Astăzi lucrurile sunt puțin diferite în materie de raportări, în sensul că acestea nu se mai fac în sus, ci în jos, ceea ce, paradoxal, e cam la fel de nociv pentru noi. Mă refer la datele statistice privind sărăcia. Mai precis, la cele legate de șomaj. La șomajul din județul ăsta pe care toată lumea îl compătimește că a ajuns ca vai de el. Ei, nu e chiar cum ar vrea unii. Chiar dacă din Combinatul siderurgic ori UCMR au rămas doar șaibele și piulițele, din Fabrica de tunuri gardul din prefabricate și halele pustii, iar din minele de cărbune nici măcar atât, dracul nu este atât de negru pe cât încearcă să-l facă ăia care se tot plâng de lipsa locurilor de muncă. Datele oficiale sunt de partea lor: se poate și mai rău!
Statistica ne arată că, în luna februarie, între rata medie pe țară a șomajului și cea din Caraș-Severin nu era cine știe ce diferență. 3,45%, la noi față de 3,38% la nivel național. „Bă, tu vorbești serios?“, m-a întrebat un amic. „Da, bă, cât se poate de serios. În cifre, 3.779 de șomeri raportați în luna februarie, dintre care doar 1.680 primeau o indemnizație, restul fiind șomeri pe cont propriu, cum ar veni“. „Ce tare“, mi-a răspuns entuziasmat respectivul, stăm și noi bine la ceva“. „Și îți mai spun ceva, în Moldova Nouă unde se tot plâng unii de lipsa locurilor de muncă, la începutul anului rata șomajului era de doar 2,3%. Îți dai seama ce înseamnă asta? Ici-colo câte un șomer…“ „Înseamnă că e bine, nu?“, a vrut prietenarul să-i confirm acest lucru. I-am răspuns, citând cifre oficiale: „Până și Anina stă bine mersi la acest capitol: 1,87%“. Surprins, amicul a izbucnit imediat: „Bă, ești prost? Cum, bă, Anina care în afară de câteva buticuri și câteva bănci pentru odihna oaselor nu are nimic, nici acolo nu sunt șomeri?“ Și iarăși am fost nevoit să-i explic ce spun: „ Nu, bă, nici măcar acolo, ce te miri atât? Mă crede cineva dacă spun că la Reșița rata e de 0,94%? Sau de 0,95% la Caransebeș? Dar că, la Văliug abia atinge 0,19%, ce spui?“ „Nu te cred!“, a răbufnit amicul meu. „Ba, să mă crezi prietene, că așa raportează cei de la AJOFM“.
De unde dracului scoate AJOFM datele astea, habar nu am. Ce calcule fac și cum le fac, numai ei știu. Dacă ne luăm după ele, în Caraș-Severin se trăiește mai ceva decât afară, acolo unde sutele de femei au ales să muncească la babele și moșii din Ausatria și Germania, unde miile de tineri își caută un loc de muncă.
Se trăiește, bă, se trăiește, și nu o spun eu, ci ăia cu raportările oficiale. Aceleași ca și cele de pe vremea lui Ceaușescu.
