bloc trebui plătită, că țigările costă și ele destul. Ei, aici să vedem cum va fi cu legea de care vorbeam. Rămânem ca și până acum, cu amenda contestată în instanță unde pierd doar fraierii sau luăm modelul nemților, francezilor și italienilor?
Deocamdată, nu vorbim de o opinie oficială, ci doar de părerea ministrului de Finanțe. Referindu-se la starea națiunii, cu toate consecințele ce vor veni la un moment dat, Florin Cîțu este de părere că: „acest cost al crizei să fie suportat de toată lumea“, iar în privința tăierilor salariale, răspunsul pare ambiguu doar la prima lectură: „sunt multe forme de a reduce costurile aparatului public”. Deci, inclusiv tăierile de salarii și reducerea aparatului administrativ, despre care, în mai multe rânduri, liberalii au spus în trecut că este supradimensionat. În cazul de față, prea multă solidaritate l-ar putea costa pe Cîțu mai târziu.
Sigur, criza va trece într-o bună zi, dar cu cât se prelungește, cu atât mai rău va fi pentru PNL. Este cunoscut faptul, că după o perioadă îndelungată de stat la pat din cauza unei boli, organismul are nevoie de ceva timp de întremare. De a reveni la forma fizică de dinainte. Cam așa vor sta lucrurile și după perioada post-pandemie, cu deosebirea că, în cazul PNL, „bolnavul“ din povestea noastră, timpul nu mai are răbdare. În august Guvernul va trebui să majoreze pensiile cu 40% și să dubleze alocațiile copiilor. De unde face rost de bani în condițiile în care economia vine după atâtea luni de repaus? Nu-i treaba omului de rând acest lucru. El știe că trebuie să primească aceste majorări, pentru că așa i s-a promis înainte de îndepărtarea PSD-ului de la guvernare. Pensionarilor și părinților cu copii nu le pasă de „solidaritatea“ de care le vorbește acum Cîțu și nici chiar bugetarilor care, solidari cu alții, vor plăti costul crizei. În România, politica trece prin stomac. Unde mai punem că toate aceste probleme apar înaintea alegerilor locale și generale care, nu ar fi exclus, să se desfășoare în același timp.
Revenind la cestiunea politică a zilei, observăm că PNL a început deja să piardă din procentele ale multe cu care era acreditat în iarnă. Potrivit ultimului sondaj efectuat de IMAS la comanda Europa FM, între 5-26 martie, doar 36,7% dintre cei intervievați ar vota cu PNL, dacă alegerile parlamentare ar avea loc duminică. Este o scădere de patru procente față de precedentaul sondaj, însă, a doua în câteva luni.
În treacăt fie spus, și PSD înregistrează o scădere ușoară față de luna februarie, de la 25,8% la 24%, semn că românii nu au uitat anii când la guvernare s-a aflat Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă.
În schimb, urcă în sondaj USR, la 12,5%, de la 10% și, mai ales, Grupul PLUS, de la 3,5 în februarie, la 6,5% acum. Și Pro România saltă, nu mult, dar important că se află pe un trend ascendent.
La sfârșitul lunii martie, Anvagarde a realizat și el un sondaj ale căror rezultate trebuie să le dea de gândit mult liberalilor: 82% dintre respondenți sunt îngrijorați cu privire la direcția în care se îndreaptă țara, în vreme ce doar 17% dintre aceștia consideră că lucrurile evoluează într-o direcție bună.
În concluzie, pandemia va trece, miniștrii vor trebui să-și dea jos măștile, însă durerile de cap ale liberalilor rămân, ba chiar se vor transforma în migrene, dacă nu în ceva și mai grav.
