Odată cu Ion Dragomir se sfârșește ceea ce, de dragul metaforei, aș numi La Belle Époque, varianta Teregova. De ce varianta Teregova? Pentru că timp de un sfert de secol, Teregova nu a vândut doar răchie, prune, mere, brânză și sirop de muguri de brad pe marginea Drumului European 70, ci a și dat oameni de nădejde acestui județ, indiferent de cine s-a aflat la guvernare.
De exemplu, a avut PSD nevoie de un șef la Direcția Județeană de Tineret și Sport în anii 2000? A avut. Și? Au răscolit tot județul până au ajuns la Teregova, unde au dat de Marius Damian. Mai târziu, când s-a pus problema unui administrator la Consiliul Județean, partidul s-a gândit, ați ghicit, tot la Marius Damian. Nu ca să facă mare lucru, să fi fost acolo, în schema stufoasă de care vorbește Dunca. Pe cine propune astăzi PSD pentru Parlament la Camera Deputaților? Cum le știți voi pe toate! Păi dacă nu e altul mai bun în județ?
A căutat PDL un om de nădejde pentru Direcția de Patrimoniu a județului, un soldat docil și ascultător? A căutat. Și unde putea să-l găsească? La Târnova? Șcăiuș? Pârneaura? Să fim serioși! Singura locație care putea să ofere județului un om cu prestație și profesionalism s-a dovedit, ca și până atunci, Teregova. Așa a ajuns Ianăș Roșeți, șef peste licitații, deschizător de drumuri județene și de șpagă, șef de celulă în pușcărie.
Să nu credeți că e ușor să cauți oameni capabili, să le intuiești calitățile manageriale și să le dezvolți aptitudinile native. E adevărat, uneori mai dai și greș, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Romică Anculia, un alt reprezentant al Belle Époque! Varianta Teregova! Ăsta, nepotul lui Roșeți, pentru cei care nu știau, când s-a văzut la APIA nu s-a lăsat până nu a ajuns și el la Popa Șapcă. Într-o dimineață, când a ieșit din bloc să meargă la serviciu, mascații îl așteptau cu cătușele potrivite. Atât de potrivite, încât vreo șase ani nu a vrut să le mai dea jos. Ce vremuri frumoase, dom’le, ce vremuri!
Pe șeful Finanțelor județului, Ion Dragomir, PSD l-a găsit, cum altfel, la Teregova. Au căutat ei în tot județul, pe la Caransebeș, la Reșița, în Clisură, la Oravița, dar degeaba, peste altul mai bun nu au dat. Când n-a mai fost PSD la Putere, și-a găsit loc la Agenția Fiscală din Caransebeș, după care înapoi la județ, iar în ultimii ani, director executiv al Inspecției Fiscale Timișoara, peste patru județe, devenind obsesia unora care astăzi au ajuns la borcanul cu miere.
Asta înseamnă să fi fost teregovan în La Belle Époque, o epocă pe cale să apună în Banatul de Munte, după un sfert de veac de glorie neîntreruptă.
Sau poate o vor duce liberalii mai departe. Cine știe. Băieții cu simțul umorului la purtător și al realității în buzunarul de la piept, spun că din acest punct de vedere va fi foarte greu de găsit un liberal, unul singur, capabil să dirijeze măcar circulația în intersecția de la Caransebeș, din fața sinagogii cum vii dinspre… Teregova.
Răi oameni, domnilor, răi!
Autostrada este un fel de regina drumurilor obișnuite, cele cu două benzi de circulație. Vă dați seama ce înseamnă asta? În Caraș-Severin drumurile sunt făcute praf, gropile ne paradesc mașinile, unele au și uitat cum arată asfaltul, iar noi vom avea autostradă. Ca nemții, ca ungurii, ca albanezii. Ca ăia din lumea civilizată. Cum de unde știu? Din Programul de guvernare al PNL 2021-2024, „Dezvoltăm România.“ Asta înseamnă să ai ministru, secretari și subsecretari de stat, tot felul de angajați în guvern. Dacă PSD nu a avut, și noi am stat la coada vacii, pardon, a statisticilor, clasamentelor, a priorităților. De acum, se termină cu chestii de astea. Programul de guvernare al PNL ne promite și ne asigură de tot ce avem nevoie. De altfel, Marcel Vela a și anunțat că s-a dat OK la studiul de fezabilitate, la proiectul tehnic și alte alte mărunțișuri de acest fel. Dacă vom avea o iarnă blândă și un constructor cu poftă de lucru, ne putem apuca de lucru.
