15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
subiectiv.net

La mijlocul lunii ianuarie, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a lansat licitații pentru a achiziționa ținutele necesare personalului angajat la Direcția Silvică din Caraș-Severin. Prin aceste licitații se urmărește atât achiziționarea costumației propriu-zise, cât și a încălțămintei.

Licitația organizată în 15 ianuarie a vizat achiziționarea echipamentului de serviciu destinat personalului silvic și personalului TESA nesilvic din cadrul Direcției Silvice Caraș-Severin. Este vorba de uniformă de reprezentare, uniformă de lucru, scurtă, cămăși și însemne silvice. Valoarea estimată este de 1,26 de milioane de lei. Termenul-limită de depunere a ofertelor este 14 februarie.

Cea de-a doua licitație se referă la achiziționarea încălțămintei de serviciu pentru personalul silvic și personalul TESA nesilvic din cadrul Direcției Silvice Caraș-Severin, de această dată fiind alocată suma de 227.850 de lei.

Firmele interesate își pot transmite ofertele până la data de 15 februarie.

Până ieri, Alina Stancovici conducea detașat ostilitățile. Cel puțin pe cele de natură mediatică, spre deliciul cititorilor de presă online. Parcă o văd pe domnișoara manager aplecată peste biroul președintelui, cu privire acvilină, șuierându-i printre dinți, ca într-o scenă de film clasic: „Nu îmi e frică de tine, Romeo Dunca… bărbații proști și slabi fug de femeile deștepte și puternice”. 

Și ca scena să rămână memorabilă l-a ironizat ca într-o replică demnă de marea actriță franceză, Michel  Morgan: „Fă-o până la capăt, Romeo, nu te face de râs în fața colegilor și a mentorilor tăi, nu te împiedica în fusta unei femei ca să dovedești că ești președintele Consiliului Județean Caraș-Severin. E trenul tău, nu îl rata! Oricum, altceva nu se vede după tine, așadar măcar aburește-i, chiar dacă nu ești tu locomotiva județului, că ai câștigat pentru moment bătălia cu o femeie că, oricum, războiul nu s-a terminat! Și iată, așa ai făcut și tu ceva și nu ești tolerat în această funcție degeaba!”.

Tare, nu-i așa? La conferința de presă de miercuri, m-aș fi așteptat ca barosanul să răspundă cu aceeași monedă, apăsat și grobian, mai cu seamă că, la un moment dat, i-a spus-o fără menajamente „Hai doamnă că nu ai condus în viața dumitale nici un chioșc de ziare și vrei să conduci un spital.Între noi fie vorba, nici nu se putea așa ceva, în condițiile în care ziarele au cam dispărut de pe tarabe, iar în Reșița mai sunt două-trei chioșcuri. Surpriză, însă, Romeo Dunca părea din alt film. Din personajul ăla rău și dur din „Terminator” cu care ne obișnuisem până atunci, se transformase subit în personajul cel hâtru și bun la suflet din „Un surâs în plină vară.” Mă așteptam să fi dat din nou cu barda ori cu mucii în fasole, dar n-a fost să fie. Bine, spre deosebire de alte dăți, l-a avut lângă el pe primarul Reșiței, Nelu Tăițelu, care numai că nu i-a zis: „Romeo, stai pe curul tău, aici suntem la o conferință de presă, nu pe Muntele Mic.”

În cinci minute de citire, Dunca a spus ceea ce altădată o făcea într-o oră: „De ce nu s-a implementat programul de monitorizare a programului de lucru al întregului personal din spital? De ce nu a fost schimbat sistemul de achiziție a medicamentelor, sistem care să permită cumpărarea de medicamente cu același conținut, dar mai ieftine? De ce pe fondul sărăciei face achiziții de medicamente în valoare de 5 milioane de euro cu tot cu TVA? De ce nu facem licitațiile pe sume mai mici, astfel încât să le putem repeta? De ce nu a fost informat Consiliul județean, cel care a alocat banii pentru instalația de oxigen de la Staționarul 3, că acolo lucrarea este de proastă calitate; cine a făcut licitația, cine a făcut recepția și cine a făcut plata și de ce a fost aleasă o societate din Severin, care în obiectul de activitate are amenajări de terenuri de golf?

