Nu mă uitasem la transmisiunea de la Iași unde Ciucă și Ciolacu au împărțit frățește huiduielile mulțimii adunate în piață. „Bă, nene, scandau ăia ca galeria Rapidului când arbitrau la centru Salomir sau Aurel Bentu: «Hoții!», «Hoții!».” Parcă nu-mi venea să cred că moldovenii au făcut una ca asta. Hai, pe Ciucă ca pe Ciucă, că-i liberal și în Moldova lu’ Ștefan cel Mare ăștia nu au prea fost iubiți de răzeși, dar și pe don Marcelo? Cu el ce-o fi avut, că e de-al lor, din popor. Pesedist din tată-n fiu. De pe vremea FSN-ului. Ba, chiar și mai de dinainte. „Și, cum Gogule, au scandat ca la peluză?” „Ce dracu, bă, nene, din «Hoții!» «Hoții!» nu i-a scos, pe niciunul dintre ei.” „Dar de ce au strigat așa, bă, Gogule, că nu de mult le-a mărit și pensiile amărâților. Le-a dat ajutoare pentru încălzire ălora săraci. Ce le mai trebuie acum?” Gogu, oarecum revoltat: „Păi astea pensii cu care să trăiești în ziua de astăzi?’ „Și ce ai vrea, să câștige mojicu’ cât Marcel și nen-tu Nicu? Nu-și mai cunoaște lungul nasului? Să fi intrat în politică, ce mama dracului. Să se fi zbătut pentru binele țărișoarei, nu să stea mereu cu mâna întinsă, să strige toată ziua «Hoții!», «Hoții!».”
Până la urmă, și Gogu meu are dreptatea lui. Ce, astea sunt pensii? Înainte de a ne despărți, mucalit cum îl știți, Gogu mi-a povestit plin de haz: „Dar nici ei nu s-au lăsat. S-au dat jos de la tribună și duși au fost. Nu s-au mai prins în horă lângă hauriștii lui Simion. Nu că n-ar fi vrut, dar pe Ciucă îl rodea rău călcâiul de la pantofi cumpărați cu două zile în urmă, iar Ciolacu se grăbea să se îmbrățișeze cu Oprișan la Focșani. Așa, ca de Ziua Unirii!”