Pe unde va trece autostrada? Pe drum, pe unde să treacă? Că doar nu prin aer, suspendată ca în China. Am vrea noi, dar nici chiar așa. Urmând linia Drumului European 70, după cum explică ministrul Vela. De la Lugoj și până la Caransebeș, mai e cum mai e. Pe la Zlagna, Cârpa, pardon, Valea Timișului, Vălișoara, Ilova. Problemele încep la Rusca Teregova, pe unde crede ministrul că va ajunge. Sigur nu se știe pe unde va trece. Sunt doar supoziții. Poate prin grădina Jupânului Ion, zis și Bandeal, ori prin cea a lui Felix Borcean, cea cu pruni și meri. Pe unde zice proiectantul. Ministrul nostru ar putea pune o vorbă bună pe lângă ăia cu schițele și planșele să nu se atingă de grădinile lor, dar la câte i-or tot făcut, mi-e teamă că Jupânul Ion și Felix își vor pune pofta în cui la făcut răchie din pruna lor. La urma, urmei, cei doi ar trebui să fie fericiți că o să le treacă autostrada pe lângă sălaș, că dacă nu ar fi fost programul ăsta de dezvoltare, cine ar mai fi auzit de Rusca Teregova?
Când va fi gata? Ce întrebare e asta? Bineînțeles, cât mai repede cu putință. Trei, patru ani. Poate mai mult, poate mai puțin, în funcție de potecile ce vor fi găsite prin ăi munți, de castrele romane ascunse sub pământ de schimbările climaterice, de… Nici Dumnezeu nu a făcut lumea într-o singură zi și, vorba aia, ce putere are Dumnezeu pe lângă muritorii de rând. Da’, de ce atâta grabă? 2000 de ani nu am auzit pe nimeni să se lamenteze. Nici pe ăia din legiunile romane când veneau în concediu la Herculane, nici pe împărăteasa Sissi,, care mai petrecea câte un weekend pe Cerna în sus, nici pe cei care au trăit sub guvernările Văcăroiu, Năstase și Ponta.
Acum, dintr-o dată, când o să avem și autostradă, și Drum Express Caransebeș-Reșița-Voiteg, și drumul de Luncavița ca în palmă, și ăla de la Iam ca la carte nu vă mai place nimic. Cine să vă mai înțeleagă? Cârcotașilor ce sunteți!
Prim-procurorul, care presupun că are suficientă experiență, dacă nu și nas în a mirosi unde pândește pericolul public, s-a prevalat de câteva mesaje de amenințare primite pe telefonul său mobil. „Expeditorul amenințând-o cu darea în vileag a unor fapte imaginare, compromițătoare pentru partea vătămată, respectiv punerea la cale a unor accidente rutiere în care să fie implicată persoana vătămată, soțul ori fiul lor, cu scopul de a obține un folos nepatrimonial, respectiv de a determina partea vătămată, Colțan Maria, să oprească anchetele care sunt în curs de desfășurare cu privire la funcționarii publici din Primăria Caransebeș și de a beneficia în mod injust de de un folos nepatrimonial, constând în exonerarea de răspundere penală, expeditorii folosindu-se de SMS-urile de constrângere“.