Ptiu, mă uitam la el și nu-mi venea să cred. Mi-am ciupit nasul, urechea, am întrebat colegul, și el uluit. Cine ar fi intrat pe ușă și nu l-ar fi cunoscut, cu siguranță s-ar fi întrebat: „Domnule, ăsta chiar e Romeo Duncă? Așa de calm și de jovial?” Deci, nea Romeo, se poate și așa. Să te și lăudăm pentru faptele bune, dar nu știu cât o să te țină. De aceea, mi-am luat bilet și la următorul film de la matineu, să văd dacă într-adevăr te-ai schimbat sau ieri a fost doar o întâmplare.

Romi, dragă, nu mă dezamăgi, atât îți spun!

Proiectul cuprinde lucrări de reabilitare a izvorului de apă plată, asfaltarea parcării de la Căsuța Piticilor, forarea unei fântâni cu apă plată, în apropierea hotelului Domogled. În același timp, vor exista lucrări de reabilitare a izvorului Venera și a Teatrului de Vară din Parcul Vicol, precum și a spațiului verde dintre Pavilionul 12 și Vila Elisabeta.

Lucrările sunt împărțite pe trei loturi, la primul dintre ele au început deja lucrările, de reabilitare a spațiilor verzi, urmând ca până în primăvară să înceapă lucrările și la celelalte două loturi.

Termenul de finalizare al întregului proiect este de 36 de luni de la eliberarea avizului de lucrări.

Doctorul Paul Purea a descoperit a America. Cică la Spitalul Județean de Urgență Reșița datoriile sunt atât de mari, încât conducerea nu-și peremite să achiziționeze pentru bolnavi nici măcar pentru o fiolă de algocalmin, un amărât de pansament  sau o compresă. Auziți, bă, fraților la doctorul nostru care, între noi fie vorba, nu e un oareșcare ce se trezește vorbind de unul singur, ci e ditamai președintele Consiliului de Administrație al Spitalului. Păi, nea Paulică, de un an de când ești șef acolo, abia acum ai aflat că nu-i tifon și bumbi pentru dureri de cap?

Tălică nu ai știut că spitalul e pe butuci?  Sau ai știut și te-ai făcut că plouă? Ce ai zis, timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim în Consiliul de administrație. Să nu-mi spui mie, prietene, că datoriile astea imense de care tot vorbiți s-au adunat în ultimul an și că de vină pentru ele e doar Alina Stancovici. Că voi, ăștia din Consiliul de Administrație sunteți acolo așa, de flori de măr, că nu te cred. Din câte știu eu, CA avizează bugetul spitalului, aprobă măsuri pentru dezvoltarea  acestuia, se declară de acord cu achizițiile și câte și mai câte. Și, atunci, te întreb prietene, doar Alina Stancovici este vinovată pentru „dezastrul” de la spitalul județean? Voi ce ați făcut când ați văzut că spitalul se duce dracului? Ați stat cu mâinile în sân și ați așteptat să-și frângă gâtul managera? Ori ați așteptat să vă dea undă verde Dunca să săriți cu gura pe ea?

La câte te cunosc, cu siguranță, nu înghiți orice gogoașă ce ți se servește de ăia, din spatele tău, doctore. Dar știi ce nu înțeleg eu? Cum poți să te sucești, știi matale ca cine, de la o zi la alta. Că mai acum câteva zile spuneai așa: „Sistemul e bolnav, nu depinde doar de un manager, s-au făcut și niște economii, a fost și epidemie, să faceți, totuși, un raport. Eu spun că nu e nevoie să fie revocată din funcție doamna manager!”. Ce dracului, nea Paulică, ce tot umbli cu cioara vopsită. Fii bărbat și nu o mai întoarce ca la Ploiești că nu-ți stă bine.

A, lui Dunca i s-a cășunat pe biata femeie după ce i-a dat peste nas săptămânile trecute, iar acum vrea s-o dea afară cu orice preț? Bravo, bă, așa îl vreau pe Romi. De un an și ceva ne arată ce știe el mai bine să facă la Consiliul Județean. S-o dea, bă, s-o dea, că de aia e barosan în județul ăsta. Să ne arate că are sânge în instalație și că nu e un papă-lapte.  Să aducă pe unul de-al lui de la Timișoara, să-l pună în locul ei. N-ar fi primul care ar face asta. Și Nelu Tătaru, pe când era ministru la Sănătate, o schimbat-o. El a dat-o jos, alții au pus-o la loc. Așa va fi cu Dunca. Care e problema?

