În iarna asta, Lăiță nu doar a primit colindători și a fost plecat cu sorcova, ci a și lucrat la proiectul pe care îl are pentru Oțelu Roșu. Deocamdată în cap, în schițe și în discuțiile cu prietenii din Malu, Cireșa, Baia, Colonie și Gai. Unul mare de tot, dar care în principiu e cam același. Adică, circulația mașinilor să se facă tot pe partea dreapta, culorile la semafoare să fie păstrate în aceeași ordine, trecerile de pietoni vor fi marcate cu o vopsea super lavabilă, ca alea de pe Tik Tok, clubul muncitoresc să rămână pe mai departe club muncitoresc, iar gazonul din fața primăriei să fie tuns tot la două zile și două ore.
Simi-Împăratu vrea și el primar. Și tot la Oțelu Roșu, invocând trecutul: „Dacă prima dată am reușit să ajung venind de la Primăria Glimboca, de ce n-aș putea și acum?” Așa e, cu precizarea că de data asta Împăratul vine din pensie. Pensie și din PMP, partid din care, în afară de el, mai fac parte doi, trei gealați cu care joacă șeptic, „66” și Păcălici, povestind din tinerețea lui revoluționară, pe care vrea, cu ocazia alegerilor din mai de la Primăria Oțelu Roșu, să o resusciteze, revigoreze și s-o etaleze în prezența lu’ Băselu, prietenul lui de altădată. Așa e când te plictisești, vorbești singur pe drum și nimeni nu te mai sună să te întrebe dacă mai trăiești sau „Ce mai faci Împărate?
Din momentul în care i-am auzit pe Lăiță și Simi ce vor să facă, mă tot gândesc dacă nu ar fi bine să candidez și eu. Ce dacă locuiesc în Reșița? Îmi fac buletin de Oțelu și fac dovada, cu documente, că 20 de ani am copilărit și hoinărit acolo. Ar fi un motiv demn de luat în seamă, dacă legea îți permite ca în astfel de situații să te muți ca țiganul cu cortul.