Așa sunau mesajele de amenințare. Expeditori, necunoscuți. Și atunci, ce să vezi: doamna prim-procuror s-a hotărât, pe la mijlocul lunii iunie, să se plângă, la DNA, Serviciul Teritorial Timișoara, având suspiciuni rezonabile în privința celor doi. Dacă m-ați fi întrebat pe mine, doamna Colțan, cu siguranță v-ați fi lămurit referitor la Felix și Cican. Că nici dacă orașul gugulanilor ar fi mica Sicilie unde, una – două oamenii își ies din pepeni, tot nu s-ar întâmpla una ca asta. Credeți că altceva mai bun de făcut nu or fi avut decât să trimită SMS-uri prim-procurorului? Să fim serioși. O fi Felix mai copilăros și mai poznaș, dar căzut în cap nu e. Cu toate astea, unii nu s-au lăsat până nu l-au bârfit, că ar avea niște hibe ce l-ar putea înfunda în justiție (povestea cu sinagoga ori concursul din primărie). DNA atât a așteptat și, timp de jumătate an, l-a tot ascultat când pe frecvența Rusca Teregova, vorbind cu socrii, când pe cea cu nevasta, cerându-i voie să meargă la un suc cu băieții. Și Cican a intrat în aceeași oală, a interceptărilor telefonice. Bineînțeles, fără ca vreunul dintre ei să fi știut. Cred că și presa a fost băgată la mijloc, pe motiv că primarul și managerul erau persoane publice și era musai să vorbească cu ziariștii. Jumătate an, Felix și Cican au fost „distribuiți“ într-un film cu gangsteri, ei interpretând rolurile de băieți răi.
Vă dați seama câte tâmpenii or fi debitat la telefon în șase luni? Zeci, sute, despre panseluțele din fața primăriei, extinderea rețelei de gaze naturale în tot Banatul de Munte, drumul expres Caransebeș-Voiteni, despre rețetele de dulceață de smochine, creșterea pensiilor cu 40%, despre răchia care dădea în floare, despre editorialele tâmpite ale unor ziariști, dar niciuna cu referire la securitatea și integritatea prim-procurorului. Bă, îți dai seama, niciuna, bă! Nici măcar în treacăt, să-i fi pomenit numele prim-procurorului.
Și știți de ce? Pentru că nici Felix, și nici Cican nu sunt în stare de așa ceva. Or fi ei copii care se țin de pozne, cum zic unii, dar nici chiar așa!
O idee bună, chiar foarte bună, ce merită apreciată ca atare. Ce nu am înțeles, e chestia cu molima ce s-a abătut peste Europa și, implicit, peste România. Ce are pandemia cu artiștii contemporani, pictori sau sculptori? Sau, mai corect spus, de ce cred cei din Primăria Reșița că doar ei au fost afectați? Alte categorii de creatori nu au avut de suferit? De pildă, scriitorii, poeții, ca să mă opresc doar la două exemple. Pe ei nu i-a afectat pandemia? I-a afectat? Da. Și atunci pe ei de ce nu-i ajută primăria? Cu ce? Cu o sponsorizare la editarea unei cărți, de pildă ori cu cumpărarea câtorva exemplare pentru biblioteca municipală. Nu suma de bani contează, ci gestul. Scriitorii și poeții din provincie nu trăiesc din vânzarea cărților, însă astfel de gesturi ar echivala cu respectul administrației față de aceștia. Dar de unde atâta respect, că eu nu țin minte să se fi întâmplat așa ceva vreodată în 30 de ani. A, câte un album despre Reșița s-a mai scos, dar asta nu se pune la socoteală.
Să fie Primăria prea săracă pentru astfel de fapte? Nicidecum. Are bani pentru a ține echipa de fotbal, cu rezultate mediocre până acum, pe cea de handbal masculin, fără niciun punct după zece etape desfășurate în Liga Zimbrilor. Are bani și pentru promovarea orașului, cu producții cinematografice filmate aici, cu artiști invitați, bineînțeles, nu pe ochi frumoși, cu documentare despre aceste locuri, pentru festivalul de tock și câte și mai câte. Doar pentru scriitorii și poeții Reșiței, mulți dintre ei membri ai Uniunii Scriitorilor, premiați la concursuri naționale nu se găsește mărunțișul ăla cu care să se scoată o carte. Nu se găsește sau nu se vrea? Nici că mai contează.
Și știți de ce? E mai ușor să cumperi un tablou și să te uiți la el, chiar dacă nu înțelegi nimic din ceea ce a vrut să transmită pictorul, și alta e să sponsorizezi o carte, pentru că asta mai trebuie și citită. Și cine mare timp de așa ceva în ziua de astăzi?