În primul rând, noi n-avem noi o statuie cu bustul lui Eminescu, darămite una cu Cuza ori moș Ion Roată. Deci, asta cu florile și coroanele cu tricolor, pică. Apoi, eu cred că ăia care au întrebat au făcut-o la mișto pentru că, sincer, nu-mi amintesc să se fi întâmplat una ca asta în ultimii 20 de ani. Iar dacă nu am avut parte de așa ceva în ultima vreme, de ce ar fi trebuit acum, în plină pandemie de Omicrom? Și apoi, chiar să fi fost organizată, cine ar fi ieșit, frate, la -12 grade Celsius din casă să-i audă vorbind pe prefect sau pe președintele Consiliului Județean? Să fim serioși! E adevărat, câteva bla-blauri politicianiste, de bun simț, au fost, totuși, postate pe Facebook, iar cei ce le-au ticluit cum au crezut ei că e mai bine,  s-au întrecut în mesaje luate cu copy-paste de pe net: „La mulți ani, România!” și la „La mulți ani, români!”, socotind că în felul ăsta și-au făcut cu vârf și îndesat datoria patriotică.

Ca să fim corecți până la capăt, Ziua Unirii nu a fost sărbătorită peste tot în țară, ci doar în orașele mari, ceea ce nu e cazul Reșiței, o comună ce-și vrea tramvaiele înapoi. Iar acolo unde au avut parte de așa ceva, oamenii s-au prins în horă. La Reșița, în cel mai bun caz, s-ar fi jucat „Brâul”, „Ardeleana” și „De doi”. Asta pentru că, hora se joacă la Oravița, la Darabani, Chișinău și Chițcani la Severin și Moțăței, ca să dau câteva exemple. Ba chiar și Bucureștiul are hora lui pe care o cânta Budală la acordeon, ca să nu mai vorbim de moldovenii din Iași și Focșani. Or, din câte știm, Reșița, nu are așa ceva. O horă a ei. Cred că ați observat și dumneavoastră că aici, și serbările, alea, ale orașului, încep cu jazz, continuă cu Rapsodia albastră a lui Gershwin și se încheie cu  gospel. Hora lipsește cu desăvârșire și pentru că organizatorii au o altă cultură muzicală, una emancipată, care nu are nimic cu vatra tradițională a satului românesc.

Și atunci, oare s-ar fi meritat efortul autorităților? Păi nu, frățioare, că fără hora aia care, de un secol și jumătate, ne tot îndeamnă să ne dăm mână cu mână, Ziua Unirii ar fi ca nunta fără lăutari. De cât așa, mai bine de loc!

Până la urmă, fiecare cântă și dansează așa cum consideră că-i mai haios. Și avem exemplu unui primar din comună din Suceava lu’ Flutur. Unul care își bagă picioarele în doctrina liberală și în cei ce îi sunt mentori. Într-o bună dimineață, pe când la primărie nu era atâta zarvă, Nea Neculai Miron, e bine de reținut pentru posteritate numele comediantului, s-a încuiat în biroul său pentru a medita la o temă de casă pe care i-o dăduseră cei de la AUR, legată de semnarea unei liste cu suspendarea comandantului său suprem, Klaus Werner Iohannis. Și după vreo două ore de sucit și răsucit, de gândit și răzgândit, de consultare cu sine însuși și cu un vot pentru și niciunul împotrivă, Neculai al nostru, liberal în cuget și simțiri, a cerut lista respectivă și cu pixul pe care partidul i l-a dat în campania prezidențială, a semnat pentru suspendarea lui Iohannis. Bravos, Neculai tată, ești un liberal de toată isprava, cu care până și Ștefan cel Mare și Sfânt s-ar fi mândrit, și care merită un turneu prin țară alături de cei mai vestiți comedianți ai momentului. Păcat că nu mai există grupul Divertis, dar ai putea să-l suni pe Toni Grecu să-ți găsească un angajament prin București, după ce Flutur îți va da papucii.

