Așa a făcut cu Nicolas Maduro pe care l-a săltat direct din așternut. Fără să-l fi avertizat înainte: „Bă, vezi că venim după tine. Pregăteste-ți niște haine de schimb, că n-o să te întorci îndată acasă.” Când s-a trezit cu mascații față în față, bietul Maduro încă avea urdori la ochi după somnul din ultima noapte ca președinte al Venezuelei: „Domnilor, cred că e o confuzie, a încercat dânsul să le explice militarilor veniți special pentru el. Ce vreți de la mine? Nu puteți lăsa țara fără președinte.” Zău, mă? Uite că au putut. De aproape jumătate an Venezuela e bine mersi și fără Nicolas președinte. De ce a făcut domnul Trump una ca asta? Pentru că el poate. Poate orice.
Soarta Ayatollahului Ali Khamenei a fost de-a dreptul tragică. Ăsta nici măcar nu a apucat să deschidă Coranul în ziua respectivă, să-și ia bun rămas de la familie, colaboratori și gărzi de corp. Înainte de a realiza ce se întâmplă cu adevărat, orbecăia între rai și iad. Nici unii, nici alții nu doreau să-l primească la ei. Era nevoie de moartea Ayatollahului? Da. Pentru că atunci când își pune în cap ceva, Trump poate. Poate orice.
Hai să luăm exemplul eliminării americanului în meciul disputat de SUA împotriva Bosniei. L-a chemat la Casa Albă pe Gianni Infantino, bossul bossilor fotbalului de pe pământ, și i-a ordonat: „Gianni, regulamentele voastre la fotbal pot fi valabile oriunde în lumea asta. Nu și în America. Îi ștergi cartonașul roșu lu’ Balogun pentru următorul meci și dacă ții cu tot dinadinsul, își efectuează suspendarea într-un meci amical. Capito? ” Ce să mai fi zis, Don Infantilo? A luat poziția de drepți, a pocnit călcâile și a dus două degete la tâmplă; „Yes, boss!”
La fel a făcut și în cazul prelungirii finalei Spania-Argentina, cu 20 de minute. Că așa o zis Trump: „Bă, Gianni, la noi, la fotbalul american, așa e moda, show în pauză, cu reclame, bere, hot-dog, popcorn, majorete, Madonna, Sakira. Capito?” Călcâie pocnite, poziție de drepți, două degete la șepcuța primită cadou: „Yes, boss!”
Acum, după ce a fost ștearsă suspendarea fotbalistului american, și pauza de la marea finală a trecut, Trump îl propune pe Infantino ca secretar general al ONU. Și știți pentru ce? Nu pentru că vede multe asemănări între funcția de conducere FIFA și cea de secretar general al ONU (îți stă mintea în loc, nu alta), ci pentru că Trump poate. Poate orice. Și demonstrează asta în fiecare zi, în timp ce toți ceilalți stau cu brațele încrucișate, privind la el ca un zeu pe care americanii nu l-au avut niciodată!
P.S. Nicușor să zică mulțam că domnul Trump nu și-a îndreptat privirea și atenția spre noi. Că n-ar fi nimic surprinzător dacă seara ne-am culca cu Nicușor președinte, iar dimineața ne-am trezi la Cotroceni cu Gianni. Gianni Orlando din Las Fierbinți, prietenul lui Dorel și Bobiță, Celentano și Firicel.
