Bine, Ștefan avea și unde să țină petrecerea, Suceava, cetatea de scaun a domnitorului mic la stat, caftangiu și iubăreț (chiar afemeiat), reprezenta o locație potrivită pentru trei zile și trei nopți de distracții. Cei care i-au susținut campania electorală din 1457, anul încoronării, i-au fost din nou alături, în calitate de sponsori. Fiecare cu ce a putut: ba cu un tăuraș la proțap și un purcel cu mărul în gură, ba cu o găină friptă sau coșuri cu pârjoale și poale în brâu, ba cu o oală cu borș dreasă cu ouă de la găinile de curte. Toată mâncarea era bio, sănătoasă și sățioasă, să nu fi existat reclamații din partea Oficiului pentru Protecția Consumatorului, DSV ori DSP.
Prietenii săi de la Galata și Fenerbache au trimis trupe de dansatoare din buric, iar cei de la Panciu și Odobești au scos din cramă cele mai vechi vinuri. S-a băut și tărie, dar aici Fane al nostru a spus-o răspicat: „Fără rachiu făcut din pufoaică, sfeclă și alte rădăcinoase, că ne facem dracului de râs în fața oaspeților veniți de la Tighina, Cetatea Albă și Dnepropetrovsk.” A fost singura derogare de la consumul produselor autohtone, în rest fiind permisă vodca rusească și țuica de prune de Pitești, cunoscută mai târziu ca „Ochii lui Dobrin.”
Mi-am adus aminte de vorbele cronicarului Grigore Ureche acum, înainte de „Serbările Cetății” de la Caransebeș. Că prin locurile astea n-au prea fost voievozi și nicio cetate la fel de vestită ca cea de la Suceava, e o altă poveste. Important că parangheliile se țin lanț, și nu trei zile, cum era pe vremea lu’ domnitorul Moldovei, ci patru. Și nu e singurul lucru la care Felix, se dovedește mai șmecher chiar și decât Ștefan cel Mare care, deși ar fi putut să aducă la Suceava Orchestra Simfonică de la Balșoi Theatre, s-a mulțumit cu moșii și strămoșii Lăutarilor din Chișinău, dirijați astăzi de nea Nicu Botgros.
În schimb, o face Felix melomanul „du Pipirig”, cum ar spune franțuzul, care, după câte se vorbește în cetate, și-a comandat un costum de epocă adecvat momentului. Adică, o „juste-au corpe”, în traducere; o jachetă lungă până la genunchi, croită pe corp, o jiletcă, din material auriu (să atragă atenția doamnelor, domnișoarelor și invidia domnilor), și pantaloni până la genunchi, să i se vadă ciorapii treisfert. Plus o peruque a Criniere, adică o perucă cu bucle blonde care să-i cadă în valuri pe umeri și o pălărie, gen tricon, accesorizată cu pene de struț.
În rest, manele, hamsii, mici de Deva și răchie de Rusca Teregova, sponsor, Pătru Banda, Dumnezeu să-i dea sănătate, și din nou manele căci de la o vremea încoace, cineva are ambiția de a transforma dulcele târg al gugulanilor, într-o veritabilă cetate a manelelor, lucru pe care Ștefan cel Mare (între timp ajuns și Sfânt) nu l-ar fi permis în ruptul capului.