Dar nu moldoveanul e primul primar liberal care semnează listele lu’ Șoșoacă cu suspendarea președintelui. Înaintea lui a fost primarul din Zlatna-Alba, un ardelean neaoș, care tot așa ca și Neculai, cu pixul pe care scria „Iohannis, președintele meu”, a dat iscălitură pentru un viitor mai prosper. Din câte se vorovește pe Valea Ampoiului, alți primari liberali o vor da pe stand-up comedy, încurajați de întâlnirea pe care Emil Boc a avut-o cu George Simion, care Boc, zic gurile rele, ar cam vrea să-i ia locul lui Iohannis la Cotroceni, în 2024, sprijinit de naționaliștii AUR. Daca e așa, se schimbă datele problemei!

Până atunci, însă, unul dintre deputații hauriști propune măsuri militare urgente, menite să securizeze granița terestră în partea de răsărit, cu șanțuri adânci de patru metri și opt lățime, cu bombe amplasate sub podurile și podețele de la intrare în țară. Doamne, mâncați-aș puterile tale, unde-i găsești doamne pe comedianții ăștia, unde? E secret. Înțeleg, vrei să faci o echipă de 11 stand-up comedy, plus rezerve, și să pleci cu ea în turneu în lume. Fă, Doamne, fă, măcar cu ăștia să fim și noi buni.

Așa s-a întâmplat la Bocșa acolo unde, conducerea primăriei a mobilizat întregul personal al Serviciului de Gospodărie, care a acționat toată ziua pe cele 160 de străzi din oraș.

Iată ce ne-a mărturisit primarul Mirel Patriciu Pascu: „S-a acționat doar cu ajutorul lucrătorilor Serviciului Public de Gospodărie al Orașului și utilajele din dotare, unele autospeciale achiziționate în luna decembrie, tocmai pentru a face fața condițiilor meteo. În felul acesta, am  economisit și bani, prin renunțare la serviciile unei firme private pentru dezăpezirea străzilor.

Așadar s-a împrăștiat material antiderapant, s-au curățat străzile cu plugul și eu cred că am  trecut testul cu brio.”

Vor fi afectaţi consumatorii de pe străzile Mozart, Iosif Velceanu și Ioan Vidu, din zona Triaj.

Lucrarea va fi executată în intervalul orar specificat de către personalul SC Aquacaraș  SA.

Pentru orice problemă apărută după reluarea furnizării apei  utilizatorii pot apela Dispeceratul Central al SC Aquacaraş SA la tel. 0255/215643 sau 0766341274

Lucrările au demarat în luna decembrie când constructorul a montat primele lămpi care sunt economice într-un procent de 68%.

„Menționăm faptul ca la drumul județean am montat un nr de 136 de lămpi cu o putere de 50 W, iar pe străzile laterale și în localitățile care nu se situează pe ruta drumului județean s-au montat 255 de lămpi de 30 W, fiecare. Fiecare lampă are un sistem inteligent care reduce intensitatea luminii, și implicit și a consumul de energie, la primele ore ale dimineții”, ne-a mărturisit primarul comunei, Cosmin Belci.

De precizat faptul că, până la sfârșitul lunii februarie vor fi înlocuite comutatoarele vechi cu unele automate, iar lucrarea va putea fi recepționată. Partea de finanțare de la bugetul local este în valoare de 120.000 de lei, bani din care s-au plătit și studiile de fezabilitate, avize, precum și serviciile de consultanță.

M-aș fi mirat să fi fost așa. Romi e un copil (matur) de zahăr, a dovedit-o de atâtea ori, înțelege greutățile prin care trece spitalul și, chiar dacă nu ar înțelege, din punct de vedere tehnic și procedural, el nu ar putea să facă rău nici măcar unei muște, darămite unei doamne, iar pe Paul Purea nu am motive să nu-l cred, cât timp se află între ciocan și nicovală.

