De primit în casă, l-om primi, că așa suntem noi românii, miloși cu toată lumea. Îi vom deschide ușa și îl vom întâmpina cu un colind din folclorul de viață nouă: Moș Crăciun, Moș Crăciun// Te credeam deștept și bun// Dar mă uit la tine, zău// Vai și amar de curu’ tău// Că te-ai făcut foc și pară// Iar nouă viața amară// Că în loc de bucurie// Tu ne aduci doar sărăcie// Lerui ler și lerui lin// Numai jale, numai chin// Moș Crăciun, Moș Crăciun.
Cum altfel l-am putea pe colinda pe Moșul ăsta îngâmfat și fără minte care în loc de jucării, hăinuțe pentru copii și bombonele pentru seniorii patriei vine cu pensii și salarii la stat înghețate? Nu îl interesează că tot la a treia casă e un bătrân care nu are ce pune pe masă în ziua de Crăciun. Un copilaș care încă mai crede în darurile aduse cu sania trasă de reni. Că în loc de un cozonac, de o jucărie, de o punguță cu bomboane, el o să aducă vestea cea mare, a disponibilizărilor și a înghețării veniturilor. Băi, Moșule, cu pensionarii, șomerii și cu persoanele cu dizabilități ți-ai găsit să faci… aia mare? Atâta minte ai, bă?
Nu știu, dom’le, unde te-or fi găsit șefii tăi din Laponia sau ce pilă ai avut de te-or trimis la noi, că din câte știm noi, Moș Crăciun este darnic și e bun. Din sărăcia lui, el aduce bucurie și speranțe în casele creștinilor. Lumină și zâmbete pe fețele copiilor care un an întreg sunt sfătuiți să fie cuminți și ascultători dacă vor să le aducă Moșul ceva. Uită-te, bă, la tine cum arăți. Dincolo de mutra asta de bidon turtit, faci de rușine breasla lu’ Moș Crăciun cel adevărat, că la cât ești de cărpănos și de dușmănos, nici părul nu-ți crește, bă. Nici dacă ți-ai face implant, la câtă răutate ai în capul ăla. Chel ca Spânul din Harap Alb și negru la suflet ca ăla care crăpa de ciudă când vedea unul mai deștept decât el, mai bun la suflet și mai destupat la minte.
Cam așa arată Moș Crăciun din acest an, cu tichie de mărgăritar și nădragii rupți în cur care ne va face viața și mai amară decât e în realitate.