Gata cu gluma. Cine nu-l cunoaște pe Romeo Dunca îl cumpără. „Bă, ce om bun, de pus la rană, și voi îl bârfiți pe unde îl prindeți. Hai sictir.”, ar spune unii. Cei care știu ce-i poate pielea ar zice altfel. Adevărul e că în cazul Alinei Stancovici, Romi al nostru a schimbat  registrul tehnico-tactic, să nu zică lumea că are ce are cu aceasta și a declarat la plesneală, făcând slalom printre cuvinte:  „Acum, dacă într-un an facem 13 milioane gaură eu consider că managementul are o problemă și am sesizat Consiliul de Administrație, dar nu am spus domnule trebuie să o demitem sau să-mi cereți să o demit pe doamna Alina, dar acest lucru vă spun clar, mă așteptam să fie înțeles.”

Vi se pare că Romeo Dunca le cerea membrilor CA altceva în afara demisiei managerei? Or, socotiți că nu e destul de explicit când spune că: „Eu mai mult de atât nu pot să fac și atâta timp cât banii spitalului vor fi gestionați de actualul manager eu nu mai am curaj și încredere ca acolo să mai dau din banii cetățenilor, motiv pentru care îi rog pe cei din Consiliul de Administrație să o consilieze pe doamna manager, să o ajute…”? Că ei au înțeles cu totul altceva, e treaba lor, dar asta nu înseamnă că peste noapte a devenit mai bun și mai înțelegător. Poate mai diplomat, sau cel puțin așa ar vrea să pară. În realitate, însă, Romeo Dunca rămâne personajul inconfundabil pe care îl doare fix în pix chiar și de șefii săi de la partid. De unii.

Și dintr-o dată, țac-pac, i-o apucat pe toți curiozitatea: „Ia să vedem noi nene ce-o scris don general la paragraful 3, de sus în jos, de la pagina 11”. Și ți-or găsit pe acolo nu știu câte rânduri copiate la indigo dintr-o altă lucrare. Zic indigo, că pe vremea aia nu se născuse copy-paste-ul. Dacă ar fi fost doar atât. Pe la pagina 50 și nu știu cât, încă patru-cinci rânduri, iar pe la 80, parcă, ți-or găsit alte rânduri luate din nu știu ce lucrare.

Acum, ce să zic? Dacă ar fi fost copiate doar două-trei idei, treacă, meargă. Dar așa… În cazul ăsta e belea, neică. Belea mare. Și să-ți spun de ce. Că te-o mâncat prea rău în…, Doamne iartă-mă că vorbesc de-ale spurcate, taman acum când s-o umflat făsuiul în liberali. Nu puteai să stai pe curul matale, să nu te bagi în politică, să fi rămas ministru la Armată, să-ți fi scris memoriile din război sau amintirile din școala militară? Că dacă o făceai, n-ar fi avut nimeni grija faptelor, ba, dimpotrivă, toți te-ar fi vorbit frumos, cu respect și considerație, nu-i așa?  Ce ți-o fi trebuit tălică să conduci guvernul, nu știu.   

Zici că e făcătură, că nu ai plagiat nici măcar o virgulă, nicio prepoziție? Eu te cred, nea Nicule, te cred, că mă uita la matale și te văd om serios: mereu la costum și cravată, bărbierit în fiecare dimineață, tuns regulamentar, ca la armată, pantofii lustruiți, să-ți faci mustața în ei, blând la vorbă, ochi mari și calzi, ascultător, în primul rând de Iohannis. Dar ce te faci cu ereții ăștia care sar la beregata matale? Pe ăștia convinge-i că nu-i așa, nu pe mine.

Se potolesc, așa simți? Vorbește Onkle Werner cu ei și le închide clonțul? Eu nu cred, nea Nicule, nu cred. Că îi cunosc și pe ziariștii care  te-au dibuit, și pe politicienii cu care ai guvernat până mai astă-vară! Te toc ăștia, ascultă ce-ți spun. Te toc cum tocai când erai copil la Plenița vrejul de dovleac și frunza de varză pe care le dădeai la rățuște și bobocii de gîște. Da, da, amestecate cu tărâțe de porumb. Vezi că știi? Te toacă până când într-o dimineață vei veni la guvern cu valiza aia de lemn, de la încorporare (vezi dacă ai păstrat-o, acum îți prinde bine) în care să aduni efectele personale și să pleci acasă. Pe jos, bineînțeles, doar nu cu mașina de serviciu de la guvern.